11,261 matches
-
un fir de troscoțel/ răsucit, un filament/ de astru roș și dement/ ce, ori urcă, ori coboară/ macină cu-aceeași moară/ și pe mama și pe tata/ și băiatul ca și fata". (XII) Alteori, sonoritățile sunt de psalm și rugăciune; ecourile voiculesciene domină: "De ce-ai vrea, Doamne, să-nțeleg ce nu pot:/ cum cade ploaia și se-ncurcă norii/ cum se dezleagă de pământ cocorii/ și trece-al ploii milenare ropot?/ De ce-ai vrea, Doamne, să aud cum vin
Soarele alb, soarele negru by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7595_a_8920]
-
Marinetti, avusese grijă să-și trimită manifestul în toată lumea, în nu mai puțin de șase sute de exemplare... Un ziar... craiovean, Democrația a oferit spațiul pentru această versiune românească. Expansivul director al revistei Poesia din Milano, apărută în 1905, cu bune ecouri și în presa românească, găsise în publicistul oltean cu simpatii socialiste Mihai Drăgănescu un emisar, după ce le găzduise, în 1906, în paginile revistei sale pe Elena Văcărescu și pe... sămănătorista Maica Smara, cu opinii despre "versul liber" (îl va publica
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
acești ani nume importante ale mișcării futuriste, în frunte cu Marinetti, iar referințele la documentele doctrinare, cu traduceri în sprijin, nu vor lipsi nici ele. În ce măsură asemenea sloganuri au mobilizat conștiințele creatoare ale vremii se poate urmări în prelungirile de ecouri către grupări de avangardă românești precum cea din jurul revistei Integral, care dedica un număr special mișcării lui Marinetti în aprilie 1927, apoi în Manifest-ul, încă "integralist", semnat de Sașa Pană în primul număr al revistei unu (aprilie 1928), în
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
lui Marinetti era înscris printre corifeii revoluției artistice europene. Iar în 1930, când mentorul mișcării făcea vizita mai de mult promisă în România, acompaniat de membri ai grupării "Contimporanul", evenimentul (conferințe publice, deplasări în zona petroliferă de pe Valea Prahovei, cu ecouri poematice în scrisul lui Marinetti), a avut răsfrângeri semnificative, de la aplauzele oficiale și elogiile simpatizanților, la reacții mai puțin conformiste, precum cea a marginalului "avangardist de unul singur", Victor Valeriu Martinescu: în anul descinderii marinettiene în România, acesta cuteza să
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
a stărilor și sentimentelor. Iată niște Imagini pentru versurile mele de iubire: "Un crin senin ce bâzâie amar/ fiindcă închide-un otrăvit bondar./ O nimfă transformată în izvor/ pe care când îl bei bolești de dor./ O stâncă dură repetând ecoul/ cântărilor de fată blondă; noul/ făcut din lacrimi, clarul curcubeu./ Suspin de sfinx pe lira unui zeu." Nu există pînză să nu se destrame, nici fericire pe care morbul să nu o roadă: Vapor a sărbătoare pavoazat/ cu șobolani de
Pînza Penelopei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7608_a_8933]
-
sunt înlocuite de măruntele dileme ale vieții cotidiene, iar responsabilitatea artistului a fost măturată prin condiționarea de către jurii a finanțărilor. În aceste condiții, când stângismul natural al francezilor a ajuns să domine cu brutalitate însuși domeniul spiritului, era inevitabil ca ecourile internaționale ale creației cândva așteptate cu emoție să treacă în planuri din ce în ce mai îndepărtate. Și asta în ciuda faptului că Franța continuă să se afle, cantitativ, printre cele mai active țări în privința numărului de spectacole, al producției de filme, al expozițiilor, al
Cine a distrus cultura franceză? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7514_a_8839]
-
mizeria nu apucase să intre înăuntru, dar se pregătea să ciocănească la ușă - era atâta distincție defunctă, încât îți venea să fii gata vulgar, să râgâi, să înjuri, - cred că tapiseriile degradate de pe pereți, mătasea lor, nu vibrase niciodată la ecoul vreunui cuvânt urât, nelalocul lui, decât, cine știe, (în uitarea din pat, ce o aduc plăcerile)..., dar asta nu se știe niciodată... * Controlor de contoare electrice, treabă ușoară de băiat isteț - student la Fizică și Matematică, să câștige un ban
Contoare... și controlor de lumină by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7524_a_8849]
-
precedente. Dacă însă comparăm alegoria creată de scriitorul român cu cele ale maestrului său, Jonathan Swift, constatăm o deosebire în ceea ce privește sensul fundamental al demersului alegoric. În timp ce la autorul Călătoriilor lui Gulliver întâlnim încă, cel puțin în unele dintre prozele sale, ecoul unor utopii sociale în tradiția Utopiei de Thomas More sau Cetatea Soarelui de Tommaso Campanella, deși uneori într-o formă mai puțin serioasă, chiar carnavalescă, intenția lui Ion Eremia a fost să exprime, prin ficțiunea literară, despărțirea sa netă de
