6,588 matches
-
a dizolvat parlamentul 94 și a cerut desemnarea unui nou parlament, prin alegeri. Noul parlament nu a avut însă o soartă prea bună. Drept urmare, șefii whigilor (Shaftesbury, Huntingdon, Cavendish, Russell, Wharton) au inițiat o campanie pentru a sesiza justiția că ducele de York era catolic - lucru ce nu fusese admis niciodată în mod public, pentru că ar fi avut urmări directe în virtutea legii Test Act -, dar campania s-a soldat cu un eșec, pentru că parlamentarii nu aveau dreptul de a convoca un
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
subordonată acestui principiu. Tocmai acest lucru a făcut posibilă existența unei mișcări whig care, de fapt, era compusă din diferite facțiuni. Au existat trei direcții importante: o aripă conservatoare dorea păstrarea unei monarhii puternice, dar în linia protestantă reprezentată de ducele de Monmouth; a aripă moderată (reprezentată de Shaftesbury) era constituționalistă și regalist-reformistă; în fine, exista și o aripă republicană reprezentată de Algernon Sidney. Numitorul comun al acestor facțiuni era efortul de a determina Coroana să accepte un compromis cu acțiunea
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
faptului că cele două tratate, în special cel de-Al doilea, au fost scrise înainte de 1683 (mai exact între 1678-1679 și 1783) cu scopul de a facilita acțiunea întreprinsă de Shaftesbury de a-l îndepărta de la succesiunea la tron pe ducele de York și de a rezerva tronul unui rege protestant. "Al doilea tratat despre guvernare este un Act de excluziune și nu un pamflet revoluționar". Peter Laslett, "The English Revolution and Locke's "Two Treatises of Governement"", Cambridge Historical Journal
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
relatările unor călători sau foruri politice interesate de evenimentele petrecute la gurile Dunării. Referirile la aceste ținuturi se înmulțesc odată cu amplificarea pericolului turcesc. Domnul Lațcu (în a doua jumătate a secolului al XIV-lea), era recunoscut de către Sfântul Scaun ca „Duce al Moldovei” printr-o scrisoare în care se adăuga că Moldova este parte a națiunii vlahe: dux Moldavie partium seu nationis Wlachie. Tot de la scaunul papal provin alte mărturii ale identificării cu poporul român al locuitorilor moldoveni în Evul Mediu
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
de la Londra, din 4 iulie 1827, a însemnat practic sfârșitul sistemului politic al Sfintei Alianțe în Europa. Bătălia navală de la Navarino a contribuit la evoluția evenimentelor în favoarea cauzei grecești, chiar dacă la Londra venise un guvern Tory intransigent, în frunte cu Ducele de Wellington, care nu făcea nici un secret din dezaprobarea politicii duse de Canning. “Marinarii au tăiat, astfel, nodul Gordian al diplomaților, dar nu au primit mulțumiri din partea Angliei pentru a o fi făcut”. Sub presiunea opiniei publice engleze, dar și
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
pe măsuri interne eficiente. Flexibilitatea și agerimea de care au dat dovadă în politică le-a permis să-și mențină majoritatea parlamentară până la 1830. în sânul partidului se confruntau mai multe facțiuni: reacționarii, în frunte cu lordul cancelar Eldon și ducele de Wellington, moderații, în jurul primului ministru Liverpool și a ministrului de externe Castlereagh, și progresiștii, printre care Canning și Huskisson erau figurile cele mai proeminent. Deși guvernată de conservatori, în comparație cu despotismele care alcătuiau Sfânta Alianță, Anglia trecea drept un stat
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
asupra cursului politicii engleze pe tărâmul chestiunii orientale, noul ministru de externe interesându-se mai curând de problemele coloniale decât de cele europene. El a refuzat sa participe la Congresul de la Verona, din octombrie - decembrie 1822, delegând în locul său pe ducele de Wellington, care avea o orientare conservatoare. Acesta s-a raliat reprezentanților Austriei, Prusiei și Franței, care au adoptat o declarație de sprijinire a propunerilor Petersburgului de rezolvare a conflictului cu Turcia pe baza retragerii acesteia din Principate, a încetării
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
ci să-i transfere dependenta de sub jugul turcesc sub al ei însăși, (...) obținând astfel o stație navală în Mediterana”. Moartea neașteptată a lui Canning a împiedicat materializarea unei politici ale cărei baze fuseseră doar trasate. Lord Goderich și mai apoi Ducele de Wellington nu s-au ridicat la înălțimea predecesorului lor. în condițiile refuzului ferm al Porții de a accepta termenii Tratatului de la Londra, la 20 octombrie 1827 flota combinată anglo-francorusă a zdrobit flota turco-egipteană la Navarino. Deși în Downing Street
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
