4,261 matches
-
Poloniei. Ordinul teutonic a pierdut acest teritoriu în 1525, când Marele Maestru Albert Hohenzollern a secularizat ramura prusacă a ordinului, proclamându-se duce al Prusiei, vasal al coroanei poloneze. Linia ducală a lui Albert s-a stins în 1618, iar Ducatul Prusiei a început să fie condusă de electorii de Brandenburg, formând ceea ce s-a numit Brandenburg-Prussia. Electorii-duci s-au eliberat de statutul de vasalitate în 1660, după încheierea Tratatului de la Wehlau. Deși Brandenburg a rămas subordonat teroretic Sfântului Imperiu Roman
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
numele de Frederick I al Prusiei în 1701. Noul regat condus de dinastia Hohenzollern a devenit cunoscut ca Regatul Prusiei. După prima înpărțire a Poloniei din 1772, Warmia ("Ermland" în germană), parte a fostei Prusii Regale, a fost unită cu Ducatul Prusiei Răsăritene. Pe 31 ianuarie 1773, regele Frederick al II-lea ("Frederick cel Mare") a anunțat că noile teritorii anexate vor fi cunoscute sub numele de "Westpreußen" (Prusia Apuseană) și vechiul Ducat al Prusiei urmau să se numească "Ostpreußen" (Prusia
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
a fostei Prusii Regale, a fost unită cu Ducatul Prusiei Răsăritene. Pe 31 ianuarie 1773, regele Frederick al II-lea ("Frederick cel Mare") a anunțat că noile teritorii anexate vor fi cunoscute sub numele de "Westpreußen" (Prusia Apuseană) și vechiul Ducat al Prusiei urmau să se numească "Ostpreußen" (Prusia Răsăriteană). Alături de restul Regatului Prusiei, Prusia Răsăriteană a devenit parte a Imperiului German la crearea acestuia din 1871. În 1875, compoziția etnică a Prusiei Răsăritene era următoarea 73.48% germani, 18.39
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
dominau centrul Greciei. Unii istorici (cum ar fi italianul Antonio Baldacci care a călătorit în această regiune) au presupus că unii din sărăcăciani ar ar descinde din acel grup de mercenari spanioli care ar fi rămas în Valtos după cucerirea ducatelor creștine de către Turci, fiind căsătoriți cu femei locale vorbitoare de aromână a căror limbă o înțelegeau. O altă ipoteză sugerează ca numele li s-ar trage de la aspectul lor sărăcăcios, modest. J.K. Campbell precizează că până în 1937, mulți din sărăcăciani
Sărăcăciani () [Corola-website/Science/299729_a_301058]
-
războaiele din Asia Mică, Regele Ungariei îl trimite pe Chanadinus (un bănățean) să ocupe țara lui Ahtum. Ahtum câștiga prima bătălie de lângă Beba Veche de astăzi dar moare în bătălia pierdută de la Tomnatic. Sub acoperirea unui război între pretendenții unui ducat (Chanadinus era un fost general de-al lui Ahtum) regele Ștefan a ocupat Banatul. Mai tarziu, Chanadinus, după ce l-a înfrânt pe Ahtum, a ctitorit o biserică de riț grecesc închinata Sfanțului Gheorghe la Oroslanos (astăzi Maidan în Șerbia) și
Ahtum () [Corola-website/Science/299770_a_301099]
-
elemente slave în muzica sa; mazurcile și polonezele sale reprezintă chiar și astăzi baza muzicii clasice naționaliste poloneze. Chopin s-a născut la Żelazowa Wola, în apropiere de Sochaczew, parte componentă a regiunii Mazovia, aflată la vremea respectivă sub autoritatea Ducatului Varșoviei. Tatăl său, Mikołaj (Nicolas) Chopin, cetățean francez cu origini poloneze părăsește Ducatul Lorenei în 1787. În Polonia, Nicolas se căsătorește cu Tekla Justyna Krzyżanowska, o aristocrată a cărei familie întâmpina probleme de ordin financiar. Conform familiei compozitorului, Chopin s-
Frédéric Chopin () [Corola-website/Science/299123_a_300452]
-
