2,275 matches
-
și una orientală, originară din China. Cele două specii sunt complet diferite atât ca aspect, cât și ca modul în care sunt percepute de oameni. De exemplu, grecii îl descriu astfel: Are corp de cal, cap de cerb, picioare de elefant și coadă de mistreț. Mugește înspăimântător și prezintă în frunte un corn negru de vreo trei picioare. Se afirmă că nu poate fi prins de viu. Unicornul chinezesc se prezintă astfel: Are corp de căprioară, coadă de bou și copite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
intrat în gheretă. Ți-a făcut plăcere s-o vezi după atâta vreme, nu? — Știu eu ce să zic? Am clătinat dezamăgit din cap. — Așa se întâmplă mereu, spuse el satisfăcut. 25 În țara aspră a minunilor Mâncare, fabrică de elefanți, capcană Era mai simplu să mă cațăr pe funie decât să urc treptele. Avea câte un nod solid la fiecare treizeci de centimetri și acestea constituiau puncte de sprijin excelente. Mă apucasem bine cu amândouă mâinile de ea și mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu-ți poți da seama de conținut și detalii. De fapt, nici nu-i nevoie. Poți să funcționezi foarte bine și ignorându-le. Este chiar cutia neagră despre care vorbeam. E a noastră, a fiecăruia. Este uriașul cimitir neexplorat al elefanților în care e îngropat totul. Lăsând deoparte Marele Univers, cred că e chiar ultima terra incognita a omenirii. Nu, nu cred că-i bine să-i spun „cimitirul elefanților“, pentru că nu e locul unde se îngroapă amintirile moarte. Cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
vorbeam. E a noastră, a fiecăruia. Este uriașul cimitir neexplorat al elefanților în care e îngropat totul. Lăsând deoparte Marele Univers, cred că e chiar ultima terra incognita a omenirii. Nu, nu cred că-i bine să-i spun „cimitirul elefanților“, pentru că nu e locul unde se îngroapă amintirile moarte. Cred că ar fi mai potrivit să-i spun „fabrica de elefanți“. Aici se pot sorta nenumăratele amintiri și frânturi de cunoștințe, apoi se asamblează în diverse feluri, combinațiile obținute se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cred că e chiar ultima terra incognita a omenirii. Nu, nu cred că-i bine să-i spun „cimitirul elefanților“, pentru că nu e locul unde se îngroapă amintirile moarte. Cred că ar fi mai potrivit să-i spun „fabrica de elefanți“. Aici se pot sorta nenumăratele amintiri și frânturi de cunoștințe, apoi se asamblează în diverse feluri, combinațiile obținute se adună în baloturi care, la rândul lor, alcătuiesc un sistem. Deci, ca într-o fabrică. O adevărată linie de producție al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
La fel ca în Alice în țara minunilor. Ai avea nevoie de niște licori cu ajutorul cărora să devii mic de tot. Îmi place grozav povestea lui Lewis Carroll. — Deci comportamentul nostru e decis prin comenzile care vin de la fabrica de elefanți. Da, spuse bătrânul. Numai că... — Stați puțin! Permiteți-mi să vă întreb ceva. — Te rog. Am înțeles în mare, dar nu cred că modelele acelea de comportament pot dicta și activitatea de rutină. Să zicem că eu mă scol dimineața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Este comportamentul uman decis dinainte de Sus sau e spontan? Știința modernă pune accentul pe spontaneitate, dar dacă ne întrebăm ce anume înseamnă asta, nimeni nu e capabil să dea un răspuns decent. Nimeni nu poate manipula cum trebuie fabrica de elefanți care se află în noi. Freud, Jung și mulți alții au inventat o serie de termeni când și-au publicat teoriile, ca să dea altora prilej de dezbateri. Dar n-au rezolvat nici ei problema spontaneității. Au reușit doar să dea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
înlăturarea stratului superficial a înlesnit mult procedeul acesta. Mai exact, fiecare simulare s-a bazat pe trei coordonate plane și pe holografie. N-am fi putut realiza așa ceva cu vechile calculatoare, dar noua generație, care include funcții tip fabrică de elefanți, poate prelua structuri complexe ale conștiinței. E vorba aici și de cartografie structurală. Ar fi multe de spus, dar am să-ți explic pe scurt doar sistemul de urmărire. Mai întâi am introdus în calculator modelele electrice oferite de propriile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să-mi găsesc o explicație și până la urmă m-am oprit la una: tu ai fost cel care ți-ai creat propriul sistem de gândire, tu ți-ai încadrat imaginile într-o structură stabilă. De parcă ai coborât la fabrica de elefanți din conștiința ta și ai confecționat elefantul cu propriile tale mâini. Fără măcar să știi lucrul acesta! — Nu-mi vine să cred! Cum de-am reușit eu să fac așa ceva? — Ar fi posibile mai multe cauze: o experiență neplăcută în copilărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
