2,442 matches
-
a absurdului. Opera lui Caragiale, complexă și caleidoscopică, se dovedește așadar generoasă și în resurse de modernitate pe direcția impusă de absurd în lumea postbelică. 5.8. Absurdul în literatura românească postcaragialiană Identificabil, așa cum am văzut, în proza și în dramaturgia caragialiană, la nivelul personajului, al situațiilor și mai cu seamă al limbajului, absurdul ca termen caracterizează adecvat scrierile lui Urmuz și ale lui Eugen Ionescu. Acceptând drept axiomatică cea din urmă afirmație, vom încerca să argumentăm faptul că absurdul se
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai cu seamă al limbajului, absurdul ca termen caracterizează adecvat scrierile lui Urmuz și ale lui Eugen Ionescu. Acceptând drept axiomatică cea din urmă afirmație, vom încerca să argumentăm faptul că absurdul se regăsește și într-o bună parte a dramaturgiei lui Tudor Arghezi, Teodor Mazilu și Marin Sorescu unde poartă încă, într-o măsură mai mare sau mai mică, amprenta viziunii caragialiene. Nu putem concepe o panoramă a literaturii române cu implicații absurde fără cel mai solid reper al său
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
monedă: două cepe de apă"59. Ca argument al ipotezei alternative, semnificativ este faptul că majoritatea studiilor consacrate ineditului fenomen teatral apreciază că premiera piesei Cântăreața cheală la Theatre des Noctambules în 1950, a constituit punctul de plecare al unei dramaturgii de avangardă care aduce în prim plan o problematică subsumată absurdului. Ulterior, întreaga creație dramatică ionesciană, în ciuda sau poate chiar datorită surprinzătoarelor metamorfoze formale și a inepuizabilelor năstrușnice mecanisme de iritare, consternare, dar și de trezire a conștiințelor, este simultan
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
raporturile dintre literatura urmuziană și cea ionesciană. Filiația Caragiale-Eugen Ionescu a fost, de asemenea, adeseori invocată și suficient pusă în lumină. În afara lucrării citate a lui I. Constantinescu, în care se face adesea referire la contribuția lui Caragiale la configurarea dramaturgiei moderne prin ecoul transmis de Eugen Ionescu, problema este tratată și în alte articole, cum este cel al lui Al. Paleologu, intitulat De la Caragiale la Eugen Ionescu, și invers 62. Și în teza de doctorat elaborată de Alexandra Hamdan, Ionescu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Zarifopol ca importanță și adâncime exegetică. În plus, semnează un prim articol în publicația lunară new-yorkeză "România", cu titlul Caragiale, actual și universal 65, în care apreciază, în mod semnificativ, chiar acele elemente prin care Caragiale prefigura teme centrale ale dramaturgiei ionesciene, și anume "dezarticularea psihologiei și distrugerea aceasta a limbajului pregătitoare a unui nou limbaj"66. În ceea ce ne privește, am evidențiat deja acele concrete reilustrări ale motivelor de esență caragialiană în dramaturgia și în proza lui Eugen Ionescu și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin care Caragiale prefigura teme centrale ale dramaturgiei ionesciene, și anume "dezarticularea psihologiei și distrugerea aceasta a limbajului pregătitoare a unui nou limbaj"66. În ceea ce ne privește, am evidențiat deja acele concrete reilustrări ale motivelor de esență caragialiană în dramaturgia și în proza lui Eugen Ionescu și am punctat și reperele de pe traseul invers, respectiv acele ipostaze ale absurdului redat prin intermediul comicului sau în forma serioasă din unele nuvele și din drama Năpasta, care trimit cu gândul la literatura ionesciană
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
