26,025 matches
-
angiom?) după ce ea îl sărută pe locul respectiv. Copilul este convins de puterea ei vindecătoare. Până și scriitorul, libercugetător, rememorând întâmplarea, abjură de la principiile sale ateiste. În fața despărțirii pentru totdeauna, Sarah încearcă să-l convingă pe Bendrix că iubirea poate dura și fără să-l mai vezi pe celălalt. Nici pe Dumnezeu nu-l vezi, și cu toate acestea îl iubești! Un argument la care ateul Bendrix nu are răspuns. Sfârșitul femeii pare să întărească ideea, deja enunțată, conform căreia dragostea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Nici pe Dumnezeu nu-l vezi, și cu toate acestea îl iubești! Un argument la care ateul Bendrix nu are răspuns. Sfârșitul femeii pare să întărească ideea, deja enunțată, conform căreia dragostea adevărată nu se termină odată cu moartea. Frumusețea ei durează, rămâne fie pe un obraz de copil, fie în sufletul celuilalt îndrăgostit, fie în pagina de roman. Concluzia mea: o iubire care se termină înainte de moartea celui îndrăgostit n-a fost iubire! Dragostea profundă, totală, ce transcende senzualitatea, se circumscrie
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nu vrea să o necăjească pe Teodora cu gânduri de acest gen. Rămas singur după plecarea ei, este din nou asaltat de un „demon al întrebărilor”. Așadar, ce rămâne dintr-o iubire pasională, după momentele ei de consum intens? Cât durează în „memoria vie” a fiecăruia: plăcerea devoratoare și gemetele (excitante!) din timpul orgasmului; beatitudinea revărsării unul în celălalt și iluzia trecătoarei contopiri trupești și sufletești din momentele în care privirea curge aproape material în ochii celuilalt; când pe buze încremenesc
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dacă Sistemul nostru Solar se învărtește și el în Univers? Sigur că da; Sistemul nostru Solar, cu toate 11 planetele, deci și cu Pămăntul, se învărtește în jurul axei Galaxiei noastre, Calea Lacteiei. Călătoria aceasta, așa cum a spus și doamna profesoară, durează cam 230 miliarde de ani. Deci, de cănd s-a născut Soarele, cam de cinci miliarde de ani, a parcurs 20 de rotații în jurul axei Galaxiei. Este mult, este puțin, asta s-o apreciați voi. Animație generală. Altă întrebare. O
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
viață? Evelin: Hidrogen, oxigen, aluminiu, siliciu, cobalt și amoniac - secretul vieții de pe Pămănt. Aurora: în timpul liber ce faceți? în fond cum arată viața voastră? Evelin: Conferințe, excursii pe planeta noastră sau în Universul care ne este accesibil în călătorii care durează ani lumină. Fiind nemuritori ne permitem călătorii lungi în timp și spațiu. Apoi organizăm și participăm la spectacole, mai ales de muzică. Aurora: Ce fel de muzică? Evelin: în primul rănd muzica astrală, interplanetară v-am spus. Universul are o
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
să fie ultima sau să rămănem aici cu voi dacă nu se rezolvă cu Big-Bangul care a făcut explozie și ne-a barat drumul de întoarcere acasă. Profesorul: Deci s-ar putea să nu fie ultima vizită? Evelin: Experimentul a durat trei milioane de ani care s-au încheiat. Am venit pentru ultima vizită pe Pămănt. Aurora: și ai venit să ne predai nouă Pămăntul cu proces verbal? Evelin, vizita ta ne onorează că am aflat atătea despre istoria Pămăntului, a
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
și a adăpostului. Triburile nomade se opresc, se unesc și formează comunități mari, stabile, cu reguli de conviețuire. Lucrul care ne-a deranjat a fost momentul în care oamenii au fost făcuți sclavi. A fost foarte trist. Dar sclavia a durat căteva sute de ani în care unii dintre ei s-au organizat și s-au răsculat. Voi aveți un film deosebit cu Spartacus care a atacat și a cucerit Roma. Sclavii au vrut să-l facă împărat. El a refuzat
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
de specii, deci de viață. Dar viața, căt a rămas, rezistă pe Pămănt și apar celebrii dinozauri și reptile zburătoare și alte animale mari și cu o faună bogată pentru hrană. Dar dominația uriașelor animale care au terorizat omul a durat cam 160 milioane de ani, cănd un nou cataclism Cosmic a dus la dispariția lor în masă și definitivă. Oamenii de știință încă cercetează. Dacă vreți o părere personală, cataclismul a luat vieții de pe pămănt mai ales căldura; hrana și
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
