4,222 matches
-
uită spre chiuvetă și spre blatul de gătit. Nu era nimeni. Abia atunci coborî privirea spre podea, unde zări o formă ce părea a fi un corp. Maggie se lăsă pe vine ca să vadă mai bine - dar nu exista nici un dubiu. Acolo, rece și lipsit de viață, cu mâna încleștată în jurul unei sticluțe goale de pastile, zăcea cadavrul lui Rachel Guttman. Capitolul 15 Bagdad, aprilie 2003 Singurul lucru de la care putea pleca era un zvon. Cumnatul lui pomenise despre asta ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
era extrem de arătos: trebui să facă un efort să privească în altă parte. — Vreau să spun că insistă pe ideea că ar fi sinucidere. —Le-ai spus ce crezi? — Le-am spus de mai multe ori că nu există nici un dubiu că mama mea nu s-a sinucis. Dar insistă că pastilele acelea îi aparțineau. Și că nu exista nici un indiciu de intrare prin efracție. —Corect. — Dar asta nu înseamnă nimic. Ușa de la intrare a fost deschisă toată săptămâna. De când tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
meu... Vocea i se stinse și începu din nou să se holbeze la cafea. Dar tu ești sigur că nu ea a făcut asta. Nu putea să pronunțe cuvântul „omorât“, cu atât mai puțin „crimă“. Nu în fața lui. — Nu există dubii. Nu mama. Ridică din nou privirea. Tatăl meu, poate. E genul de bravadă de care el era în stare. Marele gest eroic, prin care să capteze atenția tuturor... —Uri... E vina lui, să știi. Nu crezi cu adevărat asta. —Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; și iată că erau foarte bune.“ Și în a șaptea zi s-a odihnit. Ei, ai mai paria că Atotputernicul ne va mai salva încă o dată? Da, lucrurile sunt sumbre, nu există dubii în privința asta. Guvernul dumneavoastră de la Washington, domnișoară Costello, plănuiește să deposedeze poporul evreu de ceea ce i se cuvine prin naștere, cerându-ne să cedăm pământul care ne-a fost promis de Dumnezeu. Iar cel care colaborează cu voi e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe pământul pe care l-am promis prin jurământ și Eu Însumi voi fi cu voi“. Asta, că veni vorba, e Dvarim, Deuteronomul, capitolul 31, versetul 32. Ai prins ideea: pământul Israelului a fost lăsat poporului lui Israel, nu există dubii. Dar se pare că Ierusalimul a fost o problemă mai complicată pentru fiii lui Avraam, exact cum e și astăzi. Acest text - pe ecran Guttman ridica încă o dată tăblița - nu spune literalmente asta, dar e destul de clar că Isaac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în care se află. Nu are sens să-i omorâm pe cei doi, pe Guttman și pe americancă, dacă nu găsim tăblița. Ai înțeles? — Am înțeles, Salim. —Vorbesc serios, Marwan. Și trase din nou piedica pistolului ca să nu existe nici un dubiu. Capitolul 50 Ierusalim, vineri, 4.14 a.m. Se plimba de colo până colo, căutându-l pe Uri printre fețele extatice și chitarele care zdrăngăneau, dar dispăruse. Se ridică, îndreptându-se spre intrare. Atunci îl văzu, fruntea îi era brăzdată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de scumpe ca să poată fi considerate, pe drept cuvânt, o jignire a bunului-gust și a decenței. Posesiunea unui lucru nou sau scump nu făcea decât să reflecte o lipsă de principii teologice și geometrice; ba chiar te făceau să ai dubii asupra existenței sufletului. Ignatius purta haine comode și rezonabile. Șapca verde de vânătoare îl ferea de răceală la cap. Pantalonii largi de tweed erau rezistenți și-i permiteau deplină libertate în mișcări. Cutele și ascunzișurile lor formau pungi de aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
furtună și, pe loc, dispăru din vedere. Ulitin se simți brusc singur. Auzea caii mișcîndu-se și tremurând neputincioși. Noptea trecută, împreună cu Drozdov, vorbiseră despre suflet și despre chestiunea supraviețurii după moarte. Cu încrederea oarbă a tinereții, rezolvară problema dincolo de orice dubiu. Drozdov era medic și era gata să garanteze personalitatea este un dat fiziologic. Argumentul era irefutabil. Din moment ce personalitatea unui subiect poate fi modificată de o boală morbidă, ca în cazul demenței praecox, este logic să tragi concluzia că aceasta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