celor trei pionieri ai absurdului, respectiv Caragiale, Urmuz și Eugen Ionescu, s-au achitat de tributul intertextual datorat primilor "ocupanți". Considerăm că merită atenție în acest sens încercările dramatice ale lui Tudor Arghezi, Teodor Mazilu și mai cu seamă, inedita dramaturgie a lui Marin Sorescu. În privința celui dintăi, piesele într-un act de tipul Neguțătorul de ochelari (1928), Interpretări la cleptomanie, Patriotul, ilustrative pentru un comic al absurdului frust, găzduiesc hipotextul caragialian, dar anticipă meritoriu și procedee vădit ionesciene. Astfel, nonsensurile
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
însă, posibil de relaționat cu situații și personaje caragialiene (cuplul amicilor siamezi Lache și Mache, caruselul verbal din Căldură mare), pot fi văzute și ca semnalări timpurii de stadii incipiente și încă benigne ale simptomelor dezumanizării și aneantizării pe care dramaturgia ionesciană, prin suspendarea unei astfel de premise a nebuniei în lumea de fantoșe create, le va transfera în zona angoaselor, pentru a sublinia absurdul condiției umane. Rețeaua intertextuală poate fi astfel activată pe ramificații noi cuprinse între opera lui Caragiale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fantoșe create, le va transfera în zona angoaselor, pentru a sublinia absurdul condiției umane. Rețeaua intertextuală poate fi astfel activată pe ramificații noi cuprinse între opera lui Caragiale și cea a lui Eugen Ionescu, prin tranzite nebănuite precum proza și dramaturgia lui Tudor Arghezi. Și Teodor Mazilu, "dintre dramaturgii de după război [...] printre cei mai originali"78, lasă impresia că se joacă de-a absurdul. În majoritatea pieselor sale, situațiile și personajele sunt absurde pentru că se opun programatic normalului, însă nu au
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pentru a sublinia absurdul condiției umane. Rețeaua intertextuală poate fi astfel activată pe ramificații noi cuprinse între opera lui Caragiale și cea a lui Eugen Ionescu, prin tranzite nebănuite precum proza și dramaturgia lui Tudor Arghezi. Și Teodor Mazilu, "dintre dramaturgii de după război [...] printre cei mai originali"78, lasă impresia că se joacă de-a absurdul. În majoritatea pieselor sale, situațiile și personajele sunt absurde pentru că se opun programatic normalului, însă nu au profunzimea și semnificațiile specifice Noului Teatru, în primul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
practicată de Caragiale, observând în acealași timp și delimitarea acestora de maniera ionesciană de abstractizare și extremă generalizare, de minimă ancorare în realitatea concret-istorică, socială și politică. În altă ordine de idei, cel mai vizibil aspect care leagă proza și dramaturgia lui Teodor Mazilu deopotrivă de viziunea lui Caragiale și a lui Eugen Ionescu asupra absurdului, ține de fantoșizarea și de grotescul personajelor. La cei trei autori dezumanizarea este ilustrată prin artificialitatea gesturilor, stereotipia limbajului, mimetismul sentimentelor, mediocrizarea și aplatizarea gândirii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu are în vedere raportul său cu universul, ci este conștient și deliberat robit de condiționări din "cercul strâmt" al vremii lui: regim politic, modă în comportament și gândire, rivalități meschine. Desprinderea de modele și afirmarea unei voci originale în dramaturgia de esență absurdă se produce decisiv prin piesele lui Marin Sorescu Există nervi, Pluta Meduzei, Lupoaica mea, trilogia Setea muntelui de sare și chiar și dramele cu subiect istoric Răceala și A treia țeapă. Încadrabil în valul post-absurd al teatrului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în aneantizarea din spațiul catedralei din Paracliserul și în sugestia regresiei spre existența acvatică din Matca. Revelațiile personajelor-simbol și soluțiile alese ca răspuns la înțelegerea condiției umane absurde înscriu piesele din trilogia soresciană printre creațiile originale comparabile cu cele din dramaturgia postbelică europeană de prestigiu. În acest sens, consecințele pozitive ale rezolvării pe cont propriu a ecuației absurdului existențial sunt deja notabile în Iona. Profunzimea meditației, conținutul mitologic și constelația de simboluri și motive poetice redate într-un stil simplu, esențializat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
