5,061 matches
-
zise. Trecură prin fiecare dormitor. În timp ce subofițerii și căpitanul Free făceau apelul, Gosseyn vorbea cu oamenii. Adoptă o formulă: - Cum te numești? Care sunt impresiile dumitale? Te supără ceva? La fiecare răspuns pândea nu numai fața, dar și fluxul nervos emanat de om, ca o aură. Treaba era astfel mai rapidă, mai ales când oamenii începură să răspundă. "Merge, doctore. - Da, doctore", Gosseyn nu făcu nimic, îi lăsă să creadă că aveau de a face cu un psihiatru. Când era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Gosseyn să poată să le privească pe toate. Fiindcă, în același timp, ceva încerca să pună stăpânire pe conștiința lui. Creierul său secund reperă prezența unei rețele masive de energie complexă și observă că această rețea încerca să scurtcircuiteze impulsiunile emanate de centrii motori ai creierului său sau cele care ajungeau acolo. Încerca? Reușea. Avu o viziune rapidă a naturii și limitelor acestei faze a atacului. Brusc, făcu pauza cortico-talamică. Presiunea se întrerupse instantaneu. Cu coada ochiului, o văzu pe Leej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Te vom urma până la cea mai apropiată bază. Gosseyn încuviință. Acum închise ochii. Imaginea schimbătoare a zonei memorizate apăru, precisă, clară. Când deschise ochii era la bordul aerulotei. Nu se mișcă imediat, dar, nemișcat, primi senzațiile. Un flux nervos liniștit emana de prin preajmă. "Servitori, se gândi, ocupați mereu cu sarcinile lor." Se uită afară. Sub ei se întindea o câmpie plată. Departe pe dreapta întrezări luciul apei. Sub ochii lui, marea dispăru. Aceasta îl făcu să se gândească la ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ieșirea din vid, Gosseyn rămase pe moment nemișcat. Se afla într-o mare încăpere tapisată cu cărți. Printr-o ușă întredeschisă, zărea colțul unui pat. Își lăsă creierul secund să penetreze elementele vii ale clădirii. Erau multe, dar din ansamblu emana o impresie de tranchilitate și pace. După câte își dădea seama, nimeni nu se găsea în camera de alături. Văzu că distorsorul datorită căruia se similarizase făcea parte dintr-un grup de două aparate în unghi drept, aflate pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
organ sau membru, iar căldura blocată transformă suprafața într-o armură dură și izolantă. Ce parte a ta s-a transformat în dragon? — O mînă și un braț. — Le-ai atins vreodată cu mîna sănătoasă? — Da. Erau reci. — Exact. Nu emanau căldură. Dar nici nu primeau căldură! Și pentru că oamenii simt mai mult căldura pe care o primesc decît pe aceea pe care o produc, din cauza armurii, părțile umane par reci. O smulg oare? Rar. La fel ca națiunile care pierd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și înălțimea la jumătate, și cu toate că își lipise umerii de curba tavanului, era silit să se aplece peste stomacul sclipitor din care se înălțau valuri de aer rece care îl izbeau în față. Din podeaua și pereții de culoarea laptelui emana o lumină blîndă, fără umbre. Lanark simțea că stă ghemuit într-un mic iglu arctic, însă căldura venea de la pereți și frigul de la trupul tovarășului său. Mîna de la capătul brațului omenesc se strîngea și se destindea, și asta îi dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
jumătate ascunse de orizontul unei mări calme. îmi amintesc cum stăteam în curba aceea cu spatele sprijinit între sînii ei, știind că fața ei era undeva deasupra și simțindu-mă foarte sigur pe mine. Nu-mi amintesc deloc trăsăturile ei. Emanau lumină sau întuneric, după starea în care se afla, și sînt sigur că nu era doar fantezie de copil. îmi amintesc cum stătea foarte liniștită într-o încăpere cu străini care vorbeau și cum îi reducea la șoapte prin simpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-i forțeze să cînte. Apoi, într-o seară, autobuzul s-a oprit și ei s-au dat jos și s-au întîlnit cu tatăl lui, care i-a dus pe puntea unui vapor. în amurg au stat lîngă hornul care emana o căldură plăcută. Aerul era rece între norii de culoarea ardeziei cenușii și marea agitată de culoarea ardezie albăstrui. O terțarolă ca un buștean lung și negru era scăldată de mare, iar într-un capăt, un trepied de fier susținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
