1,835 matches
-
iar aceste gânduri nu însemnau altceva, decât opera vulcanică a unui foc lăuntric și nestăpânit. Așa se întâmplă câteodată-n oameni: spiritul lor începe să se agite și să turbeze, în semn de revoltă pentru păcatele groaznice ale unei vieții duse greșit. Se știe că o veche vorbă de duh este de părere că trebuie să te cunoști bine pe tine însuți mai întâi, ca să fii cu adevărat fericit. Ei bine, întocmai lucrul acesta se trudea să-l facă și Adriana
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
neamul tău cel adormit și cu două frunze veștede, una pentru Epa și alta pentru mine. Fac un ceai? Nu mai avu cine să-i răspundă. Până să se întoarcă Gerard de la dulapul unde își atârnă haina, Karin - tante adormi dusă. Gerard încercă să sugativeze cu un burete, apa de pe obiecte, de pe mobilă, să adune covorul și să-l suspende cumva, cu chin, cu vai, pe scaune, ca să nu se mucegăiască parchetul. La vreo două săptămâni, Karin tante îl așteapta pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cumva să facă ei, domnii îmbrăcați aidoma de croitor, altceva decât să arunce o privire pe balcon. Costumatul care părea mai răsărit s-a uitat zâmbind cu mutra altuia către celălalt, a scrâșnit un Dumnezeul mamei ei de treabă și duși au fost. Motiv bun pentru ca Liță să brodeze pe o temă care nu a prezentat mare interes: prin preajma blocului dau târcoale niște inși care iubesc mult păsările, dar sunt supărați din cauză că nu pot ajunge la ele, întrucât și pe-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
capului ce-i cu trăsnaia aceea de fitness, despre care mă iscodeau ei, îi priveam cu aerul insului depozitar de mari mistere, nu ziceam ba sau da, îi ocoleam ca și cum n-aveam timp de palavre cu oricine și mă dădeam dus. Nea Onuț admira discreția mea, îmi strecura din când în când bomboane în buzunar, eu făceam cu ochiul a mare complicitate, deși habar n-aveam ce mari secrete ascundea tărtăcuța mea. Mai târziu, când n-am mai putut suporta povara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
una dintre marile mele virtuți. Am primit din țară o veste tristă: mi-a murit o rudă apropiată, chiar dragă. Nu eram prizoniera timpului. Puteam să ajung în satul acela pentru a participa la înmormântare, dar nu m-am dat dusă. Am preferat să pierd vremea aici, să mimez faptul că am ceva foarte important de făcut, să mă păcălesc pe mine însămi... Un timp chiar am reușit. Apoi am văzut că este vorba despre altceva: despre o căutare aproape maladivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Încât genele ei făcură o perdea Între ea și avertismentele severe ale bătrânelor uscate și atotștiutoare: „Un bărbat dorește un singur lucru“; „Să nu accepți cadouri de la un străin“. Dimensiunea cadoului, i se spusese Întotdeauna, era cea periculoasă. Ciocolata și dusul cu mașină, chiar după ce se Întunecase, după un spectacol, nu presupuneau mai mult decât niște sărutări pe gură și pe gât, plus o rochie care trebuia cusută puțin. De la o fată se aștepta să plătească - acesta era sensul tuturor sfaturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
evite zăpada, zâmbind singur. Unul din soldați Îi conducea și celălalt mergea În urmă, cu pușca scoasă de pe umăr și baioneta pusă. Vorbeau Între ei peste capetele prizonierilor, Într-o limbă pe care ea n-o Înțelegea, și se văzu dusă undeva, dar nu-și dădu seama unde. Dincolo de linii se auzi vânzoleală și pași În mocirlă, căci țăranii Încercau să vină mai aproape, curioși să-i vadă, și ea fu puțin Înfricoșată de fețele lor măslinii și de propria-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mers soldățește... Ca orice ființă deprinsă să asculte poruncile “stăpânilor” - cum sigur mă socoate și pe mine - s-a întins pe canapea, învelindu-se cu pledul... Experiența mea de drumeț “înrăit” mi-a dat dreptate. După câteva minute, Sevastița dormea dusă... Când soarele se afla cam la două suliți pe cer, s-a trezit. ― Îracan di mini, conașule, da’ eu am dormit, nu șagî - a vorbit Sevastița, frecându-se la ochi. ― Ei! Abia acum ai să calci calea fără nici o trudă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
