14,776 matches
-
face ce am promis. Cele trei luni. Scrieți-vă capodopera. Și-atât. Când mâna ei îi dă drumul, scaunul cu rotile zdrăngăne, stârnind un nor de praf din covor. Roțile din față ale scaunului se ridică de pe covor la aterizarea dură a bătrânului, care își duce ambele mâini la gât, să-și elibereze grumazul. Se apleacă apoi să-și ia cana de cafea de pe podea. Șuvițele cărunte pe care și le piaptănă de obicei peste cap îi atârnă acum drept în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
haine de-aruncat. Curg ațele din bulendrele lor întărite de jeg și pătate. Zdrențăroasa are în picioare teniși prea largi, fără șireturi. I se zărește părul încâlcit, strivit sub plasa unei peruci ale cărei fire de plastic sunt cenușii și dure ca sârma de oțel. Bețivul poartă o cagulă maro tricotată, trasă pe frunte. O tot pipăie pe zdrențăroasă, împingându-și o mână pe sub pantalonii ei de poliester elastic, vârând-o pe cealaltă sub tricou. Zdrențăroasa se zbate gemând în hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
totuși să fie îndeajuns de bună. De captivantă. De înfricoșătoare și plină de pericole. Va trebui să ne asigurăm că așa va fi. Domnul Whittier și doamna Clark erau prea ocupați cu vorbăria. Noi însă aveam nevoie să se poarte dur cu noi. În povestea noastră aveam nevoie să fim biciuiți și bătuți. Nu plictisiți de moarte. — Orice apel la pacea mondială, spunea domnul Whittier, e o minciună. O minciună drăguță. Doar o altă scuză pentru o bătălie. Nu, iubim războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
hârtie, carton sau material plastic flexibil (suporturi polietilenate). Culoarea suportului poate fi albă sau chamoix. În funcție de necesități, se produc hârtii fotografice cu contrast redus (ce redau tonuri moi și o gradație fină de griuri), normal și ridicat (ce redau tonuri dure și griuri mai puține, rezultând imagini grafice). Există și hârtii cu contrast variabil, controlat printr-un set de filtre care se pot instala pe aparatul de mărit. De asemenea, hârtiile se produc în diferite texturi: mate, semimate, lucioase, raster, filigran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
se gândise vreodată s-o refuze. Dar bucata aceea de fier, garnisită cu două roți și o șa ochioasă, i se părea cel mai teribil obiect pe care îl văzuse până atunci. Privi, prin geam, efortul chinuit al celorlalți. Distracția dură până în seară când, epuizați, intrară în casă. Luana se furișă afară și o zbughi pe poartă. Așteptă în colțul străzii întoarcerea mamei. Trecuse bine de ora zece când o zări ivindu-se în depărtare. O luă la goană spre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să zic, care sunt Într-adevăr femei? Nu mi spune mie că tu știi care sunt, cum să zic... Travestiți? a Întrebat Johan Da, băieți care se dau drept fete. și ce dacă? a exclamat Johan râzând. Avea un râs dur și rece. Lui Farah nu-i plăcea să se poarte așa. De ce vrei să știi? Să nu-mi spui că ai vreo idee... Nu fi scârbos! Nu sunt băieți care se dau drept fete, sunt băieți care sunt fete. Unii
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
spus: „Nu e altceva decât un mijloc Împotriva uitării“. Pentru Adam nu prea era deloc limpede ce n-ar fi trebuit să fie uitat, dar a preferat să nu pună nici o Întrebare. A deschis frigiderul și a găsit un gogoloi dur și mucegăit pe care scria ROMANO WHEEL. Nu prea avea un miros apetisant, dar amintirea dejunurilor de acasă Îi ațâțase foamea, așa că a decupat un triunghi și l-a mâncat. A tăiat apoi tot bulzul de brânză Într-o farfurie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un viitor. Despre asta vorbim. Despre neputința mersului Înainte. Treceau pe lângă doi băieței În pielea goală, care se stropeau cu noroi dintr-o băltoacă. — Ai dreptate, a spus Adam. Din a reînceput să fluiere melodia dinainte. Părea dus pe gân duri, de parcă se concentra asupra unei alte idei. — Să nu-ți faci griji, te-ajut eu să-ți găsești fratele, a zis după o vreme. Trebuie să-ți regăsești trecutul, Adam. Îți promit că o să te ajut! Dar tu? l-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