În loc de labirint, care e și el o schemă abstractă, pui pe podea o hartă a lumii și zici, de pildă, că În punctul indicat de acul pendulului la o anumită oră se află Umbilicus-ul. Dar unde?“ „Locul e În afară de orice dubiu: e Saint-Martin-des-Champs, Le Refuge“. „Da“, subtiliza Belbo, „dar să zicem că la miezul nopții Pendulul oscilează de-a lungul unei axe - zic la Întâmplare - Copenhaga-Capetown. Unde se află Umbilicus, În Danemarca sau În Africa de Sud?“ „Observație justă“’, am spus. „Dar diabolicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
restaurant, CHEZ R... Roza-Cruce? Reuchlin? Rosispergius? Racikovskiragotzitzarogi? Signaturae, signaturae... ca În Paracelsus. Ia să vedem, unicul mod de a-l pune pe dracul În Încurcătură e să-l faci să creadă că nu crezi În el. Nu Încap prea multe dubii În ce privește alergătura mea nocturnă prin Paris și vedenia Turnului. Să ieși de la Conservatoire, după ce-ai văzut sau ai crezut că vezi ceea ce-ai văzut, să simți Întreg orașul ca pe un coșmar e normal. Dar ce anume am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
simulacre de familii adevărate, ceea ce le făcea cu adevărat dezirabile În lumea lui, unde valoarea se bazează În Întregime pe diferența dintre fals și adevărat. Cu cît e mai mare minciuna, cu atît valoarea crește. Pozele contrafăcute nu lăsau nici un dubiu: luase sufletele care trebuia. Cred că o să-ți placă whiskey-ul ăsta, spune Wakefield, Întorcîndu-se cu băuturile. E un single malt, un dar de la unul din fanii mei. Se așează pe un scaun În fața Întunecimii Sale, care soarbe din scotch și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
noile tehnologii de reproducere și organizarea eficientă a culegerii de date. Dar Îl interesează seminarul despre psihologia umană. Există un consens de opinii, după cît Își dă el seama, că demonii nu ar mai trebui să-și bată capul cu dubiile și temerile omului. Scheletul moral primitiv pus de Dumnezeu În interiorul păpușii sale a devenit o problemă care stă În calea transformărilor majore viitoare. Demonul care conduce seminarul, Îmbrăcat Într-un halat alb de doctor și avînd un stetoscop În jurul gîtului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
bunul doctor aici de față, ca și mulți dintre voi, cred că este risipă, cum ar fi excesul de plăcere, este, În fapt, compoziția propriilor noastre ființe. Noi sîntem făcuți din lipsă de eficiență, din risipă, din șovăiri morale, nesiguranță, dubiu, vină, arhitectură absurdă, artă fără uz aparent, gesturi gratuite, contradicții spontane și umor. Aceste lucruri ne compun și ne fac să funcționăm. Îmi pare rău că trebuie să vă spun asta, dar numai oamenii cei mai absurzi și mai plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ca să pun de cafea, mă trezesc gîndindu-mă că-mi voi petrece restul vieții cu un singur om. Ar trebui să mă sperie asta. Sau măcar să mă neliniștească. Dar nu mă Încearcă decît un sentiment de pură bucurie. Dacă aș avea dubii În legătură cu această nuntă, În legătură cu căsnicia sau cu a-mi petrece viața alături de Dan, ele n-ar avea nimic de-a face cu persoana lui. Doar cu mama lui. 2 „Eram trei În această căsnicie...“ Îmi amintesc cum o priveam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
rochie, care, la drept vorbind, pentru mine reprezintă idealul. — A tot probat rochii imense, așa că ar fi poate drăguț s-o vedem pe Ellie În ceva diferit. Doar așa, ca să facem o comparație. — Ellie? mi se adresează Linda, Încă În dubiu. Vrei s-o probezi pe asta? Sigur, zic eu și mimez un hohot de rîs cu Emma, În clipa În care e trasă perdeaua cabinei. — Măiculiță, exclamă ea privindu-mi reflecția În oglindă. — Măiculiță, se aude vocea mea ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Îmi Închipui că mă iubea cît de mult putea, iar tata adusese vorba de sentimentul ăsta În ziua nunții mele, dar, dacă fapta e mai importantă decît vorba, absența lui În timpul care a trecut de atunci mă face să am dubii asupra acelei afirmații. Dan Îmi spune că mă iubește. O spunea. Dar ce ciudat e să aud cuvintele astea de la Emma, care nu glumea cînd le-a rostit, dar tonul ei sugera că nu făcea decît să constate o realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Nu erau multe lucruri care să-i facă plăcere bătrânului, iar străinii flămânzi se numărau printre surprizele cele mai puțin plăcute. Dar nu mai era nimic de făcut; trebuia să se poarte frumos cu o rudă și nu era nici un dubiu că erau neamuri. Iacob se vede treaba că știa bine numele acelea, iar Laban recunoscuse și trăsăturile surorii sale în chipul străinului pe care îl avea în față. - Ești binevenit, a spus Laban, fără să zâmbească și fără să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ochii lui Jack Harper. Îl iubesc pe Connor, Îmi repet a mia oară. N-am vrut să spun ce-am spus atunci, În avion. Îl iubesc. Îi scrutez chipul, În Încercarea de mă asigura că așa e. Nu Încape nici un dubiu. După orice standarde, Connor arată de vis. Radiază sănătate prin toți porii. Părul Îi strălucește, are ochi albaștri superbi și, atunci cînd zîmbește, are o gropiță de te topești. Pe de altă parte, Jack Harper arată cam obosit și neîngrijit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