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
în buticul lui Cardin?... Catastrofă! Spun oamenii competenți că absoluta majoritate a criminalilor a avut o copilărie tristă. Au fost fie lipsiți de părinți, au avut părinți iresponsabili, au fost lăsați pe seama străzii sau abuzați sexual. Crima nu este decât ecoul târziu al unei astfel de copilării. Crima ține, în primul rând, de șocul trăit de copilul nefericit, este răspunsul pe care copilul îl dă societății care l-a neglijat. Și acum, iubite cititorule, hai să ne îmaginăm care este șocul
Limba care trebuie reînvățată by Aurelia Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7536_a_8861]
-
a marilor seisme sociale și politice, în care proaspăt dobândita libertate a presei îmbrăca deseori forme anarhice și grotești, chiar și publicarea de către Humanitas (1992) a cărții sale fundamentale, Istoria românilor. De la origini până în zilele noastre, nu a stârnit cine știe ce ecouri dincolo de cercul profesioniștilor. Cărțile care au schimbat fundamental percepția românilor asupra propriei lor istorii au fost cele scrise după 22 decembrie 1989 de Florin Constantiniu, Neagu Djuvara și Lucian Boia. Politică și istorie. Cazul comuniștilor români. 1944-1977, de Vlad Georgescu
Istoria lui Big BrOther by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7546_a_8871]
-
regresiunea în elementar. Și așa, situate la granița irealității, "paginile" creează lumi grotești-fantastice. Nu-i deloc exagerat când se identifică în "antiprozele" lui Urmuz o conștiință estetică, fără de care nici n-ar intra în discuție. Iar orizontul lor are un ecou identificabil în convergența cu starea de spirit a vremii, relevată și în "antcomediile" ilustrului urmaș Eugen Ionescu.
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
lacrimă plîng viețuitoare necunoscute / și bufnițe ne privesc din semne de ortografie / pe străzi luminate cu lămpi de carne / luna zace pe coroane de spini răsucită în haos / libertatea sădită odată în suflet se învăluie cu fărîme de mușchi / cu ecouri ascuțite de ogari în oglinzile ciobite / cu cenușa din gene și blestemul Atlantidei // sorii își lasă în univers amorțeala // și deodată sunt pătruns de un cîntec metalic / îngreunat cu nori de siliciu și lava blestemului / în melcul de zgură / stîncă
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
infinit, strada Matei Corvin, cea pe care calci, cea pe care au călcat, ilustrînd vorbele lui Nicolae Balotă despre un Cluj pierdut, și regretat. Un Cluj care are pietrele, dar și-a pierdut pașii. Mare parte din volum e din ecouri. Pe cît e amintirea unor vremuri de lipsuri cîrpite cu încredere (de pildă, memoriile lui Valeriu Anania, despre binele care, nebănuit, se-ntoarce) de concretă, de credibilă - credibilitatea paradoxală a basmului, pe-atît e prezentul de difuz. Ceea ce nu-l pune
Arizona Dream by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7293_a_8618]
-
amestecul de tristețe și bucurie, la fel de sfîșietoare, din versul lui Longfellow. Păunul, plocon perisabil, împărțind aceeași soartă cu bufonul care-l ucide, e simbolul acestei lumi fastuoase și muritoare. De aici, nostalgii "la spartul nunții", făcînd din imagini de Serai ecouri ale melancoliei unei căi care se-nfundă. Calea spre înalt, pe care ciupercă și om o uită și-o rătăcesc: "E, Oul, celui sterp la fel,/ Dar nu-l sorbi. Curmi nuntă 'n el./ Și nici la cloșcă să nu
A doua șansă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7095_a_8420]
-
bazată pe folosirea anumitor parametri textuali. în orice caz, calculatorul promite a fi un aliat de nădejde în detectarea plagiatului. Pentru detalii privind competiția în discuție cititorii pot vizita adresa http:// www.webis.de/pan-09/competition.php iar pentru ecourile ei în presa germană http://www.first.fraunhofer.de/ en/press.releases?prID=126. încă o observație. Se poate observa că detectarea plagiatului pune probleme similare celor care se referă la identificarea autorului unui text de paternitate controversată. Despre importanța
În apărarea proprietății intelectuale by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/7098_a_8423]
-
Ecourile decesului pianistei Mihaela Ursuleasa sunt departe de a se fi stins. La peste două săptămâni de la dispariția artistei, continuă să iasă la iveală detalii nebănuite despre relația ei cu violoncelistul Rodin Moldovan, cel despre care s-a scris că ar
Vezi ce răspunde Rodin Moldovan la acuzele despre relația cu Mihaela Ursuleasa () [Corola-journal/Journalistic/73339_a_74664]
-
Alex. Ștefănescu Între 9 și 24 aprilie 2009 am fost cu Domnița în America (notă pentru cititorii mai puțin cultivați: Domnița e soția mea). Ecoul politic al acestei vizite a fost minim, deși m-am fotografiat cu Obama (mai exact, cu imaginea sa în mărime naturală, de pe un panou instalat în fața unui magazin). Dar ecoul ei afectiv, în conștiința mea, a avut amploare și nu