baza muzicii clasice naționaliste poloneze. Chopin s-a născut la Żelazowa Wola, în apropiere de Sochaczew, parte componentă a regiunii Mazovia, aflată la vremea respectivă sub autoritatea Ducatului Varșoviei. Tatăl său, Mikołaj (Nicolas) Chopin, cetățean francez cu origini poloneze părăsește Ducatul Lorenei în 1787. În Polonia, Nicolas se căsătorește cu Tekla Justyna Krzyżanowska, o aristocrată a cărei familie întâmpina probleme de ordin financiar. Conform familiei compozitorului, Chopin s-a născut pe 1 martie 1810. Nu există niciun certificat de naștere atestând
Frédéric Chopin () [Corola-website/Science/299123_a_300452]
-
diametru total de 600 m. Este așezată pe terasă superioară a Văii Lonei si avea rolul de a menține controlul asupra drumului de transport al sării de la Sic la Poarta Meseșului. În lucrarea "Gesta Hungarorum" a cronicarului Anonymus, apare menționat ducatul lui Gelu ca întinzându-se de la Valea Someșului până la Poarta Meseșului. Cercetările arheologice au arătat o locuire datată înaintea sosirii ungurilor dar nu au putut dovedi nationalitatea populatiei din zona cetății Dăbâca. În 1068, la Chiraleș, aproape de Dăbâca, a avut
Comuna Dăbâca, Cluj () [Corola-website/Science/299173_a_300502]
-
uniune personală, și-a retras sprijinul din coaliția austriacă, și războiul a culminat cu Tratatele de la Utrecht și Rastatt trei ani mai târziu. Fostul tratat, ratificat în 1713, l-a recunoscut pe Filip ca rege al Spaniei, însă Regatul Napoli, ducatul Milanului, Țările de Jos austriece și Regatul Sardiniei - toate anterior bunuri spaniole - au fost cedate Austriei. Pentru a preveni o uniune între Spania și Franța, Filip a fost obligat să renunțe la drepturile sale la succesiunea tronului bunicului său. Carol
Carol al VI-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/299783_a_301112]
-
devine numele instituției nou-născute pe data de 1 aprilie 1919 prin fuzionarea a două instituții artistice de educație, cândva în floare, dar aflate atunci în derivă: "Großherzogliche Sächsische Hochschule für Bildende Kunst" (în română, "Școala de arte frumoase a marelui ducat al Saxoniei") și "Kunstgewerbeschule Weimar", o fostă școală de meserii în domeniul artelor frumoase și a decorării interioare. La timona Bauhaus-ului, se afla același Walter Gropius. Din păcate se vor ivi la orizont imense tensiuni și conflicte, atât interioare cât
Bauhaus () [Corola-website/Science/299773_a_301102]
-
și de est, acest comitat forma granița între Regatul Ungariei și Regatul Galiției și Lodomeriei (ținut aparținând în acea vreme coroanei Austriei, în prezent împărțit între Polonia și Ucraina), iar în partea de sud-est forma granița între Regatul Ungariei și Ducatul Bucovinei (ținut care aparținea tot de coroana Austriei, în prezent împărțit între România și Ucraina). Comitatul Maramureș era situat în Munții Carpați și pe ambele maluri ale râului Tisa ("Tisza"). Suprafața comitatului în 1910 era de 9.716 km², incluzând
Comitatul Maramureș () [Corola-website/Science/299789_a_301118]
-
III-lea ca fiind duce al țării dintre Tisa, Mureș, și Munții Apuseni, locuit de "cozari" (probabil o ramură a hazarilor), având ca reședința cetatea Biharea, pe timpul venirii ungurilor (896). În lupta cu ungurii, Menumorut pierde partea de vest a ducatului sau până la Criș, păstrând numai partea dintre Criș și Mureș, cu cetatea Biharea. Menumorut pare să fi fost nepotul lui Morout/Morut, probabil și el voievod în Crișana. Însă existența lui Morut este disputată, și unul și altul fiind probabil
Crișana () [Corola-website/Science/299798_a_301127]
-
