3,503 matches
-
computere imparțiale. După ce a redus anul trecut alternativele (iar alternative nu înseamnă altceva decât democrație și libertate de alegere) la un număr fix 295 de manuale pentru fiecare disciplină în parte, anul acesta obiectivul ministerului a fost, deschis, fără nici un echivoc, distrugerea editurilor cu experiență și tradiție în editarea manualelor în favoarea unor escroci aserviți puterii, născocitori ai unor manuale atât de ieftine, că n-ar fi cu putință nici să fie tipărite pe hârtie igienică! Monopolul pe piața cărții școlare a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de ,,neputincioși". Lumea a ajuns sclava acestor tembeli, care o manipulează și o tembelizează cu sprijinul mass-mediei. Din acest proces evolutiv s-au stratificat 4 categorii sociale: I. Neputincioșii au devenit cârmuitori, politicieni, ideologi. II. Gloata - oameni cu un grad echivoc de neputință, incapabili să ia hotărâri, sclavi, slugi, războinici. III. Sacerdoți - dotați cu energie preponderentă erotică-sapiențială (iubesc natura, viața, dumnezeirea). IV. Genii și eroi - domină neputința dar nu reușesc să îndrepte lumea, fiindcă gloata și elita îi ucid (de exemplu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93030]
-
fi respinse. Alte opere ale alexandrinilor, care nu pot fi tre cute sub tăcere, sînt ediții ale comediei, ale lui Pindar și ale poeților lirici. Și aici se folosea colometria: un pasaj (Schol. la Pind. Olymp. 2, 48) arată fără echivoc În ce fel Aris tofan din Bizanț face uz de colo metrie pentru a de monstra că o frază, care nu cores pundea metric cu antistrofa, trebuia anulată din text. 3 ABATERILE DE LA MODEL Nu s-au păstrat manuscrise autografe
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
poate că nu e vorba decît de un alter ego al autorului. Unul care, fără cuvinte și fără emfază, doar scărpinîndu-se-n cap, Îl face pe privitor să se Îndoiască de tot ce i se părea pînă atunci lipsit de orice echivoc. PÎnza uitării portretul tateipăianjenul Îi țese o altă pânză Valeria Tamaș Dacă un haiku trebuie să lucreze cu imagini care să evoce o scenă și să simbolizeaze prin intermediul ei stări de conștiință și emoții, comentariul poate spune de la bun Început
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
publicisticii politice, în intervalul 1904-1920, recuperate de istoriografia literară recentă 6, fac din Arghezi un veritabil analist politic, în anii atât de agitați dinaintea războiului, și un critic vehement al politicii interne și internaționale care, dincolo de preferințele ideologice asumate fără echivoc, a căutat să-și susțină argumentat convingerile. Pe palierul religios, iconoclasmul său vizează, așa cum se știe, tagma preoților corupți, precum și incompatibilitatea dintre forma exterioară viciată și fondul trăirii liturgice, marcând, în diacronia presei românești, prima campanie antisinodală. Când e vorba
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o funcție metadiscursivă care avertizează lectorul asupra eventualelor deplasări spre ficțional. În secvența "Fără să vreau să abuzez de situația penibilă a unui învins, trebuie să răspund și la ultimele insinuări ale domnului Constantin Banu"46, Arghezi își precizează fără echivoc poziția în raport cu preopinentul său, justificându-și intrarea în polemică. De asemenea, lectorul primește indicații despre numele real al adversarului și despre modul în care autorul se raportează la el, în acord cu anumite presupoziții semantice și pragmatice. Acest enunț vine
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
indezirabile și repudiate prin sintagma "argumentare periferică", în polemica literară ele joacă un rol central. Prin urmare, sofisme ale unui raționament incorect sau tendențios (exemplu falsa analogie), argumentele aparente (argumente "ad": ad hominem, ad populum, ad verecundiam), sofisme ale limbajului (echivocul, amfibolia, elementele de natură emoțională) sau sofisme ale concluziei irelevante (întrebarea retorică)68 sunt tot atâtea cenușărese ale argumentării strict raționale pe care polemica literară le convertește în strategii afective menite să echilibreze intenția de a proba și convinge (docere
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cititor fictiv", naratarul trimite nu doar la "cititorul concret, istoric, ci la unul atemporal, universal și, implicit, cunoscător al obiectului, un cititor receptiv, adecvat momentului narării"77. De asemenea, acest destinatar, deseori marcat în textul polemic prin formulări lipsite de echivoc, ca, de exemplu, la Arghezi "cititorul știe", "cu îngăduința cititorului", "cititorul, firește, mirat se va întreba", "cititorii vor fi o dată mai mult edificați", traduce și un alt statut al naratarului, și anume acela de co-partener al polemistului. Această a doua
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
