5,661 matches
-
a omenescului însuși". Ca atare, Hyperion desemnează, de fapt, "daimonul (prototipul) Cătălinei", "ființa ei individuală cea mai abstractă și mai autentică" (p. 64). Luceafărul reprezintă, finalmente, "imaginea noastră din oglindă, ce ne contemplă în timp ce noi ne vedem în ea: un dublu idealizat și luat drept finalitate a aspirației noastre de desăvârșire", povestea Luceafărului simbolizând "dramatismul condiției umane" (p. 86). 155 Înainte de a scrie romanul, Lovinescu pleacă în călătorie la Iași, în căutarea "inspirației". Din "agende" am cules următoarele notații: 20 iunie
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
irreparabile tempus. Cele mai multe motive literare au o circulație universală, determinând toposuri (locuri comune, clișee culturale). Toposurile pot fi clasificate în raport cu un canon estetic. Astfel, toposul romantic reunește motive precum nocturnul, astrele, zborul sideral, visul, reveria, solitudinea, nostalgia absolutului, floarea albastră, dublul, angelicul și demoniacul, răzvrătirea prometeică și titanismul etc.), în vreme ce toposul simbolist dezvoltă motive cromatice, motivul instrumentelor muzicale/al muzicii, al călătoriei, al târgului provincial etc. Laitmotivul (germ. Leitmotiv - „motiv conducător“) este motivul central al operei literare, impus prin repetiție. El
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de spirit), istoria, timpul, condiția umană (viața și moartea), condiția geniului, nostalgia absolutului, creația, aspirația spre ideal, spre perfecțiune etc. - Motive romantice: visul, somnul, solitudinea, astralul (luna, steaua, luceafărul, zborul cosmic etc.), acvaticul, cosmogonia, apocatastaza, tenebrele, nocturnul, demoniacul, mortul viu, dublul, voluptatea suferinței, evaziunea (fie întrun trecut medieval sau întrun timp mitic, fie în spații exotice boreale, astrale, onirice), metempsihoza, copacul sacru, codrul, floarea albastră, pasărea, lumina etc. - Literatura creează eroi excepționali (atipici) puși în situații de excepție. Personajul romantic (geniul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
parvenirii. Dincolo de ariile tematice însă, eroina reprezintă eternul mister feminin. Un prim argument este faptul că Otilia ilustrează, simultan, temporalitatea (statutul social al femeii în lumea începutului de veac XX) și atemporalul (eternul mister feminin), realitatea psihologiei adolescentine și ficționalitatea („dublul“ feminin al autorului). Astfel, titlul romanului, focalizat exclusiv asupra eroinei, reliefează misterul feminin, enigma unei vârste și a vieții însăși: Nu numai Otilia era o enigmă - gândește în fi nal Felix -, ci și destinul însuși. Un alt argument este chiar
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
să îl transforme într-un model. Desigur, la fel ca și în alte puncte ale doctrinei clasice, se sesizează și aici caracterul utopic al acesteia, utopie ce se organizează mai ales în liniile unei desăvârșiri morale. Se concretizează acum un "dublu proiect de perfecțiune estetică și civilitate"23 afirma Toma Pavel, referindu-se la dorința clasică de a purifica limbajul și moravurile. Pe de altă parte, însă, relația cu societatea nu este unilaterală, influența fiind reciprocă, clasicismul constituindu-se în concordanță
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
resemantizarea în cheie denigratoare a trăsăturilor clasice impersonalul devine răceală, rigurozitatea este percepută drept uscăciune, claritatea drept ariditate "Soliditatea uscată a clasicilor îi repugnă cititorului de azi. Poezia care nu e jilavă nu e poezie." Demersul lui Hulme este unul dublu de a sugera intoleranța creată de romantism la adresa clasicismului (greșeala de a construi anumite prejudecăți literare) precum și de a "ataca" maniera romantică de a scrie și a recepta poezie. Hulme vizează faptul că, din perspectivă clasică, idealurile poetice romantice par
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
aceasta s-a detașat de el. Din concepția corporatistă privind mizeria muncitorilor, reținem necesitatea transformării modului de organizare al economiei și societății. Mizeria era rezultatul economiei liberale, și deci au decis s-o critice. Dar și socialismul era respins. Acest dublu refuz a dat naștere unui alt program privind societatea, marcat de influența Bisericii și a credinței, caracterizat prin apelul la intervenția statului, care nu poate permite să se facă orice fără consimțămîntul său. Aici influența școlii din Liège, intervenționistă, asupra
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
memoria democrației creștine, că ocupă aici un loc glorios, devenind chiar un element de identitate, un mijloc de a întări unitatea internă a partidului. Totuși creștin-democrații nu dețin monopolul construcției Europei. Edgar Morin subliniază în Penser l'Europe importanța unui "dublu suflu ideologico-politic", social-democrat și creștin-democrat, în timp ce această construcție se izbea de refuzul marxiștilor, care nu vedeau în ea, spune el, decît "o suprafortăreață a capitalismului, care mai mult trădează decît ascunde dulcegăria mistică social-democrată și creștin-democrată". Pionierii, de la Richard Coudenhove-