firul în patru și în alte nopți. ― Să ne așezăm, părinte - am răspuns eu cu jumătate de glas. ― Noapte bună, conașule - mi-a urat aproape scâncit Sevastița, luând-o de mână pe Zâna, care mai-mai nu s-ar fi dat dusă... Am rămas totuși în picioare până s-au pierdut în întuneric. M-am așezat lângă călugăr, pe care l-am văzut dus pe gânduri. Au trecut câteva clipe bune până să-l aud dregându-și glasul, semn că are de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ea... Înainte de a ne căsători era mereu așa. Mă împingea în pat, iar apoi se înfuria. Aprinse lumina și îl privi în față. Ochii ei miopi împrăștiau scântei. Insinuezi că te împing în pat? — Nu. Pur și simplu te lași dusă, dar apoi s-ar zice că vrei să mă faci să plătesc... — Ești un porc. Da, asta ești. Așa-mi trebuie, dacă m-am lăsat convinsă. Dumnezeule mare! Ce imbecilă am fost! — Oh! hai, gata. Ce rost are? Ce poftești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Unde ești, marchizo? Păi ce facem, dragă, acum ți-ai găsit să speli vasele? Stai aici cu noi, că ăștia au cam pus-o de mămăligă. Ochelaristul a Întins-o, craii fac de priveghi la căpătîiul Corcodușei, bărbat-tu doarme dus. Intelectualul ăsta se crede la bibliotecă... dacă vrei cărți, eu zic să facem un pokeraș. Cele două femei și cei doi bărbați se retrag Încetișor În cea de-a treia cameră căreia i se spune biroul, deși nu mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
punînd Întrebări - Ana cea neagră și plină de tîlcuri și Eufrosina Cornelia cu vocea ei ca un clopot scufundat și Lucreția atît de tînără și fără de trup „El se va naște, ocrotiți-l!“ „El se va naște!“ le spun bărbaților duși, lui Iosif cel bătrîn și tăcut și lui Iosif cel tînăr, adormit pe vioară și lui Leon milostivul care hrănea șobolanii și lui Constantin cel cu ochii de miere „El se va naște, ocrotiți-l“, le spun. O tînără femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
din jur. Încerca să-și pună ordine În gînduri. Vasăzică, Albu dispăruse și familia lui urma să plece din țară. Oare s-o fi Întors acasă? Și nevasta lui l-o fi iertat? Sau poate vagabondează pe undeva cu mintea dusă, cerșește, doarme prin tufișuri sau prin intrările metroului ca atîția alții pe lîngă ale căror drame trecem fără să le vedem. Poate nici nu mai există. Nu e prima oară că dispare, spunea nebunul ăla. Dar el era de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
SANDA SFICHI CARTEA BINELUI - POEZIE ȘI PROZĂ - ANTOLOGIE Cică odată trecea printr-o pădure un Vrăjitor. Avea ochii adânci, străluciți de ceva nelumesc. Țop, țop...îi ieși în cale un iepuraș ce nu se mai dădu dus. Se-mprieteniseră la cataramă. Au stat de vorbă, au mâncat, și-au spus glume, au râs de s-au ținut cu mâna de burtă că pasă-mi-te păreau că se cunosc de la începutul lumii. În cele din urmă, vrăjitorul
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
noi Într-acolo, am spus. Poate-aflăm lucruri noi. — Să mergem, a Încuviințat Silvio. Oricum, altceva mai bun nu avem de făcut. Isabella, care privea speriată În toate părțile de sub streașina umărului său, n-a spus nimic, dar s-a lăsat dusă. Guido ni s-a alăturat, trăgând speriat cu ochiul Înapoi spre duba sa, din interiorul căreia se auzea vocea unui crainic prezentând, calm și natural, știrile din trafic, potrivit cărora, În acea zi, În Roma se circula lejer. — Priviți, ne-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Îl credeam și eu. Afară ploua ușor și sufla un vânticel rece. Eram la doar câteva străzi distanță de casă. Idioții probabil că bătuseră de două-trei ori orașul În lung și-n lat, pentru a mă deruta, neștiind că dormeam dus. Vizavi era barul lui Vasea. Așadar, o nouă zi. Am intrat. Înăuntru era aceeași faună zilnică, făpturi la fel de neînsemnate ca a mea, moși care evadaseră pentru câteva minute la una mică, urmând a se Întoarce acasă, noaptea târziu, duși pe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a bușilea de sub tălpile ude ale gemenilor și dispare unduindu‑se ca un șarpe. Nici un punct de sprijin pentru aceste tălpi. Iar arta, care le este în rest sprijin de nădejde, a fost sigur răpită de o persoană perfidă și dusă departe, într‑un loc necunoscut. Anna deschide din nou gura, dar nimic, iar nimic. Dacă o să înceapă iarăși povestea cu comunicarea prin scris, ea se sinucide. Rainer spune că fericirea și dragostea, care sunt unul și același lucru, sunt sentimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de la școli. Prietenului nostru i-ar plăcea să audă asta... A vorbit potolit, dar dintr-o suflare. Evident, a renunțat la izolare doar pentru a-i oferi guralivului un semn de bunăvoință. — Da, tema secolului... încearcă bâlbâitul. Sus pi ciunea !... Dusă, dusă până la crimă. Chiar din partea celor mai apropiați. Trădarea iubitei... denunțarea părin ților, neînțelegerea camarazilor. S-a oprit, stânjenit de mișcarea din compartiment. Fata de la fereastră se ridică să-și ia valiza, impermeabilul, eleva lunecă și ea de pe banchetă. Trenul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
