1,904 matches
-
o spunem, au „îndrăznit” o poezie ce depășea mimesisul, descriptivul liric sau transfigurarea lirică. Cu accente de acest tip, ca în poemul En-Ghidu, risipite în primele volume și apoi „compact”, ca o adevărată, frontală abordare a metafizicului, în volumele 11 Elegii și Laus Ptolemaei, Nichita își atinge apogeul creației, cred eu, trecând de și învingând ceea ce defineam eu ca „naturalismul opresant al artei contemporane” (și nu numai românești!Ă, având meritul rar și în lirica și arta occidentală de a „aborda
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
au făcut câte o haltă ținându-se cu mâinile de nas și fără a insista prea mult. Chateaubriand n-a stat mai mult de o săptămână. El a scos maximum de profit posibil de pe urma unei crize imobiliare locale, compunând o elegie pe tema sa preferată, ruinele. Norocul lui a fost că a nimerit într-o perioadă de acalmie. Cruciații erau deja departe, iar pelerinii și consulii încă nu-și făcuseră apariția în zonă. Nemusulmanilor le era în continuare interzis să cumpere
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
privește șansele, nici părintele, nici copilul nu trebuiau să existe. Acum ai cu adevărat cui să plângi de milă, dacă ai un izvor atât de bogat de lacrimi! Dar unde sunt cărțile adevărate care să vorbească despre toate aceste lucruri, elegiile, romanele, epopeile, marile tragedii literare, construcțiile artistice pe măsura tragediilor istorice traversate în toată perioada comunistă de generația noastră? Mă felicit că n-am publicat decât atât de puține cărți din mormanul de manuscrise care-mi sufocă dulapurile casei, spațiile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dar țin să fac cunoscut, fie și atât de târziu, acest lucru: nu Ghilia este autorul acelui articol despre A. Toma din Gazeta literară, semnătura i-a fost pusă sub el fără consultare. De altfel,când am citit, peste ani, Elegii la sfârșit de secol de Ștefan Bănulescu, am aflat că și acestuia i se întâmplase, la Gazeta literară, ceva asemănător: Paul Georgescu l-a semnat sub un articol pe care nu l scrisese. A vrut să plece atunci de la Gazetă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
un articol pe care nu l scrisese. A vrut să plece atunci de la Gazetă, își scrisese demisia și a renunțat să și-o dea numai la insistențele confraților mai tineri din redacție. O fotografie din 1959, comentată de Bănulescu în Elegii..., îl înfățișează pe prozator împreună cu acei confrați care-l sfătuiseră să nu comită un gest „periculos“, el ținând în mână o coală de hârtie despre care ne spune în Elegii... că era chiar aceea pe care își scrisese atunci demisia
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
din redacție. O fotografie din 1959, comentată de Bănulescu în Elegii..., îl înfățișează pe prozator împreună cu acei confrați care-l sfătuiseră să nu comită un gest „periculos“, el ținând în mână o coală de hârtie despre care ne spune în Elegii... că era chiar aceea pe care își scrisese atunci demisia. Trei zile din săptămână eram deci captivii tipografiei, ceea ce nu însemna că în tot acel interval aveam de lucru cu corecturile. Erau destule orele goale în care așteptam să vină
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Percussina, Centro di Studi Chiantigiane "CLANȚE", Firenze, 1998, pp. 47-52. Tibullus, în Catullus, Tibullus, Pervigilium Veneris, G. P. Goold (ed.), Loeb Classical Library - Harvard University Press, Cambridge Mass., 1988, 1.2.15-17, p. 198. Tibullus, Albius și autorii Cospusului tibulan, Elegii, ediție îngrijita, text stabilit, cuvânt-înainte, traducere în metru original și note de Vasile Sav, Editura Univers, București, 1988, pp. 30-31. Tommasini, Oreste, La vită e gli scritti di Niccolò Machiavelli nella loro relazione col machiavellismo, vol. 2, Îl Mulino, Bologna
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
G.P. Goold (ed.), Loeb Classical Library Harvard University Press, Cambridge Mass., 1988, p. 198. A se vedea și: P. Lee-Stecum, Powerplay în Tibullus: Reading "Elegies" Book One, Cambridge, Cambridge University Press, 1998, pp. 72-86; Albius Tibullus și autorii Cospusului tibulan, Elegii, ediție îngrijita, text stabilit, cuvânt-înainte, traducere în metru original și note de Vasile Sav, Editura Univers, București, 1988, pp. 30-31. 129 Publius Ovidius Nașo, Ars Amatoria, 1.665-666, 669-670, 673-678, OVID, The Art of Love and Other Poems, (ed.) G.P.