migdalată, veșnic În penumbră. Pentru mo ment, asta-i tot ce-și amintea. Îmi pare rău, a spus Zubaidah, trebuie să fie dureros să-ți amintești toate astea. Nu, a răspuns el. Dacă cineva Îți e adesea În preajmă e dure ros când pleacă. Dar nu-i decât atât, durere. Dar dacă Îți e alături clipă de clipă, zi de zi și noapte de noapte, absența lui bruscă nu provoacă durere, ci dă naștere unui gol, un gol nesfârșit cu care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu l-a durut. Nisipul devenea noroios, nu mai putea să alerge prea repede. Johan! Se uita drept Înainte spre el, dar Johan nu s-a Întors. Noroiul era rece și prin el colcăiau tot felul de vietăți reci și dure care nu-i plăceau deloc. Scoici, probabil scoici. A simțit apă Între degete, apoi până la glezne. Apa era caldă și noroiul nu mai părea așa de rece, iar Johan se oprise și se holba la golul nesfârșit al mării. Apa
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și prin ea îl vedea pe Ovidiu, erau asemănători la înfățișare, la suflet, își închipuia că, desigur, așa ar trebui să arate rasa superioară, cu părul de culoarea tutunului care albește foarte târziu, cu porii turnați într-o substanță mai dură, rezistentă la factori de tot felul, climatici, chimici, nervoși, cu creierul limpede, funcționând după o programare anume, fără să posede calitatea de a face concesii de dragul cuiva apropiat, imperturbabili în fața unui climat emotiv, lipsiți de intuiția care nu aduce decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi vrut să-l piardă, că el era suficient de puternic ca să o poată căra și pe ea după dânsul. Ascultă, Carmina. De ce n-ai mai venit în tot acest timp pe la noi? O întrebă Alexe și ochii lui albaștri, duri ca oțelul îi așteptau răspunsul. La ultima vizită am observat că nu sunt bine venită. Erați prea neclintiți ca să vă pot înțelege. Atunci m-am fixat pe ideea că voi nu faceți decât să blufați pe conceptul de perfecțiune, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Uite ce e, Ovidiu, eu m-am cam săturat de toate întrebările astea. Deja au devenit stereotipe, un fel de preludiu. Între noi chiar nu sunt posibile niște relații omenești? Parcă suntem roboți. Nu ocoli răspunsul, o întrerupse cu voce dură. Spune! Femeia își apăsă ochii cu palmele. Ar fi vrut ca măcar o dată s-o scutească de-o asemenea scenă. Măcar o dată să vină la ea acasă, s-o cuprindă în brațe și să-i spună: mi-a fost dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în drum spre AfterDays, mă ardea, mă frigea, nu se terminase sau se terminase prea brusc, căcat, oare de ce mă alungă și Filosoful, mai ales că ieri mi-a spus că nu e o treabă superficială, poate am fost prea dură când i-am spus hai sictir... și am plecat, și el a rămas în urmă pe bordură cu capul în palme, merg spre AfterDays, cu Bianca mă întâlnesc acolo, ne căutăm din priviri și el e pe undeva, vorbesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
urmă zile cu soare; frunze galbene, ruginii, zdrențuite de ploi și arse de vânt; pădurea - o orgă strălucitoare, din care vântul cântă o melodie; muzica se lasă în valuri străvezii peste suflete, copleșindu-le; părea că fluierul vântului se rostogolește dur ca apoi sa se topească într-un râu stins de note; vine toamna cu mantie ruginie, cu trenă lungă; hlamida ei are o mulțime de nuanțe cafenii; o boare a furat puful păpădiilor; regina mândră în culoare vine în caleașcă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lui Îi era rușine. Ea una, Însă, nu Își putea reproșa gestul și gândul curat de a-i face să o uite pe Violeta. Nici măcar nu se fereau. Îl socoteau prea prost pentru lucruri atât de subtile. Activiștii din nucleul dur al partidului n-au ce căuta În lumea asta! Din lumea asta făceau parte și sentimentele lor tulburi, vâscoase. La drept vorbind, nici chiar Tovarășii nu aveau o părere prea bună despre el. De aceea, poate, Îl și numeau Idiotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ea intrând În joc la fel ca și Márton Marghit. Chiar dacă Îi purtaseră și alți membri ai familiei lui, doar el știa developa la secundă imaginile stocate de-a lungul timpului În memoria transparentă a lentilelor ca pe un disc dur, cum se zice azi. Recunoștea că avea o putere de imaginație fără seamăn. Păcat că nu face nimic cu ea! Imediat după ce au mâncat, domnul Tobă s-a dus În autocar să se culce. Soarele cădea În pustă cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu însemna ceva bun, nu însemna nici ceva rău. Odată cu trecerea timpului însă, am descoperit că mă gândesc tot mai des la Clio Aames. Mă întrebam în ce relație era cu Eric, cum se înțelegeau, cum făceau sex, ce lucruri dure își spuneau fără să le gândească atunci când se certau. Mi-o imaginam. Randle zisese că Clio se pregătea să devină avocat. Mi-o imaginam uneori blondă, alteori brunetă, cu păr lung, cu păr scurt. În unele zile o făceam sensibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