Mainz și dorința papei de a avea bani pentru construirea catedralei Sf. Petru din Roma au coincis. Albert urma să primească permisiunea de a deveni arhiepiscop de Mainz, dacă plătea papei o sumă mare de bani, aproximativ 14 000 de ducați, pe lângă taxele obișnuite pentru a ajunge la o asemenea slujbă. Deoarece această sumă era de domeniul marilor finanțe, papa i-a sugerat să împrumute banii de la bogata familie de bancheri Fugger, din Augsburg. O bulă papală, care autoriza vânzarea indulgențelor
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
axe orizontale intersectate în unghi drept de mai multe străzi perpendiculare. În anul 69, orașul a fost distrus parțial de un incendiu, în timpul unei lupte dintre armatele lui Otho și Vitellius. În secolul al VI-lea Torino devine capitala unui ducat lombard; în 773 este cucerit de trupele lui Carol cel Mare, devenind un comitat francez. În secolele XII și XIII devine oraș liber și trece în administrarea Casei de Savoia. Ocupat de francezi în 1536-1562, a revenit sub autoritatea ducilor
Torino () [Corola-website/Science/299924_a_301253]
-
comitat francez. În secolele XII și XIII devine oraș liber și trece în administrarea Casei de Savoia. Ocupat de francezi în 1536-1562, a revenit sub autoritatea ducilor de Savoia prin Emanuele Filiberto, "Ducele Cap de Fier", care a stabilit capitala Ducatului de Chambéry la Torino (sub pretextul de a scurta drumul cardinalului de Milano, Carol Borromeo, care făcuse o promisiune - să meargă pe jos pentru a venera Giulgiul din Torino). La începutul secolului al XVIII-lea, în timpul războaielor pentru tronul spaniol
Torino () [Corola-website/Science/299924_a_301253]
-
de desfășurare a unui lung asediu, întreprins de armata franceză; erou al acelor zile a fost Pietro Micca. Asediul s-a încheiat prin victoria lui Eugen de Savoia asupra forțelor franceze în 1706. În urma victoriei, prin Tratatul de la Utrecht (1713), Ducatul devine Regat iar în următoarele decenii se consolidează puterea sabaudă (v. Regatul Sardiniei). În același an, pentru a mulțumi Fecioarei Maria, regele construiește o biserică pe colina care domină orizontul orașului: celebra biserică Superga. În 1798 Carol Emanuel al IV
Torino () [Corola-website/Science/299924_a_301253]
-
Uniunea statală polono-lituaniană într-o țară care s-ar fi întins de la Marea Baltică la Marea Neagră, asemănătoare cu regatul medieval care a existat de la sfârșitul secolului al XIV-lea până la sfâșitul secolului al XVIII-lea și care unea Polonia și Marele Ducat al Lituaniei, (ultima încorporând și Belarusul și Ucraina). Uniunea polono - lituaniană a apărut ca un răspuns al celor două regate la amenințarea din partea Ordinului Teutonic. Înțelegerea dintre cele două națiuni a fost cimentată de uniunea personală din 1386 a reginei
Międzymorze () [Corola-website/Science/299328_a_300657]
-
(pseudonimul literar al lui George Pavelescu; n. 14 martie 1911, Horecea-Mănăstirii, districtul Cernăuți, Ducatul Bucovinei - d. 7 iunie 1992, Timișoara) a fost un scriitor, publicist, muzicolog și traducător român. A fost membru al "Societății Scriitorilor Bucovineni" și al Uniunii Scriitorilor din România. A fost licențiat al "Institutului Regal de Științe Administrative al României, Școala
George Drumur () [Corola-website/Science/299329_a_300658]
-
propria independență. Veneau astfel tot mai multe insurecții. În 1338 corporațiile din Gent se asociază în sfârșit sub Jacob van Artevelde cu englezii, care cu aceștia luptă împreună împotriva nobilimii franceze. (Bătălia de la Roosebeke) În 1384 Gentul intră sub influența ducatului Burgundiei, prin căsătoria ducelui Filip al II-lea de Burgundia cu moștenitoarea Margareta a III-a a Flandrei. Are loc o noua insurecție sub conducerea lui Philipp van Artevelde. Această luptă va dura trei ani. La 23 iulie 1453 are