Wellington nu s-au ridicat la înălțimea predecesorului lor. în condițiile refuzului ferm al Porții de a accepta termenii Tratatului de la Londra, la 20 octombrie 1827 flota combinată anglo-francorusă a zdrobit flota turco-egipteană la Navarino. Deși în Downing Street venise Ducele de Wellington, promotorul unei politici mai conciliante față de Imperiul otoman, cursul evenimentelor nu mai putea fi oprit. Notele Rusiei din 6 ianuarie și 26 februarie 1828 conform cărora, în condițiile în care păstrarea păcii cu Turcia nu mai era posibilă
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
război, conform „inviolabilității” și „drepturilor suverane” ale sultanului, și „în acord cu vechile legi ale Imperiului otoman”. Astfel, după cum remarca Gh. Cliveti, „chestiunea orientală devenea, de jure, o problemă a echilibrului european. Referindu-se la beneficiile strategice ale acestui principiu, ducele de Wellington declara, în ianuarie 1841, lui Brunnow, următoarele: „Este un principiu care trebuie să convină tuturor, Rusiei pentru că îi garantează securitatea pe Marea Neagră, Angliei și Austriei pentru că întărește poziția Porții și în sfârșit chiar și Franței, pentru ca îi pune
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
condus de lordul Melbourne, Palmerston a fost nevoit să demisioneze, eveniment care a produs o mare bucurie în mediile diplomatice țariste, încrezătoare într-o politică mai conciliatoare a Angliei, într-un retur la pasivismul care caracterizase precedentul guvern conservator al ducelui de Wellington. Se încheia astfel o etapă în chestiunea orientală și se prefigura o perioadă mai liniștită, de destindere în relațiile anglo-ruse în următorul deceniu. Totuși, Convenția de la Londra nu a antrenat abandonarea de către Rusia a încercărilor de a ajunge
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
Anderson, asociatul lui George Bell, cel care înființase o primă instituție comercială britanică în Principate - firma G. Bell & Co - precum și W. Churchill de la Constantinopol. Numirea a fost întârziată de întreruperea survenită în secretariatul lui Palmerston, odată cu schimbarea guvernului. Succesorul lui, ducele de Wellington, a ocupat funcția de titular la Foreign Office până în aprilie 1835, când a revenit Palmerston. Acesta din urmă l-a numit în funcția de consul la București pe Robert Colquhoun, care a activat în Principate între 22 februarie
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
putea bucura în orice alt mod”. Ministrul de externe adăuga că „Valahia nu era suficient de puternică pentru a-și menține independența ca stat separat, și că nu ar fi dus-o mai bine sub orice altă dominație decât o duce acum sub supremația indulgentă a Porții”. La 8 aprilie, Colquhoun a fost informat de Kotzebue că trupele țariste erau gata să intervină imediat ce o mișcare revoluționară ar fi izbucnit în Principate. într-adevar, la 27 martie/8 aprilie 1848, revoluția
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
resurecției sensibilității față de natură. Indiscutabil, ecologia ca știință și revigorarea sentimentului grijii față de natură se potențează reciproc în conștiința publică într-un echilibru refelxiv. Altfel spus, sentimentul de tip romantic găsește în ecologie ca știință temeiul rațional și împreună cu aceasta duce la formarea unei conștiințe ecologiste. Prin aceasta se afirmă raționalitatea ecologismului atât ca preocupare teoretică, cât și ca o chestiune practică, ce ține de dimensiunea instrumentală a raționalității. Cercetarea științifică a adus în discuție fenomene de tip nou, caracterizate prin
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
fratele regelui Franței, și fiul său, Ludovic al III-lea, intervin în Italia în favoarea lui Clement al VII-lea. În sprijinul lui Urban al VI-lea se pregătește o expediție împotriva regiunii Provence care nu va mai avea loc, în timp ce ducele de Lancaster intervine în Castilia, în 1386, cu dublul scop de a-și cere drepturile de moștenitor dar și pentru a-1 susține pe pontiful roman. Pentru că nici una din aceste acțiuni nu a reușit, se recurge, tot fără succes, la
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
pierde importanța. Caracterul universal care îi dădea dreptul la încoronarea romană este curînd abandonat și încoronarea imperială nu mai are loc la Roma, ci la Aix-la-Chapelle. Se stabilește uzanța ca șapte Mari Electori (arhiepiscopii de Mainz, Köln, Trier, contele Palatin, ducele de Saxa, margraful de Brandenburg și regele Boemiei) să-1 desemneze pe împărat. Această practică este legiferată de împăratul Carol al IV-lea în 1356. În 1273, odată cu alegerea lui Rudolf de Habsburg, două familii, cea de Habsburg și cea de
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
era în imposibilitatea de a găsi o soluție, îi determină pe Electorii germani să aleagă drept "rege al romanilor" pe fiul său, Maximilian de Austria (1486). Acesta din urmă a devenit, datorită căsătoriei cu fiica lui Carol Temerarul, moștenitorul "marelui Duce al Occidentului" (Franche-Comté, Brabant, Luxemburg și Olanda). Datorită Casei de Habsburg, mari perspective se deschid astfel pentru Imperiu. Dar bilanțul celor două secole și jumătate de decadență este greu de suportat pentru germanism. Decăderea Imperiului bizantin a dus la dispariția
