2,935 matches
-
motive de râs nesfârșit. ― Ce drăguți sânt tinerii aceștia, am auzit pe o doamnă spunând în spatele meu. Exclamația surprinsă ne îndemnă la o serie întreagă de variații pe aceeași temă. ― Drăguțo, nu vrei o cafea? ― Ia tu, drăguțule. ― Măcar o dulceață, drăguțo. ― Asta da, drăguțule, nu te refuz. Și râzi, râzi... Lumea din vagon ne privea amuzată, molipsită de atâta veselie, dar nu vedeam pe nimeni, nu ne vedeam decât pe noi. Nu știu ce figură aveam, dar Mihaela era strălucitoare, parcă răsărea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nostalgii! Muzeul jucăriilor din Praga și al trăsurilor din Lisabona. Fadoul din cârciumele Alfamei. Liniștea disciplinată din banlieurile Genevei. Forfota pestriță de pe Podul Rialto. Nostalgia turnului Belem, stâncile aspre de la Cabo da Roca, divina absență a tavanului de la Batalha și dulceața goticului manuelin. Strahovul, Mala Strana, Place des Vosges, scârțâitul melancolic al treptelor în Casa Goethe din Frankfurt. Refluxul magnific de la Boulogne sur Mer. Străduțele insomniilor cioraniene din Sibiu și Rășinari. Cerul de la Sf. Gheorghe-Deltă, literalmente acoperit de aripile pelicanilor și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și recunoșteam că - feeric de la natură, sceptic hedonist, plin de dulcea lehamite levantină, tradiționalist eurocentric și naționalist luminat - eu nu am nimic din febra turistică omnidevoratoare de tip japonez, ahotnic fiind deopotrivă de natură și cultură, de asprimile perenității și dulceața efemerului. De reverii fabuloase, paseism ecumenic și romantism bibliografic, dar și de observația etnopsihologică intensă și acidă, cu bogată bârfire sociologică. Extazul plimbărilor cu Tania, în care facem infinite pre supuneri despre cuplurile care ne ies în cale, cărora le
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mea vine întrebarea echivalentă: cât de motivat-cultural este disprețul multor arhitecți față de specificul arhitectural bucureștean, care desfide în chip esențial cultul enormului geometric? Cât de justificată este ura unor arhitecți - aliați cu nesațiul dezvoltatorilor și dedulciți la arghirofilia investitorilor - față de dulceața, calda intimitate, armonia și nobila sveltețe a stilului neoromânesc? Nu inventez nimic. I-am văzut și auzit cu groază la întâlnirile inițiate la „Capșa“ de Jurnalul Național, la reuniunile organizate de frumoasa ardoare a lui Nicolae Șt. Noica față de tradiția
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
vizionarea. Așa că dă-i și luptă, mai sâmbăta, mai duminica, recunoscându-mă în „Domnul Lăzărescu“ (tocmai când filmul făcea furori, făceam și eu infarct, drept pentru care familia mi-a interzis destulă vreme, în chip fioros, vizionarea), înghițind fiere cu dulceață la 432, amuțind de admirație și deznădejde la Periferic-ul lui Bogdan Apetri, polemizând ore-n șir cu amicii pe marginea înnebunitoarelor tăceri din Polițist, adjectiv, inventariind viziunile coșmarești ale României (prea) libere în Occident, Marfa și banii, California Dreamin
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
zadar să descopăr ce i-a fermecat pe "domnul Johnson" și pe alții, aici. Unii au pretins că Valea Morții, cu aspectul ei de peisaj submarin, de "superproducție geologică", în care totul aparține, parcă, altui timp, preistoric, are și o dulceață aparte. Eu n-o sesizez. Mă uit la povârnișurile fără nici un fir de vegetație, la câmpurile cu rare tufe de cactus, și nu pot evita un sentiment de dezolare. Ne oprim să vedem o mină părăsită, de unde s-a extras
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Vorbea cu emfază. Fuma afectat. Îi lua peste picior. Se distra copios pe seama lor. Iar bâlciul părea a nu se mai sfârși... În cele din urmă, procurorul nu mai suportă. Surâsul i se șterse de pe chip. Din glas îi pieri dulceața. Se întunecă precum cerul înaintea furtunii, trânti autodenunțul pe tăblia măsuței și îi aruncă ofițerului o privire cruntă. - Ia-ți dosarul și spală-te cu el pe cap ! zise ridicându-se. Este numai vina ta. Și să nu mă mai
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
coada ochiului spre baba, cam de felul ei țigancă. 142 Sia, mulțumită. îl întreba: "încă unul?" și Lică refuza. Era temperat și nimeni nu-1 văzuse vreodată beat, necum fata. Apoi Sia îi spunea ce conține pachetul. Erau laolaltă răcituri, fructe, dulcețuri, țigări. Tot ce putuse fura. Din trebile casei își alesese numai strânsul mesei cu cheia de la bufet. Baba o prinsese deseori colectând, dar nu spusese Linei nimic. Tot ea se răstise: - Nu te duci să pîrăști? Vinul e pe mâna