95 veritabilă culme a obstinației și a perseverenței absurde. Astfel că, deși nu putem susține că se produce prin această piesă o resuscitare a tragediei, Iona se înscrie printre răspunsurile originale date problematicii legate de absurdul metafizic, încă actuală în dramaturgia din deceniul al șaptelea al veacului trecut. Prezența unui personaj arhetipal pus într-o situație cu valoare simbolică, abstractă, de mare generalitate, conflictul redus la așteptarea inutilă sau la efortul derizoriu de evadare din viața văzută ca anticameră a morții
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai încet, accentuându-și bine zâmbetul răutăcios. Târgul s-a făcut... Nici nu se putea altfel altfel nu căpăta N... ceea ce dorea cu o atât de adâncă pornire...Roibii au fost ai lui.140 Deși nu este prevalentă, ca în dramaturgia și în schițele lui Caragiale, la nivel macrotextual, ironia se întrevede în caracterul dilematic al scrierii urmuziene, rezultat din discrepanța dintre pretenția de seriozitate a discursului și capcanele neserioase întinse cititorului pas cu pas. De exemplu, "romanul în patru părți
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de conținut, ca expresie a nonaristotelismului 147 asumat și, de altfel, teoretizat, care îi apropie profetic "pseudo-farsele"148 de farsa tragică a secolului trecut. De asemenea, absurdul este prefigurat la nivelul personajului caragialian, care ilustrează avant la lettre "noneroul"din dramaturgia lui Eugen Ionescu sau Beckett. Prin inconsecvență, cinism și cabotinism, Coriolan Drăgănescu, Cațavencu, Leonida, "moftangiii" etc. anticipă personajul "lichefiat"149, Pristanda, Trahanache, Farfuridi etc. sunt exemple de personaje marionetizate, iar reificarea și chiar robotizarea incipientă, transformarea oamenilor în automate, private
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
metatextual al tărgoviștenilor, la rândul lui anunțat și pregătit în laboratorul scriptural caragialian, sau se plasează direct "la ușa domnului Caragiale", al cărui model de limbaj și de viziune îl asimilează constructiv. Dacă prin Eugen Ionescu se poate demonstra modernitatea dramaturgiei caragialiene, care a profetizat multe din atributele teatrului absurdului, prin scrierile tărgoviștenilor și apoi, prin proza, dar și poezia optzeciștilor, se revelează surprinzătoarea actualitate și viabilitate a formulei sale epice, purtătoare de germeni ai postmodernismului "metaficțional" și "antropocentric"5. În
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
opera lui Caragiale. I-ar lipsi o bună parte din armătură. Tocmai de aceea, considerăm că nu este lipsit de importanță efortul de sistematizare a ceea ce înseamnă moștenire caragialiană în reprezentările literare ale comicului și ale absurdului din proza și dramaturgia românească. Așa cum am constatat, aceste ipostaze literare ale comicului și ale absurdului se raportează la Caragiale fie în calitatea acestuia de creator al unei opere echivalate unui model valoric absolut, fie datorită statutului său de precursor al unor orientări literare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
83, antologie și prefață de Ov. S. Crohmălniceanu, Editura Cartea Românească, Bucuresti, 1983. Dialogul neîntrerupt al teatrului, vol.I. De la Caragiale la Brecht, vol. II, de la Lorca la Brook, antologare, postfață și note de B. Elvin, Editura Minerva, București, 1973. Dramaturgie română contemporană, vol. I, II, Prefață si note de Valeriu Râpeanu, Editura Tineretului, București, 1967. Literatura românească de avangardă, antologie, prefață, postfață, tabel cronologic, note, comentarii și bibliografie de Gabriela Duda, Editura Humanitas, București, 1997. Satira în literatura română, vol