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
mai ales lui Filip cel îndrăzneț, duce de Bourgogne. Devenit major, regele este apucat de o criză de nebunie (1392), care va lăsa regatul la cheremul ambițiilor familiei regale. Lupta îndîrjită dintre frații regelui, Ludovic de Orleans și vărul său, ducele de Burgundia, loan fără Frică (fiul lui Filip cel îndrăzneț), dintre care ultimii doi vor fi asasinați, provoacă un război civil. Membrii partidei "Armagnac" (partizani ai lui Ludovic de Orleans) și cei ai partidei "Burgunzilor" (ai cărei șefi succesivi sînt
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
martir. Întărit în felul acesta, sentimentul național permite unui rege fricos să termine victorios războiul de o sută de ani. Reconcilierea dintre francezi și burgunzi constituie prima etapă a redresării. De frică să nu susțină costul victoriei engleze sau franceze, ducele de Burgundia, Filip cel Bun, acceptă să se retragă din conflict. În schimb, Carol al VII-lea își întărește cuceririle, confirmă scutirea de omagii și își recunoaște partea sa de vină în crima de la Montereau (în care loan fără Frică
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
trebuiau să le ofere pentru ca numărul supușilor lor să crească, slăbiciunea deosebită a puterii centrale, au făcut din fiecare dintre apanaje un mic stat independent. Dacă independența Burgundiei a fost recunoscută prin tratatul de la Arras, și alte teritorii cel al ducelui de Bretagne, al lui René de Anjou, al lui Carol d'Orléans, al lui Ioan al II-lea d'Allençon sau al lui Carol de Bourbon se bucură de aceeași autonomie: toți marii feudali cer să-și obțină independența. Carol
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
adău-gînd teritoriile Flandrei și ale Țărilor de Jos ducatului Burgundiei, amintește Lotharingia din epoca carolingiană. Nu fără dificultate, Ludovic al XI-lea reușește să-i adune pe toți cei care prejudiciază autoritatea lui Carol Temerarul (orașele de pe Rhin, cantoanele elvețiene, ducele de Lorrena). Începînd din 1475, ducele de Burgundia suferă înfrîngere după înfrîngere: înfrînt de elvețieni, apoi de ducele de Lorrena, moare în fața orașului Nancy, în 1477. Cu toate acestea, Ludovic al XI-lea nu reușește să pună mîna pe teritoriile
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
de Jos ducatului Burgundiei, amintește Lotharingia din epoca carolingiană. Nu fără dificultate, Ludovic al XI-lea reușește să-i adune pe toți cei care prejudiciază autoritatea lui Carol Temerarul (orașele de pe Rhin, cantoanele elvețiene, ducele de Lorrena). Începînd din 1475, ducele de Burgundia suferă înfrîngere după înfrîngere: înfrînt de elvețieni, apoi de ducele de Lorrena, moare în fața orașului Nancy, în 1477. Cu toate acestea, Ludovic al XI-lea nu reușește să pună mîna pe teritoriile burgunde. Maria, moștenitoarea Temerarului, prin căsătoria
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Ludovic al XI-lea reușește să-i adune pe toți cei care prejudiciază autoritatea lui Carol Temerarul (orașele de pe Rhin, cantoanele elvețiene, ducele de Lorrena). Începînd din 1475, ducele de Burgundia suferă înfrîngere după înfrîngere: înfrînt de elvețieni, apoi de ducele de Lorrena, moare în fața orașului Nancy, în 1477. Cu toate acestea, Ludovic al XI-lea nu reușește să pună mîna pe teritoriile burgunde. Maria, moștenitoarea Temerarului, prin căsătoria cu Maximilian de Habsburg, fiul împăratului german, obține un tratat de împărțire
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
de operele lui Botticelli (Primăvara, Nașterea Vene-rei) și de Leonardo da Vinci, doi pictori influențați de filosofia neoplatonică și apropiați ai familiei Medici. Prototip al noului artist, produs al Renașterii, Leonardo da Vinci, născut la Floren ța, aflat în serviciul ducelui de Milano și foarte legat de Franța, apare ca un geniu universal. El pune bazele legilor mecanicii, ale chimiei, ale geologiei, se străduiește să analizeze funcționarea organismului uman, inventează uimitoare mașini care folo sesc forța hidraulică sau a aburului, construiește
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Bisericii romane, îi tăgăduiește papei orice autoritate și revendică drepturile fiecărui creștin să interpreteze Biblia. Chemat de împăratul Carol Quintul (aprilie 1521) în fața Dietei de la Worms, Luther refuză să-și retracteze teoriile. Alungat din Imperiu, el se bucură de protecția ducelui Frederic de Saxa. În Germania, reforma luterană se răspîndește ca o dîră de praf de pușcă. Începînd din 1527, Saxa și Hesse aderă la reformă, urmate de numeroase orașe libere (Nürnberg, Ulm sau Brandenburg). Reforma se răspîndește apoi în Danemarca
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]