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de existență care cuprindea pe Maxențiu; intrase in ciclul muzicei de Bach. Maxențiu, dimpotrivă, fusese de îndată năpădit într-o formă poetică de trecut. Episodul fostei logodne proiectat prin transparența lui actuală și purificat ele elemente ostile se confundă cu dulceața ce se desprindea din vecinătatea Elenei. Casa frumoasă, luxul domol, ordinea odihnitoare și profilul neted al Elenei - toate i se păreau destinate lui. Era un rai regăsit. Cum nu mai avea emoții fizice • -■ odată cu hemoptizia își pierduse ultimul vestigiu de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
le-aș da din ea tuturor copiilor... Uf! Dar se va termina în curând. Dacă aș avea o pară uriașă, aș mânca o parte așa cum e, proaspătă, apoi, din altă bucată ar face mama compot și din rest ar face dulceață. Of! Prea mult dulce!... Dar, dacă ar avea o inimă mare ca norul de pe cer? Mmm!... nu ar încăpea în piept, și chiar dacă ar veni îngerașul acela uriaș cu aripi frânte, m-aș teme să nu plece”... Se întristă, apoi
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
în gură”, am urât faptul că regimul ne-a drămuit cu atâta zgârcenie traiul zilnic exportând bunurile materiale la străini și am urât și mai mult faptul că, deși eram tovarăși, activiștii și vârfurile politice aveau cantine speciale, iar toată „dulceața pământului” luată din munca poporului era dirijată intenționat activiștilor și șefilor de instituții. După 1990, am sperat într-o rapidă transformare democratică a țării, dar nu mi-am putut închipui că vor apărea îmbogățiții de peste noapte care au acaparat fraudulos
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
una de alta, alcătuind o viață, zadarnice sunt, mai apoi, orice fel de strigări, de chemări, de căutări... și... de suferințe! Cum i s-a întâmplat, zic, flăcăului din povestirea de față. Căci, de îndată ce s-a săturat din plin, de dulceața primei clipe de dragoste, gata!, s-a și grăbit,înapoi, către întinsul necuprins din care venise, iar, mai pe urmă, când l-a apucat, iar, setea de dragostea primei clipe, aceasta dispăruse, pierzându-se în neant. Acum, el, nepriceputul flăcău
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de gînd să-l Întrebe: se poate ști de ce rîzi, tinere?, dar În clipa aceea Susan, fermecătoare, așezată Într-un capăt al mesei, ridică privirea pe deasupra sfeșnicelor cu douăsprezece luminări aprinse și, dîndu-și pe spate bucla blondă, zîmbi anunțînd prin dulceața trăsăturilor feței intrarea În sufragerie a oaspeților veniți de la drum. — Somnoroșilor, spuse, bătînd cu degetul În piciorul unui sfeșnic din fața ei. „La dracu’!“ se gîndi să trîntească Lang al IV-lea, descoperind fața zîmbitoare a lui Susan, pe jumătate ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Se sărutau disperat, spri jiniți de câte-o fațadă de bloc vechi, pătrundeau în holuri întunecoase și, des cheindu-și hainele grele, simțeau iarăși cu degetele, ce-naintau tot mai mult pe sub haine, pielea fierbinte după care tânjeau atât, umezeala și dulceața și intimitatea trupurilor ado les centine. Nu mai avură, întreaga iarnă, ocazia să facă dragoste: mătușile (ca și porțelanurile) păreau să se multiplice în casa lui Ingrid de la o săptă mână la alta. În vacanța de iarnă, Ingrid plecă într-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
lui Zappa, „I need a lovely little Jewish princess“, când, printre femeile de la masa cea lungă, mi s-a părut c-o văd pe Ester. Nu era ea, firește, dar una dintre femei avea aerul ei, tocmai acel inefabil, acea dulceață a trăsăturilor grăsuțe, acele pliuri som noroase ale ochilor verzi, tocmai acea alteritate pe care-o simți într-o clipă, dar pe care e atât de greu s-o exprimi. Când am ieșit, sub bolta plină de stele - toate cele
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ți-am citit toate volumele. Le-am adus cu mine, poate-mi dai un autograf. Uite, primul volum... și al patrulea, din ăsta am recitat o dată la televizor...” “Știu, te-am văzut...” “Frumoase versuri, pline de simțire, dar și de dulceață... Astea sunt toate, nu? Ei, dacă nu te-afundai în groapa asta, puteau fi mult mai multe. La talentul și puterea ta de creație...” “Ei, și tu, acum, cu tămâierile... Ia zi mai bine ce mai faci? Am auzit că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