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
17 Înarmat cu asemenea concepție, Eminescu procedează ca un chirurg dăruit integral sănătății pacientului. Și el pornește de la răul dinăuntru, văzând că acela din afară este nutrit și augmentat de primul. Iar acest rău, ecou ontologic al antitezelor monstruoase (sau dublul monstruos, cum îl va numi Girard), a fost, de la întemeierea statelor românești, domnia electivă, lăudată de publiciștii superficiali, observă poetul, ca pe un fel de "democrație" a boierilor 18. Țările în care a dominat monarhia electivă au fost mereu în
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ca să folosesc termenii eminescieni, o antiteză împăcată (a se vedea ideea fundamentală a lui Eminescu din enunțul antitezele sunt viața), ceea ce face posibilă existența culturii și civilizației. În vremuri de criză, antitezele pot deveni, tot cu un termen eminescian monstruoase ("dublul monstruos" din teoria girardiană). De regulă, în vreme de criză, unii minoritari tind să prefere solidarizarea cu o putere străină hegemon-imperială, cu tendința de a se substitui autohtonilor, pe care îi descoperă vrăjmași confortului lor cultural și civilizațional. Este ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
pornire semidoctă a rezultat și scrierea filosofie în loc de filozofie. Nici fețele bisericești nu s-au putut înfrîna de la pornirile semidocte, scriind Iisus în loc de Isus, și stîlcind astfel însuși numele Mîntuitorului, căci limba română actuală nu are în specific situații de dublu [i] în hiat la început de cuvînt. ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- ELEMENTE DE FILOZOFIA LIMBII 8 9 Cuvinte lămuritoare Probleme introductive Existența, esența și manifestările limbii Determinările și relațiile limbii Relațiile și determinările filozofării Bibliografie Elements of the Philosophy of Language Indice de nume
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fuseseră în deosebi solari, mediteranieni; romanticul moldav (Prinsul) e mai degrabă septentrionic: "Eu sunt din casa celor biruiți, / Un rege nou, venit din miază-noapte / cu numele înfricoșat de Eu". Fantezistul inflamat, transgresând cercul claustrant se dezlănțuie sistematic în elanuri cosmice; dublul său, scepticul, clamându-și "slăbiciunea în fața lumii, a trecerii vremii și a Poemului de purpură" se trezește frustrat: Acesta e autorul; el duce pe umăr un crin ca pe-o pușcă. Astfel înarmat, tot ce există îl mișcă. Adeseori spune: "o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Blaze Barbaria, Michel Henry Breviarul nebuniilor curente, Luca Pițu Candid în Țara Sfântă, Régis Debray Cuplul, Suzanne Lilar Despre libertate, Lord Acton Despre sentimentul tragic al vieții, Miguel de Unamuno Despre sinucidere, Émile Durkheim Discurs despre universalitatea limbii franceze, Rivarol Dublul. Don Juan, Otto Rank Eros, Doxa & Logos, Luca Pițu Eseu asupra datelor imediate ale conștiinței, Henri Bergson Essays on American Literature and Idea, Manfred Pütz Evoluția creatoare, Henri Bergson Fals tratat de jurnalism, Alexandra Hasan Fața și reversul, Marian Papahagi
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
n-a ocolit nici Franța: în 2004 au fost publicate circa 60.000 de titluri, față de 25.000 în 1980. În fiecare toamnă, librăriile sunt inundate de un potop de titluri: 667 de romane numai în toamna anului 2004, adică dublul a ceea ce oferea toamna anului 1997. Dinamica proliferării a cuprins și industria cinematografică. Dacă, în 1976, la Hollywood se produceau 138 de filme, în perioada 1988-1999, numărul mediu anual de lungmetraje s-a ridicat la 385; în 2001, Statele Unite au
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
manifestă față de imperativul „mereu mai bine” și al depășirii de sine. Dimpotrivă. Ce anume din spectacolul sportiv aduce în asemenea stare de euforie masele hipermoderne? De ce anume ține un asemenea paroxism emoțional? După Paul Yonnet, motorul sportului-spectacol se alimentează din dublul „carburant” al incertitudinii și al identificării. Ceea ce face ca sportul-spectacol să fie în asemenea măsură mobilizator de afect este, pe de o parte, capacitatea sa de a crea suspans între doi cvasiegali care se înfruntă, iar pe de altă parte
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
instituției familiei patriarhale și drepturile femeilor. Aici, criticile aduse caracterului nedemocratic al instituțiilor masculine sunt redirecționate spre femeile din sectorul sexual. Ele, și nu instituțiile care le victimizează devin țintele unei stigmatizări nejustificate. Voi clarifica structura epistemologică a discursului cu dublu standard, ce sprijină acest sector ascuns al aservirii și discriminării bazate pe gen, printr-o analiză a spațiului discursiv ocupat de dezbaterea privind „femeile de reconfortare”, care a avut loc în anii ’90, în Japoniaxe "Japonia". Această controversă a fost
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