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
apare prin această fantă ontologică" ca inspiratoare a multor (prea numeroase, totuși!) poezii, de la Sara pe deal sau Lacul, până la Trecut-au anii, Freamăt de codru, Floare albastră etc., totul pornind de la "una dintre cel mai transparente și mai frumoase elegii (cu titlul "Elena"), în care este invocat dramatic, superb, "copilul iubit"" Ș.a.m.d. Plăcute rememorări face Ștefan Ion Ghilimescu privitoare la relația lui Eminescu cu Veronica Micle, cu I.L. Caragiale, cu Ion Creangă, cu Carmen Sylva (făcând referiri la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
PUȘKIN (Dumitru Copilu-Copilin) În contextul discuțiilor privind perspectiva universală a lui Eminescu, s-a vehiculat și opinia conformă căreia "ar fi învățat limba rusă ca să citească în original opera lui Pușkin", traducând din creația acestuia poeziile Oda către Ovidiu, Monumentul, Elegie, de asemenea basmele versificate etc. Nu a fost un exces al criticii din perioada de după cel de al doilea război mondial, când literatura rusă și sovietică se impunea ca un inevitabil factor de inspirație pentru scriitorii noștri, ci o diversiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
traduceri etc.) sau comentarii critice, că: 1ș. Eminescu ar fi învățat limba rusă și ar fi citit în original opera lui Pușkin (peste 80 de mențiuni); 2°. Eminescu ar fi tradus din opera lui Pușkin (poeziile: Odă către Ovidiu, Monumentul, Elegie, basmele versificate etc., 76 atestări și analize ale prezumtivelor texte traduse); 3°. Eminescu ar fi scris scrisori, în care s-ar fi referit la Pușkin și la alți scriitori români și străini (85 mențiuni, adesea însoțite de "citate" sau chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
un loc, al lor, sub soare, Istoria spre a-ți putea zidi! Ne vom aduce-aminte cât vom fi, Cum se scria Scînteia ilegală Și-o tipăream cu sânge și cerneală Schimbând mereu, mereu tipografii... Ne vom aduce-aminte cât vom fi.“ („Elegie eroică la semicentenar“, Cadran, mai 1971) PENDEFUNDA Liviu, publicist și poet „A fi revoluționar, a traduce în practică înțelesul profund al documentelor de partid, al operei teoretice a secretarului general al partidului nostru, tovarășul Nicolae Ceaușescu, înseamnă a fi pe
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Editura Tehnopress, Iași, 1999, p. 25-30 -PUȘCAȘU, NICOLAE și PUȘCAȘU, VOICAMARIA, Mărturii de civilizație și urbanizare medievală descoperită în vatra istorică a Iașilor, „Revista muzeelor și monumentelor. Monumente istorice și de artă”, nr.2, 1983, p.15-65 ARTICOLE:CONDURACHE, VAL, Elegie la moartea lui Nicolae Pușcașu, „Ziarul de Iași”, 29 aprilie 2002, nr.17(3296), p. 6A -CHIRICA, VASILE, In memoriamarheologul Nicolae Pușcașu, „Candela Moldovei” an XI, nr. 6-7 iunie 2002, p. 33 -PUȘCAȘU, VOICA-MARIA, Arheologul Nicolae Pușcașu. Repere biografice, Iași
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
să-i pun cruce acestui film, cînd deodată Eastwood deschide o nouă poveste. Sîntem la un ranch abandonat din împrejurimile orașului și directorul de imagine Tom Stern scoate efecte frumoase (dar parcă din alt film : un western de artă ?, o elegie despre criza economică din anii 30 ?) din combinația de praf, paragină și soare. Un polițist găsește acolo un copil. Să fie oare copilul eroinei ? (E mai mare cu cel puțin trei ani, dar, în punctul acela, spectatorul are tot dreptul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Rusiei. Moșia Batovo a intrat În istorie În 1805, când a fost cumpărată de Anastasia Mateevna RÎleev, născută Essen. Fiul ei, Kondrati Feodorovici RÎleev (1795-1816), poet minor, gazetar și celebru decembrist, și-a petrecut majoritatea verilor În această regiune, Închinând elegii râului Oredej, cântând castelul prințului Alexei, bijuteria malurilor sale. Legenda și istoria, legate Într-o asociere neobișnuită dar solidă, pentru a sugera, după cum am explicat mai amănunțit În notele mele la Oneghin, că duelul cu pistoale dintre RÎleev și Pușkin
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
uniformele dichisite, Încât am pus pe seama Închipuirii prăbușirea pe care o zărisem cu coada ochiului. 3 Pe lângă lipsa de experiență justificată, tânărul versificator rus nu mai avea de Înfruntat un handicap special. În contrast cu vocabularul bogat al versului satiric sau narativ, elegia rusă suferea de boala gravă a anemiei verbale. Numai când intra pe mâini bune reușea să-și depășească originea modestă - palida poezie franceză din secolul al optsprezecelea. Este adevărat că pe vremea mea o nouă școală Încerca să distrugă vechile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