legii. Pentru această 22 nelegiuire, Ioan Botezătorul, păzitorul dreptății și propovăduitorul adevărului și al pocăinței, îl mustra pe Irod în public, înaintea tuturor. Irod nu primea cu inimă bună cuvintele dure dar adevărate ale Sfântului Ioan. E drept că aparenta dulceață a păcatului nu îți arată la început și fața ei cea amară și neagră. E trist totuși că de cele mai multe ori noi conștientizăm gravitatea păcatului, precum Irod, totuși mutăm gândul conștiinței, ne îndulcim în continuare în fărădelege și refuzăm rânduiala
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
pe oameni cu judecată mai frumos decât ca niște fecioare iar mintea iubitoare de Dumnezeu este o lumină, care învăluie sufletul. Deci, sfinții ne îndeamnă să devenim lumină pentru cei din jurul nostru, căci „cuvintele frumoase sunt un fagure de miere, dulceață pentru suflet și tămăduire pentru oase.”( Pilde 16, 24) Se spune că sărbătorile mari sunt ca soarele care, înainte de a răsări își trimite razele, iar după ce apune, lumina lui încă mai stăruie pe culmi. Cred că așa este și cu
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
ei lacrimi grele și părere de rău. Spunea Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei că „intensitatea acelor momente a rămas înrădăcinată puternic în ființa multora, deoarece celui care a cunoscut și a încercat să trăiască cât de cât real dulceața vieții călugărești îi este foarte greu să o uite.” Simpozionul dedicat Decretului nr. 410/1959 s-a desfășurat în trapeza Mănăstirii Secu și a fost precedat de slujba Sfintei Liturghii, oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
pui fripți - să tot fi fost vreo douăzeci - și șuncă fiartă, și carne de porc, și porumb copt, și cartofi, și fasole, și tăvi cu mămăligă, și pișcoturi calde, și găluște cu mere, și cu piersici, și tot soiul de dulcețuri și peltele, și plăcinte, și prăjituri, și vedre de vin și, Doamne, dacă vedeai cum Înfulecau Bob și Rufus Alexander și Fate Patton, vorba mamei, ziceai că n-au mai avut parte de-o masă omenească de la-nceputul războiului, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Semantica Generală, șopti el confidențial. În timpul acestui schimb de opinii, deși fusese scurt, femeia trebuie că avusese timp să-și formuleze și ea propriile opinii și gânduri, pentru că, brusc zâmbi: - Dragă prietene, spuse ea cu o voce încărcată cu o dulceață exagerată de sarcasm, odată și odată va trebui să-mi explici ce e Semantica asta Generală și să-mi spui totul despre Dumnezeul ei; cum a reușit el să înfrâneze pasiunile celor mai dornice și categorice, din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
MURRAY McEVOY McMATH McUSKY NOAKES McGILL McOWEN McVARE OZENFANT Intrară și merseră în grabă auzind voci fără trupuri conversînd în mijlocul vacarmului: — ...mă bucur să văd lumina pe cer... — .......ramele străluceau pe pereți........ — ...ai nevoie de certificate... — ......cămilele din Arabia ............ — ...o dulceață paralizantă... Ajunseră într-un loc în care jumătate din nume erau imprimate pe un perete și jumătate pe celălalt, și aici tunelul se bifurca și se micșora. Se bifurcă și micșoră de trei ori pînă intrară într-un unic tunel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
celălalt. O voce din capul lui Thaw se năpustea asupra lui Macbeth: „Scuip-o în față! Hai, scuip-o în față! Macbeth își coborî privirea spre țigară și, cu un zîmbet abia schițat, zise: — în regulă. — O, Jimmy, ești o dulceață. Thaw se ridică în picioare și se duse acasă pe jos. Soarele apusese. îi era frig și își simțea corpul ușor, iar străzile păreau că se revarsă prin el într-un flux de aer întunecat. Cadranele ceasurilor străluceau ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o prăbușire de pe podul suspendat din Clyde Street. — Te crezi al naibii de deștept, nu-i așa? zise Macbeth. în timpul ăsta, bătrîna sărise în picioare și strîngea mîna fiecăruia de-acolo. Cînd ajunse la Drummond, acesta îi rînji și cîntă cu o dulceață neașteptată: „Domnul este păstorul meu și nimica nu-mi lipsește. La pășiuni bune mă sălășluește și mă povățuește la ape line.“ Mai mulți i se alăturară, alții rîseră și cîțiva se încruntară și începură să bolborosească. Bătrîna îl mîngîie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Și cînd, în cele din urmă, precum niște unghii ce nu se mai pot ține de un pervaz îngust, rostogolindu-se, își urlă ultimele rămășițe de respirație, știind că trebuie să răsufle, peste el se pogoară nu durerea, ci o dulceață nimicitoare. CARTEA A PATRA CAPITOLUL 31. Nan Lanark deschise ochii și se uită gînditor prin salon. Fereastra era din nou acoperită de jaluzelele venețiene, și unul dintre paturile din colț era ascuns după paravane. Rima stătea lîngă el și mînca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]