așezate acoperiș peste fiecare dreptunghi de mese. Chipul se apleca peste globul galben al dovlecilor, spre dantura lor rânjită și umedă. Fata a tras-o de mâneca jachetei groase, de lână cafenie. Doamna Hariga n-o recunoștea parcă, se lăsa dusă oriunde ; privirea rămăsese în alt timp. Spasm, hipnoză, retrăiește, poate, pentru scurte răstimpuri, vârstele, iubirea, prietenii, fiul fantomă, pe muribundul Poet și pe pictorul florentin și casa care adăpostea atâtea întâmplări de cutezanță și bucurie, îl reîntâlnește uneori și pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se întreba Poetul, nesigur dacă personajele sale se născuseră cu-adevărat. Sunt singur, prin urmare : nu zăresc decât, în vagi răstimpuri, fluturarea unei pelerine cenușii, borurile de umbrelă ale unei imense pălării negre... „Adu-ți aminte, Doamne, de sufletul părintelui dus, binecuvântează memoria celor drepți.“ Dimineața de februarie se ridică, alburie și albastră. Trenul, sub vânturile aspre, care îl împing. Un tunel lent, friguros. Privesc petele de praf de pe canapea. Scrutate îndelung, urmele compun alcătuiri neliniștitoare, dinți însângerați de copil, capete
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Înguste, le tot schimbă În fel și chip. Când nu i-a mai ajuns nici asta, s-a apucat să-l Învețe pe unul dintre fiii săi cum e cu formele. Pe fiu Îl cheamă Dilc iar acesta, cu mintea dusă tot la formele astea, a Început să se Întrebe dacă n-ar putea să facă cu ele și altceva decât făcuse taică-său. Ei, bine, Dilc ne-a pus acum vreo cinci veri să facem niște case care să semene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
popa toată tărășenia. Și când unii care la viața lor uitaseră de Dumnezeu și furând ca-n codru au ajuns bine căpătuiți, trec la cele veșnice, atunci să te ții ce de pomeni, colive, și danii se fac popilor ca dusul să fie împăcat cu casele, conturile, mașinile, copiii, căsătoriile lăsate-n urmă. Se vede clar, că în mioritica noastră patrie, popa e în vârful bucatelor. Și înaintașii, ce se ocupau cu treburi din acestea bisericești au luat măsuri ca popa
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
naiba mă mai toca la cap? Era nea Fane, afumat, cu un Carpați fără filtru înfipt în partea știrbă a capului. Venise să mă întrebe ce mai știu de Pirat. Avea un chef de vorbă nebun. Fir-ar să fie, dusă era ziua mea! Fără să aștepte invitație, s-a așezat pe pat, cu fundul pe blugii mei. M-a rugat să-i dau o pălincă. Cică îl durea cumplit o măsea - de parcă ar mai fi avut el în gură oase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
răpus.” (Corneliu Zelea Codreanu). Cutează și crede! Arhanghelul Mihail apără eroicul din noi când lupți pentru o cauză dreaptă. Curg neguri pe creștetul lumii, pământul românesc e umed de lacrimi și sânge; primejdii pentru satrapii cei pururi nesătui. Cu ochii duși departe de ceasul când scriu, când visul înălța fruntea mea până la cer, am fost aruncat în groapa cu lei. În pieptul meu, confrate, cu chinul camarazilor mei s-au grămădit torturi și umilințe și strigă din adâncul pivnițelor și grotelor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
reprezenta pentru ea, probabil, un păcat. Iarna, își instala războiul de țesut în casă și pregătea pânză de cânepă ori de bumbac, pentru nevoile noastre, fețe de masă împodobite cu desene imaginate de ea, ștergare înflorate sau covoare ce trebuiau duse, pe urmă, la piuă. Își ținea mărunțișul pentru biserică, singurii ei bani, între "valurile" de pânză din lavița veche, aflată în tindă, și, mai târziu, la sfârșitul vacanțelor, o vedeam cum pândea să iasă tata, cu treburi, prin curte. Atunci
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]