Gent () [Corola-website/Science/299323_a_300652]
-
pretențiile sale din Italia, dar și-a păstrat controlul asupra Burgundiei. Un al treilea război a izbucnit în 1535, când, în urma morții ultimului duce Sforza al Milanului, Carol și-a pus fiul, Filip al II-lea al Spaniei, la conducerea ducatului, în ciuda pretențiilor lui Francisc. Și acest război s-a terminat nedecis. Francisc nu a reușit să cucerească Milanul, dar a cucerit mare parte din teritoriile stăpânite de aliatul lui Carol, Ducele de Savoia, inclusiv capitala Torino. Un armistițiu semnat la
Carol Quintul () [Corola-website/Science/299322_a_300651]
-
limba oficială a Belarusului împreună cu limba rusă. Mai este răspândită de asemenea și denumirea ""limba belarusă"". Adjectivul "bielorus" este derivat din limba rusă (белорусский). își are rădăcinile într-un vechi dialect al limbii rutene (limba slavă estică) vorbite în Marele Ducat al Lituaniei, care a fost pînă în 1696 limba oficială a ducatului. Prima tipărire a Bibliei într-o limbă slavă răsăriteană a fost în bielorusa veche. Deși în secolul al XVI-lea limba bielorusă a fost folosită în mediile culturale
Limba bielorusă () [Corola-website/Science/299337_a_300666]
-
și denumirea ""limba belarusă"". Adjectivul "bielorus" este derivat din limba rusă (белорусский). își are rădăcinile într-un vechi dialect al limbii rutene (limba slavă estică) vorbite în Marele Ducat al Lituaniei, care a fost pînă în 1696 limba oficială a ducatului. Prima tipărire a Bibliei într-o limbă slavă răsăriteană a fost în bielorusa veche. Deși în secolul al XVI-lea limba bielorusă a fost folosită în mediile culturale cele mai elevate, numeroși oameni de cultură bieloruși fiind reprezentanți ai Renașterii
Limba bielorusă () [Corola-website/Science/299337_a_300666]
-
-lea). El era moștenitorul ei prezumptiv până când ea urma să se mărite și să aibă copii. Încoronarea a avut loc la 28 iunie 1838 și a devenit primul monarh care a avut reședința la Palatul Buckingham. Ea a moștenit veniturile ducatele de Lancaster și Cornwall și i-a fost acordată o listă civilă de 385.000 £ pe an. Prudentă din punct de vedere financiar, ea a plătit datoriile tatălui ei. Înainte ca viitoarea regină să se maturizeze, Victoria a făcut câteva
Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/299326_a_300655]
-
continuu, ci o serie de ostilități întrerupte de perioade lungi de pace. Cauzele principale ale conflictului pot fi împărțite în trei categorii: dispute teritoriale, pretenții dinastice și competiție economică. Disputele teritoriale vizau Aquitania (cunoscută și cu denumirea de Guyenne), un ducat în sud-vestul Franței și parte din regatul Franței. Disputele teritoriale au apărut de la mijlocul secolului al XII-lea, o dată cu mariajul dintre Eleanor de Aquitania, moștenitoarea tronului ducal, și Henric al II-lea al Angliei, regele Angliei care era și duce
Războiul de 100 de Ani () [Corola-website/Science/299345_a_300674]
-
unificare teritorială și limitare a autonomiilor regionale și tendițelor politice centrifuge, aveau un rival puternic, în spatele căruia se afla forța economică a regatului Angliei. Din punctul de vedere al monarhiei franceze, care reușise deja să elimine controlul regelui Angliei asupra ducatului Normandiei (din 1204), situația Aquitaniei era prioritară. Dar problema era spinoasă și din perspectiva monarhiei engleze. După introducerea normelor feudo-vasalice în secolele al XII-lea și al XIII-lea, ca urmare a noilor idei despre proprietate și relațiile dintre seniorii
Războiul de 100 de Ani () [Corola-website/Science/299345_a_300674]