frunze bătute de un vînt de toamnă. Toate acestea rămăseseră pentru că aminteau mai puțin de doamna Thaw decît ar fi făcut-o îndepărtarea lor totală. în prima zi de cursuri la școala de artă se trezi în mireasma dulceagă ce emanase odată din cadavrul vîrît în sicriul de pe covorul din fața șemineului. îi luase două-trei săptămîni să dispară, dar el îl regăsea cînd intra pe neașteptate în încăpere, deși era conștient că acum era mai mult ca sigur ceva fantomatic și subiectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îmbrăcă în costum, observînd că încă mai are cele două bancnote de cinci lire în buzunar. întorcîndu-se în biserică să stingă luminile, simți o putoare persistentă și, o clipă, își zise că probabil a luat foc. Apoi recunoscu mireasma dulce-putredă emanată după moartea mamei. Rîse jalnic și spuse: — încă mai ești pe-aici, bătrîno? Și mai mare ca oricînd, dacă e să mă iau după nasul meu. Să văd dacă pot să scap de tine în Bath Street. Era ora zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
al gîtlejului. Mișcă buzele, scoțînd niște cuvinte nedeslușite despre teroarea lui. Degetele se strînseră peste metalul rece al cheii. Strîngînd-o pentru a se liniști, ieși în stradă. Aerul era cald, iar cerul negru ca smoala. în mijloc, o planetă roșie emana inele de aer întunecat, asemeni vălureleor iscate de o piatră aruncată într-un lac. Thaw urmă murmurul și o luă la stînga. Acest murmur venea de la o cioară neagră care zbura lîngă ceafa lui. în marea tăcere care se lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de transparent, că fundul lui, care părea un covor de pietricele mici, rotunde și perlate, putea fi văzut clar ori de cîte ori ochiul își îngăduia să nu vadă, jos de tot, în cerul răsturnat, copia dealurilor în floare. Totul emana bogăție, căldură, culoare, liniște, dulceață și delicatețe, și pe măsură ce ochiul urmărea panta cu miriade de culori, de la confluența abruptă cu apa, pînă la vîrful ce se topea în albastrul fără nori, îți era greu să nu-ți imaginezi un potop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
viață, după ce a fost ucis. ― Ia mai termină cu chestiile astea ― zise cu duritate Gosseyn. N-o fac și gata. Vocea roboplanului era calmă. ― N-aveți de ales. Dacă nu părăsiți cabina de bună voie, mă voi vedea obligat să eman un gaz deosebit de neplăcut, care vă va face să ieșiți în viteză. Doresc să subliniez că instrucțiunile, pe care vi le-am furnizat, sunt menite să vă salveze viața. Puteți, pe răspunderea dumneavoastră, să nu țineți seama de ele. Amintiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
le putea identifica instantaneu. Prezența altor oameni îi incendia întreaga rețea a nervilor. Răspundea influxurilor celor mai delicate și, către a șasea zi, era în stare să-l distingă pe dr. Kair de ceilalți după un fel de "bunăvoință" care emana din acesta. Mai identifica la acesta și o doză mărită de neliniște, dar care nu făcea decât să se accentueze bunăvoința. Ulterior Gosseyn deveni interesat să distingă ce emoții stârnea prezența sa în psihicul lui Crang, Prescott și Thorson. Dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mult“, spunea, „n-aș vrea să te deranjez“. „Poți să stai cât vrei“, i-am spus. „Nu mă deranjezi deloc, ești la tine. știi, sper, că ne mutăm curând...“ „Nu-i nici o grabă“, a spus ea, mișcându-se moale, și emana atâta căldură și supunere, încât orice băiat ar fi sărutat-o măcar. „Am venit să iau niște desene vechi, nu știam că ești singur.“ „Nici nu sunt singur, Maria“, am spus arătând vag spre masa de unde Dragoș, care nu mai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în mână o carte, simțeam mirosul cărții, ghiceam, prin el, titlul și numele celui ce o scrisese : Huysmans, nedreptățitul de mine, pe atunci... Firește, hârtiile pe care scriu și le distrug sau le păstrez, ca și obiectele-cărți, ca și oamenii, emană aure, efluvii bine definite și nu numai atât. Îmi amintesc că observația aceasta am recunoscut-o recent în cartea despre viața și învățătura Marelui Jetsun Milarepa, pe care, din păcate, l-am ignorat atâta vreme. Mă refer la cuvintele adresate
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cretin, poate că și eram, dar, spre mirarea mea, a zâmbit. „Termină cu tanti“, a spus. „Nu-mi place...“ Vorbea încet. Își aplecase bustul spre mine. În clipa aceea mi-a devenit clar ceea ce simțeam, dar refuzam să cred : Vizitatoarea emana căldura cotropitoare a Mariei. Neștiutul schimbase placa, se auzea un charleston. Îl și vedeam pe Buster dând din codiță, mi se părea că doamna Ojog (fie-i țărâna ușoară) încerca să-și lipească de obrazul meu fața asudată, deși exista