produce o breșă ficțională în narațiunea factuală, pe care Arghezi a numit-o "invenție personală activă", ca o condiție sine qua non a literarității textului polemic și pamfletar. Într-o altă confruntare deschisă și susținută, după ce-și justifică fără echivoc atitudinea prin enunțul performativ: "Cer scuze cititorilor mei că o dată mai mult sînt adus să scot reaua credință a domnului Banu, în relief." Autorul glisează în planul ficțional, ispitit de ludicul unui scenariu hilar, plasticizant: "angajasem cu domnia sa o spadă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
abordări ample a lirismului în opera poetului, recurgând la unele din considerațiile blagiene privind filosofia culturii, Pompiliu Constantinescu (unicul critic congener despre care Arghezi a afirmat că a dat "singura lucrare substanțială" despre creația sa) își va preciza limitele fără echivoc: "într-o caracterizare a viziunii sale (Tudor Arghezi, n.n.) despre om și lume, vom face abstracție de pamflet ca strict mijloc polemic"96. Prospectând terenul religiozității, al tensiunilor metafizice exprimate liric, exegetul e interesat în special de pamfletul anticlerical și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
proporție impresionantă, cu descrierile, deloc puține, ale celor care l-au cunoscut personal. Fapt ce demonstrează o corectă intuiție asupra propriului sine și, în consecință, o imagine corectă a sa în raport cu ceilalți. Atunci când autodefinirile nu sunt directe și lipsite de echivoc, ca de pildă "sunt un independent" sau "mai mult decât în oricine am încredere în mine", profilul caracterial al tânărului epistolier se poate reconstitui printr-un incitant exercițiu al cititului printre rânduri. Un atare tip de lectură își are însă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
socială ar trebui, dimpotrivă, să impună expeditorului o rezervă de care el nu ține seama; în aceasta consta esențialul funcției de provocare pe care o are scrisoarea deschisă"151. În arhitectonica discursului, intenționalitatea polemică a scrisorii deschise nu lasă loc echivocului atâta timp cât autorul, în calitate de protagonist al disputei, își asumă direct și explicit ofensiva publică, vizând întotdeauna un destinatar identificat și denominat, prezumat ca prim destinatar al alocuțiunii. Formal, acest tip de discurs polemic are toate elementele de identificare ale corespondenței private
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
explicativ, contextualizant, apoi citare adversă, iar în final, o concisă epistolă polemică). Aici, în afară de dimensiunea alocată adică un spațiu restrâns care presupune un efort al calibrării ideii, în sensul de a fi pe cât de concisă, pe atât de percutantă -, tot echivocul, generat de enunțarea ironică, face deliciul lecturii. Formula ironiei ambiguizante se substituie atacului frontal și, astfel, argumentația se sprijină, aproape în exclusivitate, pe metalogism 160. Cititorul se găsește în postura de a reconstitui trama unui eveniment povestit parțial și de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nu talent, măcar stilul unui pardesiu, expus pe un manechin"172 (s.n.). Din unghi, am spune, epistemologic, descrierea aceasta cu "statut" de definiție presupune o operație de determinare exactă într-un limbaj științific, precis și arid, lipsit de prolixitate și echivoc. De multe ori, redefinirea argheziană se întemeiează pe o comparație metalogică 173, însă aceasta nu ambiguizează mesajul, ci plasticizându-l, îi întărește sensul denotativ. Desigur că decodarea corectă depinde, esențialmente, de orizontul cognitiv al cititorului și de disponibilitatea sa de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
gazetăria social-politică a celor doi poeți, invocă unele teme comune, de pildă ostilitatea față de statul laic, reabilitarea valorilor tradiționale monahismul, deprinderile domestice ale femeii, repudierea importului instituțional fără discernământ sau critica politicianismului, considerându-l pe Arghezi, printr-o asociere fără echivoc cu Eminescu, "reprezentant al marilor permanențe naționale". În esență, predispoziția polemică a celor doi creatori traduce, după Marc Angenot, din aceeași perspectivă a teoriei discursului social, un topos cultural transistoric Mundus inversus, în care fiecare generație înscrie contradicțiile momentului prezent
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
din opurile sale istorice, următoarea frază iorghistă: "Cartea aceasta e a mea ca oricare alta, pagină cu pagină, rând cu rând, idee cu idee" va constitui, pentru Arghezi, un laitmotiv al persiflării, în pamfletul "Cu prilejul...". Mai întâi, precizează, fără echivoc, natura sublinierilor: prima, a pronumelui posesiv, aparține adversarului și e îndeajuns, pentru polemist, să o folosească pe post de bumerang, glosând, ironic, în marginea modului în care acesta își exhibă simțul proprietății; a doua subliniere aparține polemistului care, prin aceeași
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