poate pentru că nu voia să se abată de la exprimarea simplă a unor emoții simple, aventurându-se În forme riscante. Cu toate acestea, forma se răzbuna. Modelele destul de monotone pe care poeții ruși din secolul al nouăsprezecelea le-au impus suplei elegii au avut ca rezultat asocierea repetată a anumitor cuvinte sau tipuri de cuvinte (cum ar fi echivalentele rusești pentru fol amour sau langoureaux et rêvant) de care poeții lirici de mai târziu nu s-au putut debarasa timp de un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mu-ki (en-dure in-cal-cu-la-ble tour-ments). Poetul rus tânăr aluneca În mod obligatoriu, cu o fatală ușurință, În acest ademenitor abis de silabe, pentru a cărui ilustrare am ales cuvântul bescislennîie numai pentru că se poate traduce bine; adevăratele favorite erau elemente tipice elegiei, precum zadumcvîie (gânditor), utracennîie (pierdut), mucitelinîie (Îndurerat) și așa mai departe, toate cu accentul pe a doua silabă. În pofida lungimii sale, un cuvânt de acest gen avea un singur accent propriu și, În consecință, penultimul accent metric al versului se
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
plăcut, care era totuși un efect mult prea familiar pentru a compensa banalitatea sensului. Ca orice Începător inocent, am căzut În toate capcanele Întinse de epitetul melodios. Nu Înseamnă că nu m-am Împotrivit. De fapt, trudeam din greu la elegia mea, chinuindu-mă la nesfârșit cu fiecare vers, alegând și respingând, plimbând cuvintele pe limbă ceremonios și entuziast, ca un degustător de ceai, și tot apărea cumplita trădare. Rama influența tabloul, coaja dădea formă miezului. Banala ordine a cuvintelor (verb
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pentru a cânta pe o chitară metaforică, și o mulțime de prostii de Ella Wheeler Wilcox - care aveau un succes răsunător la Împărăteasă și la doamnele de companie. Aproape că nu mai merită să adaug că, În conformitate cu subiectele la modă, elegia mea avea ca temă pierderea unei doamne iubite - Delia, Tamara sau Lenore - pe care n-am pierdut-o, n-am iubit-o, n-am Întâlnit-o niciodată, dar doream din tot sufletul s-o Întâlnesc, s-o iubesc, s-o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
păcate prescurtată, a Celor o mie și una de nopți. Dintr-odată am simțit toată tristețea exilului. Există desigur antecedentul lui Pușkin - Pușkin care hoinărise aici În exil, printre chiparoșii și dafinii aclimatizați -, dar deși eram poate influențat și de elegiile lui, nu cred că exaltarea mea era jucată. De atunci Încolo, timp de mai mulți ani, până ce scriind un roman m-am eliberat de acea emoție fertilă, am asociat pierderea țării mele cu pierderea dragostei mele. Între timp, viața familiei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de cât atestată public, mă absorbeau atât, încât disponibilitățile mele rămâneau mai mult virtuale ; primeam în alb, cu încredere și fără grabă, tot ce dădea la iveală euforia aurorală a momentului. La Constantin Noica am văzut prima oară placheta 11 Elegii. El mi-a recomandat-o ca „interesantă”. Tot „interesantă” mi s-a părut într-adevăr și mie, ceea ce era și nu era propriu-zis un elogiu. Mă impresionase frumusețea ambiției intelectuale, puritatea traiectoriei spiritului, revendicarea culturii ca spațiu firesc al poeziei
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
datorită faptului că nu eram sigur de alegerea lui Artur Lundkvist, care va dirija colecția, având un cuvânt de spus. Acum a citit poetul și e foarte pozitiv. E vorba, evident, de Nichita Stănescu. Am decis să publicăm cele 11 elegii deja în această toamnă. Sper că Nichita va accepta. Artur Lundkvist l-a comparat cu Rainer Maria Rilke, ceea ce este foarte încurajator. Există o altă schimbare în ordinea poeților care vor fi publicați în toamnă. Culegerea René Char nu va
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
asta am dorit! Suflați și voi acuma, o, vânturi furioase, Prin munții cei gigantici, prin văile adânci; Suflați pe mări întinse, și undele spumoase Făceți-le să geamă spărgîndu-se de stânci. Precursor al lui Bacovia, Radu Ionescu introduce primul în elegiile sale clavirul răsunător, la care cântă fecioara în delir, invocând umbra iubitului mort: Subt mîna-mi tremurândă când pianul lin suspină Și tristele-i accente din sînu-i zbor încet, Și dulcele Bellini cu Norma lui divină Adoarme suferința ce arde al
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Haide, dragă, sui în luntre, Să tot mergem, mergem duși, Să scăpăm măcar o clipă De-a pământului cătuși. Legănați încet de valuri Să dăm grijile uitării, Să dăm sufletele noastre Dragostei și depărtării. Interesnte sunt încercările de epigrame și elegii după Goethe, cu toate că metrul antic îngreuiază emisiunea: Vine lăcusta și clopot și coasă prin sate răsună. Timpuri trecute recheamă în minte-mi această-ntîmplare. Peste-a mea patrie hoarde barbare iar văd cum se-nșiră: Gotul în frunte, lui hunu-i urmează
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]