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
opinia, contrară convingerii sale, că pohezia nu mai ritmează acțiunea, că e de mult înainte“. (Deveneam jalnic...) „Pe urmă venise altul, voise să mă convingă că pohezia trebuie făcută de toți. De fapt, în ciuda parfumului de vechi pe care îl emanau, îi iubeam pe amândoi pentru modul lor de viață și, mai ales, pentru modul lor de moarte... Apoi, nu știu de ce, m-am pomenit cu Robespierre (l-aș fi preferat pe Saint Just, dar a venit el). Îmi împuiase capul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se pomeni că face o comparație între ceea ce avea în fața ochilor și camera de hotel în care se întreținuse cu Janasen. În acest moment, gândi: "Sunt Ashargin." Era o idee nonverbală, o conștientizare automată a lui însuși, o simplă identificare emanată de organele și glandele corpului său și luată de bună de sistemul lui nervos. Nu chiar. Totuși, Gilbert Gosseyn respingea această identificare cu o stupefacție care genera un frison de alarmă și un sentiment de confuzie. O briză de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
dădu seama de mărimea acestuia. Era zdrobitor. În toată puterea cuvântului. Avea doi metri și douăzeci înălțime și lățimea unei gorile. Gosseyn estimă o circumferință a bustului de doi metri. Era năucit. Nu mai văzuse un om atât de mare. Emana din uriaș o impresie de forță fizică anormală. Pentru prima dată în viața lui, Gosseyn se simțea în prezența unui individ neantrenat a cărui forță musculară pură depășea vizibil posibilitățile unui non-A obișnuit. - Ai face bine să te dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
control la prima secțiune a planșeului. Și așteptă. Celălalt tresări și-și ridică nasul din carte. Îl privi fioros, apoi se ridică în picioare și se duse și se așeză în capătul celălalt al încăperii. Din sistemul nervos al prezicătorului emana un flux regulat de descărcare nervoasă neprietenoasă amestecat cu impulsuri spasmodice. Gosseyn îl observă, convins că nu se putea aștepta la ceva mai bun. Aceasta putea fi un efort pentru a-l înșela. Fiecare din gesturile sale putuse să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ani, estimă Gosseyn. Își ținea ochii plecați, semn grăitor. Dacă se pricepea la Talamice - și era cazul - putea să afirme că această fată aștepta ocazia să se răzbune pe torționarele ei. Gosseyn deduse după natura fluxului neural pe care-l emana că arma ei cea mai bună era să facă pe cocheta cu servitorii masculi. Reveni la Yanar și se hotărî. Irevocabil, fără apel, fără prietenie. Se apropie de el, încet, atent să nu facă zgomot. Prezicătorul își ridică ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cu o voce calmă, dar tranșantă: - Și acum, ai vrea să-mi explici cum ai intrat în contact cu Discipolul? N-a fost vreodată om mai surprins ca Yanar. Acuză o reacție emotivă de neprevizibil, absolut totală. Se înverzi. Fluxul emanat de sistemul său nervos se blocă, o luă iar din loc, se blocă și porni iarăși. - Ce vrei să spui? reuși el să murmure. Întrebare pur teoretică. Astfel Gosseyn n-o repetă pe a lui. Îl fulgeră pe prezicător din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Discipolul te-ar fi salvat? - Nu, nu eram decât un mijloc de a te împinge la limita posibilităților dumitale. Dacă nu ieșea bine, nu ieșea nici pentru mine. - Și-atunci? întrebă ușor Gosseyn. Ea tăcea, cu buzele strânse. Fluxul nervos emanat de ea trecuse de la o neregularitate angoasată la o pulsație încordată, dar constantă. Ridică în sfârșit ochii: - Bine, zise, așa voi face. Gosseyn o bătu ușor pe braț, semn de aprobare mută. Nu se încredea cu totul în Leej. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ofițer. Acesta sări în picioare. - Hai să mergem, zise el, jovial. Gosseyn spuse: - Care este numele dumitale? - Oreldon. Tăcut, Gosseyn arătă spre culoar. Când treceau pe lângă panoul exterior, Gosseyn se opri. - Se pot închide ușile, întrebă. Figura rotundă a omului emana bună dispoziție. - Aveți dreptate, spuse. Fără musafiri, cât voi lipsi. Înaintă și era gata să apese un contact dar Gosseyn îi interzise. - O clipă, te rog. Aș vrea să verific conexiunile. N-am nevoie să dai alarma, mă înțelegi? Deblocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]