află Sistemul nostru Solar cu Pămăntul; un fir de praf între miliardele de stele mari și Sori. Ne aflăm în sala de conferințe, priviți de fapt unde ne aflăm în imensitatea Universului care se află într-o permanentă mișcare care durează, desigur, de milioane și miliarde de ani. Dar, cu toată graba din Univers materia, grupată în miliarde de galaxii, se află într-un echilibru perfect datorită unei forțe Cosmice, gravitația, care forțează marile planete să le țină în brațe Sorii
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
cu miliardele de stele și Sori. întrebarea este ne rotim de atătea ori și continuu în Cosmos, cum de nu amețim? Vă mărturisesc că nu știu să vă răspund pentru că învărteala noastră în Cosmos, 85 de la plecare pănă la sosire, durează milioane de ani lumină. Am să studiez; este timp suficient. Animație, aplauze. Pentru întălnirile viitoare domnul profesor o să vă anunțe programul. Vă mulțumesc pentru atenție. Aplauze. Profesorul: Pentru întălnirile viitoare ne-am găndit la: Pămănt, origini, evoluție. Pămăntul peste 100
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Isteria dezastrului iminent poate fi manipulare și agresivitate asupra psihicului uman dorind, probabil, să-l abată de la viața normală. Aurora: Dar, în timp ce unii stabilesc momentul Apocalipsei, alții construiesc aeroporturi speciale pentru decolarea navelor către Univers. Evelin: Doamnelor, domnilor, un vis durează doar zece secunde în care poate intra toată istoria Pămăntului. Omul se va trezi din somn și, cănd se va uita în oglindă, va vedea prezentul. Dar, în oglindă trebuie să vedem și viitorul. Omul, cel puțin în următorul secol
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
sanctificarea poetică a lumii, proclamarea Frumuseții drept numele ce conține Unul și Totul, a poeziei ca unica religie viabilă în eternitate, pentru că omul poetic merită să trăiască pe pământ. Existența poetului este necesară, responsabilitatea sa fiind cosmică, el întemeiază ceea ce durează, el primește raza Tatălui, fulgerul pentru a-l dărui oamenilor sub forma poeziei: "Nouă ne e dat să rămânem drepți,/ cu fruntea descoperită, o, poeților,/ să luăm cu propria mână raza Tatălui,/ fulgerul însuși/ și să întindem mulțimilor,/ sub vălul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Unul, confundate prin iubire advaitam=anandam datorită unei armonizări existând din eternitate și, din acest motiv, poetul indian sacralizează și transfigurează poetic viața. Pe de altă parte, într-un poem deosebit de semnificativ din volumul Balaka Lebedele, poetul vorbește de zborul durând veșnic al unui stol de lebede însetate de un Dincolo indiscernabil, dar intens râvnit, luând pe aripile lor pământul și cerul, întregul univers care vrea să capete un alt chip, "într-un viitor care nu s-a născut încă". Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
s-ar putea presupune că ontologic omul va reuși să creeze un asemenea absolut al vieții adică fără maladii, fără suferințe, fără moarte. Dar aparent straniu, Eminescu credea că "absolutul (existenței) este frate cu moartea". Pentru că esența ființării pentru a dura, trebuie să se afle neîncetat în devenire, deoarece cosmosul nu este dat odată pentru întotdeauna, ci se recreează pe sine din mers. Oprirea ar însemna încremenire, înghețul tanatic. c. Condiția sine qua non a realizării înveșnicirii vieții omului este să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Ființă care l-a aruncat pe om în lume anume pentru ca acesta, prin arte, "să o păstorească". * Poezia, arta în general poate să ofere un absolut și care ar putea fi acela ? "Was bleibt aber, stiftem die Dichter" "Ceea ce însă durează, poeții întemeiază" sună altă afirmație fundamentală a lui Hölderlin. Fiind creația sa proprie, realizările artistice constituie o realitate pe care omul o consideră absolută axiologic, fixate pentru eternitate. Sunt "zilele nemuritoare ale omului", de care vorbea Pindar, "prezentul etern" de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
se consideră străin, suie mai departe: un stol de lebede purtând pe aripile lor nu numai pe poet, ci și cerul, pământul, întreaga lume zboară fără oprire către un Dincolo care nu este nicăieri întâlnit, astfel că goana înaripată va dura etern: pentru că absolutul nu este atingerea unui capăt, ci este o tensiune continuă. Absolutul ca oprire definitivă, este "frate cu moartea", afirmă Eminescu. Bucuria de a trăi este exprimată prin excelență și de pictură, sculptură, arhitectură, precum și de arta cântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