urmă m-am oprit la una: tu ai fost cel care ți-ai creat propriul sistem de gândire, tu ți-ai încadrat imaginile într-o structură stabilă. De parcă ai coborât la fabrica de elefanți din conștiința ta și ai confecționat elefantul cu propriile tale mâini. Fără măcar să știi lucrul acesta! — Nu-mi vine să cred! Cum de-am reușit eu să fac așa ceva? — Ar fi posibile mai multe cauze: o experiență neplăcută în copilărie, mediul familial, te-ai supraestimat într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
circuitul al doilea, nu? — Da. După cum ți-am spus și adineauri, a început să se creeze puntea în interiorul tău. Cu alte cuvinte, au început să se nască amintiri. Dacă-mi permiți să folosesc o metaforă, pe măsură ce se modifică fabrica de elefanți din subconștientul tău, se reglează canalul de legătură dintre aceasta și stratul superficial al conștiinței tale. — Adică? Vreți să spuneți că racordul A nu mai funcționează și informațiile se scurg prin circuitul subconștientului meu? — Nu chiar, pentru că circuitul acela exista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
barbar ai și nepăsător! / Covoare dorm în praguri, boieresc, / Duioase turle clopote pornesc, / Departe zac viroage cu cenușă, / Aprind mangaluri ceaprazari în ușă, / Și-acum să trecem la copilării / Cu capete de cal în bălării, / Cu oști din Indii pe elefanți triști, / Mor toate dacă te miști!” Iată cum îi „împacă” poetul oniric, în versurile sale, pe Tudor Arghezi și pe Ion Barbu: prin poarta somptuoasă, pe care o deschide larg (între ei și între el și ei), a balcanismului. Bazarul
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
atît de transporturi terestre cît și virtuale: cum poate fi numit socialist un stat care nu-și dezvoltă rețeaua de transporturi?). Invers, atunci cînd cineva, În România, Încearcă să atace dreapta, se vede pus În situația puricelui decis să strivească elefantul: măcar să-l enerveze. Pentru că nu-și permite să-și declare culoarea părului, apelează la vopsea americană: se prezintă ca liberal și arată cu degetul o castă, un areopag, un conac, indignîndu-se În primul rînd de lipsa de transparență, de lipsa
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dus Între o dreaptă legitimă, campioană en titre a societății civile, și o stîngă eteroclită, cu un lot tînăr dar insuficient, care avansează mai mereu mascat, se numără pe degete. Or, În această situație sumbră, În care puricele speră ca elefantul să intre la apă, iar elefantul Își vede liniștit de drum dezvelindu-și, din cînd În cînd, cîte o rană mai veche care să umple publicul de respect, o lectură poate face mult bine. Antimodernii lui Antoine Compagnon nu sînt
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
en titre a societății civile, și o stîngă eteroclită, cu un lot tînăr dar insuficient, care avansează mai mereu mascat, se numără pe degete. Or, În această situație sumbră, În care puricele speră ca elefantul să intre la apă, iar elefantul Își vede liniștit de drum dezvelindu-și, din cînd În cînd, cîte o rană mai veche care să umple publicul de respect, o lectură poate face mult bine. Antimodernii lui Antoine Compagnon nu sînt nici neapărat de dreapta, cu atît
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Old, Something New, Tuscaloosa (Alabama), 2002; Memoria ca zestre. Cartea I (1948-1953, 1975-1979, 1987-2003), București, 2003. Traduceri: Vladimir Maiakovski, Ce să fiu?, București, 1950, Ce e bine și ce rău, București, 1951, Calul năzdrăvan, București, 1952, Pe fiece filă un elefant, o cămilă, București, 1952, Iată-o cărticică-n dar despre mare, despre far, București, 1953, Copiilor, București, 1953, Poezii pentru copii, București, 1967; Mihail Isakovski, Poezii alese, București, 1951; Serghei Mihalkov, La muzeul V. I. Lenin, București, 1951; A. Barto
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