tavan. Pe palierul din fața apartamentului lui Ravelstein se găsea aproape Întotdeauna câte o mobilă gata a fi eliminată, Înlocuită de o nouă achiziție - câte un scrin, un dulăpior, un suport de umbrele, o pictură franțuzească asupra căreia Începuse să aibă dubii. Ravelstein nu putea rivaliza cu colecția de Matisse și Chagall a lui Glyph, inițiată În anii douăzeci. În schimb, Îi depășise pe soții Glyph În ce privește utilajul bucătăriei. Cumpărase de la un magazin de echipamente pentru restaurante o mașină de cafea espresso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
iepurii.... Cred că nici nu existau! GUFI: Nu? ARTUR: Nu! GUFI (În culmea fericirii.): Asta e! Am bănuit! Întotdeauna am bănuit! M-ați scos dintr-o mare încurcătură! ARTUR: V-am scos de tot? GUFI: Absolut! Nu mai am nici un dubiu... (Se plimbă prin fața celor trei, încremeniți.) Mocofanilor! Așa se face? (Execută exerciții din brațe.) Ah, domnule, când se oprește ploaia mă iau niște dureri de oase... ARTUR: Să vă fac un masaj? GUFI: Dacă vreți? (ARTUR începe.) Aici... la cervicale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-se neliniștit pe canapeaua înțăncușată. Când popa dădu să-și facă și cele trei cruci de rigoare, insul dădu ochii peste cap, începu să hârâie cavernos și apoi se porni pe strănutat. Popa îl privi triumfător. Nu mai avea nici un dubiu: era unul dintre ăia care de dimineață se tot ținuseră după el. Avusese gură aurită presbitera Anghilina, când îi spusese să fie atent că au prins ăia din Baltă să iasă în lume. De când trecuse pragul judecătoriei, i se ițise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mâna lui Goncea, prin Burtăncureanu. Vroia să o dea la ziare, dar l-am convins că e mai bine să se afle prin noi. Ale lor și le rezolvă cum vor. Dar ale noastre - le rezolvăm numai noi. Nu există dubii. E completă.“ Parcurse șirul de nume de câteva ori. Iliuță, nerăbdător, învârtea de zor biluța sa. „Ce fac, dom Duduleț?“, îl întrebă într-un târziu șoferul, văzându-l cum stă și se uită prostit la scrisoarea lui Iachimovici. „Mai stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
culegeau exemple și informații logic utile domeniilor proprii: epistemologie, public țintă, amigdale, gluoni. Profesorul Calomfir era respectat de public pentru vastitatea preocupărilor sale. De la mic la mare, orice creier din noua generație îi era îndatorat - asta mai presus de orice dubiu, chiar dacă nu se știa cum. Analiștii se refereau și ei ambiguu la cărțile sale. Limbajul lui Calomfir, nu foarte tehnic, ci bogat în semnificații multiple, scăpa mereu diseminărilor. Unii îi repudiau Logica Lucrului, vol. I până la XIX, alții o ridicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și calea de scăpare din studio pe care mi-o oferea. Mobilele trebuiau să rămână acolo ceva vreme până când galeria era pregătită să le ia și cu cât petreceam mai puțin timp în preajma lor acum, cu atât aveam mai puține dubii, dacă sunt sau nu terminate cu adevărat. Cu atât mai bine pentru mine, dar și pentru ele. Nu, probabil că va fi foarte bine așa, spusei eu încet, simțind cum următoarele câteva luni din viața mea mă prind ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dea vina pe altcineva pentru moartea americanului. Faptul că avea la el cardul americanului nu la să urme de Îndoială că nu l-ar fi ucis el. Ei bine, Brunetti era sigur de asta: fără-ndoială că asta Înlătura toate dubiile. — Ăsta, În definitiv, e motivul pentru care te-ai dus să te Întâlnești cu el, nu-i așa? În privința americanului? Când Brunetti nu răspunse, Patta repetă Întrebarea: — Nu-i așa, commissario? Brunetti alungă Întrebarea cu o mișcare a capului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]