heideggeriană, împrumutată de la Empedocle, cred că odată ce Unul se manifestă divizându-se, multiplicatul nu dăinuie, este aruncat într-o experiență fatală a morții sub diversele ei cauze și forme: "Prin diviziunea Unului, se constituie Multiplul, lucrurile iau naștere și nu durează etern", afirmă Empedocle (fr.17). Numai că pentru filozoful din Agrigent tragicul este total, nu există ieșire din neliniște: "Căci pentru toate lucrurile reunirea provoacă nașteri și ucide, iar dezunirea crește și se risipește". Acest lucru datorită conflictului fatal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
à chi nasce il di natale" nefericită este ziua sa de naștere, pentru cel care s-a născut cu concluzie în Eminescu: "...Mai fericiți aceia ce n-au mai fost să fie/ Și din a căror leagăn nu s-au durat sicrie." Căci noi suntem ..."copiii nimicniciei/ Nefericiri zvârlite în brazdele veciei". Și Lucian Blaga, în partea a doua evoluției liricii sale, a condamnat absurdul unei vieți a durerii și a tăcerii din partea cerului: "Răni ducem, izvoare,/ Ascunse sub haină". Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a face, a crea. Tot ceea ce un poet scrie cu entuziasm (= en teos în dumnezeu), inspirat de suflul divin, este superior de frumos", afirma Democrit. "Poezia este mai adevărată și mai elevată decât istoria", postula definitoriu Aristotel în Poetica. "Ceea ce durează poeții întemeiază", iar "Plin de merite, omul poetic trăiește pe pământ", scria, în ecou, Friedrich Hölderlin. Iar Eminescu: Noi suntem din cei cu auzul fin/ Și ascultarăm șoapta misterului divin". Ca atare, axiologic, poezia ne poartă la cea mai înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
filozofică a suferinței a creat arta lui Van Gogh, încheiată cu tabloul Stol de corbi deasupra unui lan de grâu, prefață imediată la autoliza pictorului, al cărui cuvânt ultim apare emblematic pentru condiția umană: "La tristesse durera toujours"tristețea o să dureze pururi. În muzică, meditația asupra suferinței metafizice este excepțional exprimată de părțile lente din concertele pentru pian ale lui Mozart, mai ales concertele 21 și 27. Filozofie a suferinței este de asemenea Simfonia neterminată a lui Schubert. La fel, poemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sub ce formă se fructifică în univers. Pot induce gânduri, crea sensibilități, sau poate genii. Pot schimba o epocă aflată în restriște, o lume ce "pe nesimțite cade în fund de chaos", cum scria Eminescu. Preluând de la Hölderlin ideea: "Ceea ce durează, poeții întemeiază" Martin Heidegger afirmă că de abia prin Poezie, artă în general, Ființa ajunge la propria sa prezență. O poezie elevată va salva omenirea actuală. Poezia este marele posibil uman. Este o tensiune a sensibilității și intelectului care depășește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de ma chance? Seigneur, ne fus-je que la conscience De l'absolue impossibilité ? 1942 Imposibilul este stihia care domină lumea: este imposibil ca nimicul să nu existe, este imposibil ca ceva să nu existe și este imposibil ca existentul să dureze, să nu se întoarcă în neant. Ființarea este o încercare sisifică, tragică, pe toată întinderea veșniciei. Motivul: atotputernicia morții precedată de cele două forțe negative pretanatice: suferința și răul, așa cum au spus-o de nenumărate ori poeții, de la autorul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
am mai spus. — Da, așa e. Voce ca de doagă. Și degete urâte. Alex se uita mereu la degetele oamenilor. Mă rog, se uită... Și ăsta stă și citește toate paginile alea din nou, cu mine, aici? Doamne Dumnezeule! O să dureze o mie de ani... Le-ați citit? — Ce anume? A, nu, mă tem că nu. Nu în totalitate. Eu nu mă prea pricep, oricum. Mișto. Acum îmi zâmbește de parcă aș fi complet idiot. Credeți că sunt ale lui? Asta, sincer
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fiecare masă! E prea mult. E, pur și simplu, prea mult. Evgheni își simte toți cei șaptezeci de ani ridicați la pătrat. — O să se cheme THULE. Așa o să se cheme restaurantul nostru! Îți place, Evgheni? 14. Eu. Mama. Eu A durat puțin. Șederea mea și a mamei în apartamentul boem, de după despărțirea părinților mei. Atâta cât a fost, însă, a avut ceva de film suprarealist, în care s-au perindat personaje alb negru, personaje color și personaje care deja nu mai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cine mi-am dorit eu să fiu. Ți-a părut rău și nu te-ai bucurat de asta niciodată. Eu m-am bucurat. Când tu te suspectai de impostură eu mă dădeam de ceasul morții să te conving... să trăiești. Durează puțin. Mai puțin ca un anotimp de leandri înfloriți. Ar trebui să știm amândoi asta, nu crezi? Pentru că, în fond și la urma urmei, știm amândoi că nu ai dispărut nicăieri, ci te-ai dat la o parte, elegant, ca să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]