Țara de cincizeci de stele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7342_a_8667]
-
notă pentru cititorii mai puțin cultivați: Domnița e soția mea). Ecoul politic al acestei vizite a fost minim, deși m-am fotografiat cu Obama (mai exact, cu imaginea sa în mărime naturală, de pe un panou instalat în fața unui magazin). Dar ecoul ei afectiv, în conștiința mea, a avut amploare și nu s-a stins nici după ce m-am întors în România. Anumite momente mi-au rămas în minte pentru multă vreme. Pe Aeroportul Otopeni mi se cere să mă descalț, pentru că
Țara de cincizeci de stele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7342_a_8667]
-
meridionale a Italiei căldura binefăcătoare pentru boala de care suferea. Insuflețit de mitologia personalității sale, dar și de entuziasmul față de urmele venerabile ale antichității eline, în vara anului 2007 am întreprins o călătorie în Sicilia. M-a atras acolo și ecoul deosebit al romanului amintit a cărui temă se potrivește bine și situației aristocrației românești din aceeași epocă. Insula nu mai este de multă vreme o zonă rămasă în urmă a Italiei, între ea și Lombardia, de pildă, diferențele nemaifiind vizibile
Căutându-l pe Bălcescu la Palermo by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7623_a_8948]
-
Grigore Vieru a redeșteptat speranța în inimile oamenilor, le-a trezit în suflet gîndul că istoria poate avea pentru ei și un alt curs decît cel pe care-l are. Auzit dincolo de Styx, cuvîntul său poate capăta în imaginarul colectiv ecouri nebănuite. În viață fiind, poetul avea și slăbiciuni. Odată trecut în eternitate, devine intangibil. Imaginea postumă a lui Grigore Vieru a acumulat un uriaș capital simbolic. Dacă am încerca să facem o paralelă cu ceea ce s-a întîmplat la noi
Cîteva gînduri despre Grigore Vieru by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/7643_a_8968]
-
el/ simțindu-i încă energia/ te întorci apoi spre cei care te-au rănit, ne-au rănit/ și încerci din nou să-nfrunți/ legea junglei noastre./ Ierusalimul meu, redă-mă..." (Noaptea la Ierusalim) De undeva ni se pare că auzim ecoul: "pe mine, mie redă-mă". Bianca Marcovici a plecat din Iași: "M-am născut aproape/ de teiul lui Eminescu./ Ani de-a rândul l-am urmărit / în încărunțire - era sprijinit de o cârjă metalică betonată - / părea un om invalid / cu
Cele opt note ale gamei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7647_a_8972]
-
De asemeni, unii dintre noi am cunoscut, uneori pe propria piele, ideofobia, frica de idei, iar cât privește phronemofobia, frica de a gândi, ea ne este, din păcate, familiară, căci strigătele: Noi muncim, nu gândim!" nu și-au stins încă ecourile pe marile artere ale Bucureștiului. Dintre toate aceste fobii, cea mai primejdioasă mi se pare a fi mnemofobia, frica de memorie, teama de amintiri. Dacă pe plan individual, involuntarul (sau voluntarul) proces al uitării este treaba fiecăruia, pe plan social
Mnemofobia by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/7467_a_8792]
-
Mircea Mihăieș Îmi încheiam articolul anterior deplângând lipsa de ecou în străinătate a produselor culturale franceze. Încercam, pe urma lui Donald Morrison și Antoine Compagnon, să găsesc explicația insuccesului aproape total al francezilor de a-și face cunoscută în lume abundenta marfă artistică. Dacă n-am spus-o suficient de
Cine a ucis cultura franceză? (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7468_a_8793]
-
mișcării se-cesioniste ca fenomen de avangardă, aflat în corelație cu prerafaeliții englezi, cu les décadents, cu simboliștii francezi și belgieni. E urmărită, de asemenea, cu o salutară grijă pentru nuanțe, efervescența teoretică și pasională stârnită în epocă de artiștii secesiunii, ecourile sociale ale suportului lor teoretic - "aristocratizarea maselor" ca misiune a artei, bunăoară - precum și reverberațiile pe care le-au produs în posteritate. În fine, toată această elegantă dezvoltare poate fi percepută ca o structură concentrică în jurul unei fraze esențiale, concluzie totodată
Portretul unei culturi by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7476_a_8801]
-
să ne oprim cu un efort de reptilă, seninul otrăvit al inocenților ce-și șterg orbește rănile de poala lui Dumnezeu conturează un întreg univers stigmatizat de rău. Astfel încît poeta cere iertare nu doar în numele său, încercînd a capta ecourile dezastrului ce o împresoară, uneori mascat de tăcere: Această liniște murmură / și se vor înmulți curînd ecourile / măcinînd. / Sfios iertare așteptînd, postind întru rănire pură cu numai apă și / prescură, / gustînd cuvînt lăuntrul cură / în necuvînt alunecînd în sus / cu
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]