sexuală a devenit tema unei discuții publice și a adus față în față trei poziții opuse, fiecare propunând soluții diferite și bazându-se pe un alt tip de discurs. Acest exemplu arată cât de important este să dărâmăm discursul cu dublu standard. Voi completa acest proces combinând discursul formal universal al Iluminismului, străin lumii neoccidentale, cu o versiune personalizată și genizată a discursului endogen al „grijii”. Acest capitol este scris cu convingerea sinceră că toate sectoarele ascunse în care statul și
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
după o jumătate de veac. În toți acești ani, existența unor astfel de femei a fost vag cunoscută, ascunsă opiniei publice, iar victimelor le era rușine să își dezvăluie trecutul. Aceasta e consecința directă a unui aspect al discursului cu dublu standard, care susține că rolul exclusiv al instituției familiale patriarhale este de monopol asupra relațiilor sexuale legitime, facilitând astfel catalogarea femeilor din sectorul prostituției drept „stricate”. Numai când dezbaterea din cadrul Națiunilor Unite, privind drepturile femeilor și violența împotriva acestora, mai
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
Est și de Sud-Est pe care le domina economic. Poporul nipon a fost implicat în această violență de gen și continuă să ia parte la ea. De-a lungul istoriei sale, a acceptat și a perpetuat un discurs etic cu dublu standard, patriarhal și masculinizat, care le califica drept „stricate” pe femeile din sectorul prostituției comerciale, considerând în același timp existența bordelurilor și satisfacerea extraconjugală a nevoilor masculine ca pe un rău necesar menținerii moralului bărbaților și puterii națiunii. În perioada
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
patra poziție și cea mai de dorit, ea adoptând un discurs ce poate combina abordarea juridică și morală a problemei „femeilor de reconfortare” și trata în același timp toate formele de sclavie sexuală. Singurul mod de a desființa discursul cu dublu standard este, pe de o parte, de a stabili în mod clar faptul că sectorul sexual e ilegal și, pe de altă parte, de a considera că societatea are responsabilitatea de a le accepta pe femeile care se prostituează ca
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
simbolice, au rolul de a articula raporturile dintre vii și morți. Iar în centrul acestor proceduri, raporturile vizibilului cu invizibilul se stabilesc în jurul unor ritualuri ce antrenează corpul îmbrăcat și/sau mascat, statuia sau obiectul fetiș în funcția lor de dublu al celui mort. Mort care poate intra în legătură cu cei vii prin intermediul unor „apariții efective”, dar care poate și să se arate în vis sau să-și facă simțită prezența în actul posedării. Oare antropologia nu ne pune astfel la îndemână
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ne pune astfel la îndemână uneltele cele mai potrivite pentru a circumscrie cât mai bine mizele prezenței fantomelor în teatru, în relația lui cu o estetică a întrupării invizibilului în vizibil, în cadrul căreia actorul ar avea sarcina de a deveni dublul unui mort? Și asta cu atât mai mult cu cât, dincolo de variabilele proprii fiecărei culturi, se configurează scheme de proceduri simbolice cu valoare universală. În acest sens, câteva chei de acces ne sunt oferite de antropologia istorică a Greciei arhaice
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
piatra și umbra rătăcitoare, marcând prin stela funerară sau prin statuie posibila materializare a insesizabilului psyche. Aparținând sferei eidolon-ului în aceeași măsură ca și imaginea visată, fantoma și apariția supranaturală, colossos-ul ține, în Grecia arhaică, de acea „categorie psihologică a dublului”, definită, după Vernant, prin ambiguitatea statutului prezenței - o prezență înscrisă în tensiunea dintre imobilitatea pietrei și mobilitatea psyche-ului, între material și imaterial, între un aici actual și trimiterea la un altundeva. În raportul său cu spațiile alterității, colossos-ul-statuie nu se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
înălțat spre cer. În context african, examinând fetișul de lemn sau de piatră, „zeul-obiect”, un antropolog ca Marc Augé2 subliniază, la rândul său, raportul imobilității cu divinul, cu supranaturalul, ca și legătura dintre inanimat, inerție și moarte. Zeul-obiect este deopotrivă dublul unui zeu și dublul unui mort. De altfel, problema raporturilor materiei cu o putere de ordinul invizibilului se află în centrul analizelor consacrate de antropologul francez nașterii fetișului. Să asumi materia și să gândești simultan corpul-obiect și corpul activ - adică
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
context african, examinând fetișul de lemn sau de piatră, „zeul-obiect”, un antropolog ca Marc Augé2 subliniază, la rândul său, raportul imobilității cu divinul, cu supranaturalul, ca și legătura dintre inanimat, inerție și moarte. Zeul-obiect este deopotrivă dublul unui zeu și dublul unui mort. De altfel, problema raporturilor materiei cu o putere de ordinul invizibilului se află în centrul analizelor consacrate de antropologul francez nașterii fetișului. Să asumi materia și să gândești simultan corpul-obiect și corpul activ - adică fetișul încărcat de energii
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]