registrul adresării directe și/sau imperative: "i-auziți", "ascultați", "observați", "examinați", "dacă vă uitați bine, veți vedea" etc. Aici, distanța dintre interlocutori (polemist și public) se reduce semnificativ, în sensul unei abordări directe, ca expresie a unei complicități solicitate fără echivoc. Prin plasarea pe un palier comun cu lectorul său, polemistul execută simultan o mișcare de distanțare în raport cu adversarul perceput, în această situație, ca un terț descalificabil dintr-o dublă perspectivă. Comunicația, ca figură a dialogismului inerent oricărei polemici publicistice, în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
intersubiectivă (Benveniste) a unei comunicări, în mare parte performative. Privit global, textul se prezintă ca un ansamblu eteroclit de secvențe: descriere, narațiune, argumentație, intercalate ingenios în scopul de a servi demersului persuasiv al eului polemic. În incipit, autorul stabilește, fără echivoc, tripartiția: "Aș fi voit [eul angajat polemic, n.n., M.S.] să mai stăm de vorbă cu cititorul și despre alte obiecte decât domnul Nicolae Iorga [...]"; cititorul este, evident, partenerul de dialog, acel tu persuadabil care, din martor imparțial, poate deveni complice
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
unanim recunoscute, echivalează, aici, cu proba irefutabilă deținută de un martor-cheie, convocat la momentul oportun. Dimensiunea dialogică a polemicii literare și implicita polifonie a discursului rezidă nu numai în structura specifică a comunicării tripartite, ci și în jocul disimulărilor, al echivocului și paralelismului revelator, pe care le induc, în special, ironia, sub toate formele ei, și parodia, ambele fundamentate pe o dubă enunțare. Așa cum am arătat în partea teoretică a demersului nostru, în enunțul ironic, din perspectiva aceluiași Ducrot, enunțiatorul se
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de tumultos interpretat pe dinafară și în abstract, citită de fiecare, precisă, concisă, limpede". De data aceasta, percepția polemistului nu mai este deformatoare, simțurile sale "nepervertite" îl ancorează în realitatea imediată, determinându-l să-și exprime frustrarea în termeni fără echivoc. Aici, negația polemică rezidă în enunțuri constative, sub forma reproșului aluziv, în care inexprimatul ar putea fi astfel reconstituit: Tocmai cel căruia i se spune Învățătorul neamului nu își îndeplinește menirea, dar și în enunțuri performative care, prin recurs la
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sale, în momentul apariției Tabletelor din țara de Kuty, autorul se simte dator să-și avertizeze potențialii lectori asupra intențiilor sale, pentru a nu fi, din nou, greșit înțeles. Astfel, în metatextul, dedicat volumului, autorul va specifica, fără urmă de echivoc, că "n-a urmărit să realizeze nici logică, nici succesiune, ci o simplă carte de buzunar și ghiozdan, citibilă oricum, începută orișiunde, fără final și putând sfârși acolo unde vrea cititorul să-i puie o zăloagă, să o abandoneze sau
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
putea să-l luăm [pe poet] și să-l așezăm față în față cu pictorul. Căci el seamănă cu acesta prin aceea că produce lucruri nevrednice în raport cu adevărul..." Platon, Republica, 605a* Grecia Antică, repetă legenda, este leagănul artei occidentale. Traducerea echivocă a lui technè prin "artă", semn de anexare modernistă, întreține neînțelegerea. Textele și faptele tind să dovedească mai degrabă că niciuna dintre opozițiile care subîntind universul nostru estetic nu are echivalent în mentalitatea elenică a epocii clasice, cum nici la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
între ei, înțelegerea din priviri, mesele pregătite de Patrocles, somnul, fiecare în patul lui din marea încăpere, fiecare alături de captiva aleasă de el. Trăiau cum trăiseră acasă 141 și cum au trăit de când se știau. Nu era nimic tulbure și echivoc în prietenia lor și ea a fost interpretată altfel doar secole mai târziu, în atmosfera altor moravuri de către oameni care nu i-au putut înțelege pura intensitate decât în termeni erotici, tocmai pentru că era atât de ardentă. Dar n-a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
doar între ei, înțelegerea din priviri, mesele pregătite de Patrocles, somnul, fiecare în patul lui din marea încăpere, fiecare alături de captiva aleasă de el. Trăiau cum trăiseră acasă și cum au trăit de când se știau. Nu era nimic tulbure și echivoc în prietenia lor și ea a fost interpretată altfel doar secole mai târziu, în atmosfera altor moravuri de către oameni care nu i-au putut înțelege pura intensitate decât în termeni erotici, tocmai pentru că era atât de ardentă. Dar n-a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Mare. Arianismul<footnote Pentru arianism, terenul a fost pregătit `n bună parte de ereziile antitrinitaresubordinaționiste, apărute înainte de veacul IV, cu care teologia se afla în luptă,în căutarea unor noi formule, mai clare și mai precise, pentru exprimarea fărănici un echivoc a conținutului credinței ortodoxe. Fată de subordinațianism, arianismul e un nou mare pas făcut spre extremă, o concluzie logică a subordina-țianismului. Chiar la marele Origen se găsesc unele elemente favorabile apariției arianismului. În concepția lui Origen, cum numai Tatăl este
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]