imaginarului autohton însă, chiar dacă ocurența lor este mai mică decât a celor familiare. Pomelnicul personajelor din Istoria ieroglifică demonstrează clar că cele mai multe dintre ele nu aparțin faunei reale a Țărilor Române. Așa, de pildă, Leul, Pardosul, Moimâța, Camelopardalul (girafa), Filul (elefantul), Crocodilul, Hameleonul, Strutocamila, Papagaia majoritatea personaje cu roluri importante în desfășurarea intrigii. Acest lucru demonstrează încă o dată că Dimitrie Cantemir nu își culege sursele din rezervorul tradiției autohtone și, mai ales, faptul că ceea ce îl interesează este funcția simbolică a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în tradiția fabulistică, animalele sunt semne într-un limbaj divin. Ele "spun" multe lucruri, dar fără s-o știe. Tocmai ceea ce sunt ele sau ceea ce fac devine imagine a altui lucru. Leul semnifică Mântuire prin faptul că-și șterge urmele, elefantul prin faptul că încearcă să-și ridice tovarășul căzut, șarpele prin faptul că-și schimbă pielea. Personaje ale unei cărți scrise digito Dei, animalele nu produc limbaj, ci sunt ele însele cuvinte ale unui lexic simbolic. Nu sunt observate în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
văzând în Regatul Basman (de fapt, Pasaman, pe coasta de vest a Insulei Sumatra) rinoceri, marinarii îi iau drept inorogi (confuzia exista, vom vedea, încă din Etimologiile lui Isidor din Sevilla) și-și mărturisesc dezamăgirea. Reiau pasajul cu pricina: "Au elefanți sălbatici; au încă mare mulțime de inorogi, cu nimic mai prejos decât elefanții ca mărime. Pielea o au asemenea bivolilor, iar labele seamănă cu ale elefanților. Pe mijlocul frunții au un corn negru, foarte zdravăn. Luați seama că nu se
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Sumatra) rinoceri, marinarii îi iau drept inorogi (confuzia exista, vom vedea, încă din Etimologiile lui Isidor din Sevilla) și-și mărturisesc dezamăgirea. Reiau pasajul cu pricina: "Au elefanți sălbatici; au încă mare mulțime de inorogi, cu nimic mai prejos decât elefanții ca mărime. Pielea o au asemenea bivolilor, iar labele seamănă cu ale elefanților. Pe mijlocul frunții au un corn negru, foarte zdravăn. Luați seama că nu se slujesc de corn ca să atace, ci numai de limbă și de genunchi. Fiindcă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Etimologiile lui Isidor din Sevilla) și-și mărturisesc dezamăgirea. Reiau pasajul cu pricina: "Au elefanți sălbatici; au încă mare mulțime de inorogi, cu nimic mai prejos decât elefanții ca mărime. Pielea o au asemenea bivolilor, iar labele seamănă cu ale elefanților. Pe mijlocul frunții au un corn negru, foarte zdravăn. Luați seama că nu se slujesc de corn ca să atace, ci numai de limbă și de genunchi. Fiindcă au pe limbă un fel de țepi foarte lungi și ascuțiți: când vor
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
devine mai apropiată de omul descurajat de comparația sa cu forțele binelui suprem. Astfel "încărcată", imaginea animalului reprezintă totodată și un imbold către autoperfecționare. Creștinul își dorește să devină blând ca mielul, muncitor ca albina, lipsit de dorințe lascive precum elefantul etc. De asemenea, el se ferește să devină lacom precum porcul, șiret precum vulpea, crud precum lupul ș.a.m.d. Tranformând animalul într-o prelungire a virtuților și viciilor sale, omul se poate plasa mai bine pe drumul către mântuire
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
animal "diabolizat" de creștinism și devine un înțelept care cultivă prudența și amestecă natural cinismul și stoicismul; Castorul, simbol al stăpânirii, al renunțării la vicii pentru câștigarea vieții veșnice, adevărat model de conduită creștină este un simplu frustrat sexual; Filul (elefantul), simbol al cumpătării, al înțelepciunii, al religiei, al abstinenței devine efigia lăcomiei, a iubirii de putere și a prostiei; nevăstuica, simbol al Sfintei Fecioare sau, după caz, al lui Iisus însuși nu este în Istoria ieroglifică decât o soție adulterină
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
VIII, 31) dă o descriere a unicornului care va face carieră, contribuind la aspectul hibrid al animalului și adâncind misterul său: "Dar fiara cea mai crudă este monocerul, care are corpul asemenea unui cal, capul ca al cerbului, picioarele de elefant, coada de mistreț, scoate un muget greu și în mijlocul frunții are un singur corn negru, proeminent, de doi coți. Se spune că această fiară nu poate fi prinsă vie"21. Mai important decât aspectul eteroclit al animalului este faptul că
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cuvânt grecesc; în latină înaseamnă "corn pe nas". Acesta este și monoceron, adică unicornul (unicornus), deoarece are un singur corn, lung de patru picioare, în mijlocul frunții, atât de ascuțit și de tare, încât străpunge orice atacă. Adesea se luptă cu elefantul și îl pune la pământ după ce-l rănește la abdomen. Are o putere atât de mare, încât nu poate fi capturat prin abilitatea nici unui vânător, ci, după cum pretind cei care au scris despre natura animalelor, dacă o fecioară este așezată
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]