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mondiale, vol I-II-III, Editura Minerva, București, 1973. Dicționar cronologic, Literatura română, coordonatori I. C. Chițimia, Al. Dima, autori: Mircea Anghelescu, Dorina Grăsoiu, Emil Manu, Nicolae Mecu, Mihai Moraru, I. Oprișan, Despina Spineanu; Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1979. Ghițulescu, Mircea, Istoria dramaturgiei române contemporane, Editura Albatros, Bucuresti, 2000. Ghițulescu, Mircea, Istoria literaturii române. Dramaturgia, ediția a II-a, Editura Tractus Arte, 2008. Lovinescu, Eugen, Istoria literaturii române contemporane, Evoluția "prozei literare", Editura "Ancora" S. Benvenisti&Co, București, 1929. Manolescu, Nicolae, Istoria critică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
I. C. Chițimia, Al. Dima, autori: Mircea Anghelescu, Dorina Grăsoiu, Emil Manu, Nicolae Mecu, Mihai Moraru, I. Oprișan, Despina Spineanu; Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1979. Ghițulescu, Mircea, Istoria dramaturgiei române contemporane, Editura Albatros, Bucuresti, 2000. Ghițulescu, Mircea, Istoria literaturii române. Dramaturgia, ediția a II-a, Editura Tractus Arte, 2008. Lovinescu, Eugen, Istoria literaturii române contemporane, Evoluția "prozei literare", Editura "Ancora" S. Benvenisti&Co, București, 1929. Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, Editura Paralela 45, Pitești, 2008
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ce n'est pas sans importance l'effort de rendre systématique l'immense postérité littéraire de Caragiale. L'objectif général du présent ouvrage est celui d'éclaircir l'influence produite par l'œuvre de Caragiale sur la prose et la dramaturgie roumaine, tout en suivant l'évolution du comique et de l'absurde dans le cadre de celle-ci, tout comme la construction d'un corpus de textes généalogiquement apparentés, car tous ces textes abritent peu ou moins l'hypotexte caragialien. De
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
8 B. Elvin, Posteritatea lui I.L. Caragiale, în "Viața românească", XV, nr. 6, iunie, 1962, p. 118. 9 Vicu Mândra, Istoria literaturii dramatice românești de la începuturi până la 1890, vol. 1, Editura Minerva, București, 1985, p. 244. 10 Mircea Ghițulescu, Istoria dramaturgiei române contemporan, Editura Albatros, București, 2000. Autorul va relua proiectul în Istoria literaturii române. Dramaturgia, Editura Academiei Române, 2007. 11 De exemplu, Metamorfoza măștilor comice, de Vera Călin, Editura pentru Literatură, Bucuresti, 1966, Panorama dramaturgiei universale, de Ion Zamfirescu, Editura Enciclopedică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
p. 118. 9 Vicu Mândra, Istoria literaturii dramatice românești de la începuturi până la 1890, vol. 1, Editura Minerva, București, 1985, p. 244. 10 Mircea Ghițulescu, Istoria dramaturgiei române contemporan, Editura Albatros, București, 2000. Autorul va relua proiectul în Istoria literaturii române. Dramaturgia, Editura Academiei Române, 2007. 11 De exemplu, Metamorfoza măștilor comice, de Vera Călin, Editura pentru Literatură, Bucuresti, 1966, Panorama dramaturgiei universale, de Ion Zamfirescu, Editura Enciclopedică Română, București, 1973, Istoria universală a dramei și teatrului, de Ion Marin Sadoveanu, 1973, Istoria
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
p. 244. 10 Mircea Ghițulescu, Istoria dramaturgiei române contemporan, Editura Albatros, București, 2000. Autorul va relua proiectul în Istoria literaturii române. Dramaturgia, Editura Academiei Române, 2007. 11 De exemplu, Metamorfoza măștilor comice, de Vera Călin, Editura pentru Literatură, Bucuresti, 1966, Panorama dramaturgiei universale, de Ion Zamfirescu, Editura Enciclopedică Română, București, 1973, Istoria universală a dramei și teatrului, de Ion Marin Sadoveanu, 1973, Istoria teatrului universal, de Ovidiu Drâmba, Editura Vestala, 2007. 12 De pildă, scurtul subcapitol consacrat "umoriștilor" de la începutul secolului trecut
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]