le gândească atunci când se certau. Mi-o imaginam. Randle zisese că Clio se pregătea să devină avocat. Mi-o imaginam uneori blondă, alteori brunetă, cu păr lung, cu păr scurt. În unele zile o făceam sensibilă și grijulie, în altele dură și cu capul pe umeri. Era un joc, un fel de testare a limitelor. Ideea unei Clio Aames în carne și oase -pielea ei, vocea, ideile, ochii, trecutul, lucrurile pe care le ura sau iubea, speranțele ei, prioritățile, sângele, unghiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
timpul și perspectiva, așa cum fac toate cuvintele, ideile și conceptele. Nu nu nu. Am încercat să mă dezbar de acel fel de-a fi, să împing ideea înapoi, în spatele lucrurilor fizice, să-mi îndemn corpul să găsească și să accepte dura realitate a podelei ca pe o entitate de nisip, pietre și ciment, duri atomi fizici fără cuvinte, idei sau conexiuni, dar mintea mea nu reușea să găsească decât cuvintele, ideile, semnele și conexiunile acestor lucruri, niciodată nimic solid, iar corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Am încercat să mă dezbar de acel fel de-a fi, să împing ideea înapoi, în spatele lucrurilor fizice, să-mi îndemn corpul să găsească și să accepte dura realitate a podelei ca pe o entitate de nisip, pietre și ciment, duri atomi fizici fără cuvinte, idei sau conexiuni, dar mintea mea nu reușea să găsească decât cuvintele, ideile, semnele și conexiunile acestor lucruri, niciodată nimic solid, iar corpul meu nu putea acționa fără instrucțiunile transmise de creier. Mi-am îndreptat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
O gură de operă, mi-am spus, mare și plăcută. Am început să mă pricep la fețe. Primul pas e să vezi. — Păi, am greșit drumul, am zis. Și n-am zăbovit mult acolo. — O, scumpete. Îmi aruncă un zâmbet dur. — Uită-te la el. De obicei nu acceptăm animale de companie. Lui John - John e soțul meu - nu-i plac animalele, dar nici nu te putem trimite înapoi în ploaie, nu? Ultima parte nu mi-a fost adresată mie. — Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
singură victimă iar și iar până când... Am lăsat propoziția neterminată; stomacul meu nu era în stare să reziste la asta. — Asta e o marcă a teritorialității. Din când în când, câte-un ludovician - cel mai adesea un mascul mare și dur - se fixează asupra unei singure surse de hrană. Nimeni nu știe de ce fac asta. Ce încerc să spun e că nimeni nu știe foarte multe despre oricare dintre animalele astea. Cuvintele domnului Nimeni se afundau în mâlul din mintea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Într-o magazie subterană, doldora de jucării gonflabile de plajă și pliante turistice învechite, am aprins lanternele, ne-am sărutat și ne-am atins din nou în nemărginirea ei oarbă. Pânză, păr, piele, burice ale degetelor, mâini și guri. Podeaua dură și invizibilă. Nasturi și curele, răsuflare și sunet. Cumva, în ciuda tuturor acestor lucruri, am înaintat. Ne-am furișat printr-un coridor DOAR PENTRU PERSONAL din spatele cabinelor de probă dintr-un magazin universal, printr-o parcare subterană și-am coborât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
care Michael Caine îi purta în anii ’60. Doctorul Trey Fidorous. După atâta timp, în sfârșit îl găsisem. Nu puteam decât să-l privesc pierdut. Doctorul scoase pixul din gură și mă privi la rândul lui. — Eric Sanderson. Era ceva dur în felul în care-mi rosti numele, ceva care mă făcu să tresar. — Ce cauți aici? — Nu-și amintește nimic, interveni Scout și mă cuprinse cu brațul, strecurându-și degetul mare pe sub talia pantalonilor mei și trăgându-mă spre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]