2,447 matches
-
coexistă, împletind, de fapt, aspectul comu nitar, instituționalizat al înțelegerii și practicării religiei, cu aspectul personal și personalizat al experienței religioase, respectiv al interpretării fenomenului religios. Dimensiunea politică a dialogului interreligios ca dialog instituționalizat, secularizat este exprimată și nuanțată astăzi emblematic prin diversele utilizări ale termenului „ecumenism“, termen care propune și presupune comunicarea nu doar la nivelul practicanților diferitelor religii, cu titlu indivi dual, ci mai ales la nivelul instituțiilor menite a reprezenta, tradițional sau oficial, într-o formă mai mult
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
locale. Au fost puse în act numeroase programe de formare care au dus la crearea unei mărci de calitate, "Fuchsia Ltd.", asociată astăzi cu respectul regulilor și criteriilor de calitate. În Austria, "Käsestrasse Bregenzerwald" (drumul brânzei din pădurea Bregenz) este emblematic pentru proiectele ce au avut ca scop dezvoltarea locală integrată a unui teritoriu montan, forestier, situat în estul localității Bregenz, capitala landului Vorarlberg. Parteneriatul local a antrenat 23 comune, asociații diverse, agricultori, restauratori, operatori turistici, producători agroalimentari, comercianți, meșteșugari, devenind
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
noi ținte inamicului, ci doar să se protejeze (cît se putea) edificiile existente. De abia la sfîrșitul domniei lui George VI, în 1951, s-a putut ridica pe malul sudic (South Bank) Royal Festival Hall. O serie întreagă de construcții emblematice ale Londrei au fost ridicate în timpul domniei reginei Elisabeta II, e.g. New Zealand House (1960-3), hotelul Hilton (1961-3), Centre Point (1963-7), centrul Barbican (1963-7), Turnul Poștei (1965), World Trade Centre (1965), Teatrul Național (1976), Turnul băncii National Westminster (1977), New
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
fost influențată de iliră (ajungînd și în viitoarea limbă romînă tot sub forma apă), sau a putut evolua firesc pe teritoriul limbii romîne, ca în dialectele sarde, qŭ > p, gŭ > b (quattor > patru, lingua > limbă). Carpați Este unul dintre toponimele emblematice pentru poporul romîn, care viețuiește de milenii în spațiul carpato-danu biano-pontic, așa cum se spune adeseori. Numele desemnează siste mul montan care acoperă Europa Centrală și de Est. Masivele muntoase de pe teritoriul romînesc se grupează în Carpații Orientali, Carpații Occidentali (sau
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
prin polarizare sunt topo nimele Hațegana (sat în județul Alba și vîrf în Culoarul Central Făgărășan), Depresiunea Hațegului (cunoscută încă din vechime ca Țara Hațegului), Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului (parc natural în Munții Retezatului, în care trăiesc, protejați, tradiționalii și emblematicii pentru poporul romîn zimbri). Forma populară este Hațăg, numele maghiar - Hátseg, iar cel german - Hotzing. Toponimul este atestat, începînd din secolul al XIII-lea, sub formele Hatzok, Haczak, Hazthoch, Hatzak, Hachzak, Hathzak, Hátszeg, Hotzing, Hatzeg. Baza cea mai credibilă se
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ca și olatul, oblăduirea, cu derivatul vladnic “puternic”, de unde și vrednic. În forma vodă miezul lichid s-a pierdut, iar omiterea consoanei din deschidere a dat pe ot ca titlu de noblețe. Negru împreună cu Basarab sunt considerate de Hasdeu cuvinte emblematice în titulatura domnitorilor munteni, drept care le folosește ca jaloane pentru istoria medievală a românilor: “În munții Olteniei, ai Hațegului și ai Temeșianei elementul românesc, începând din epoca lui Traian, s-a menținut nestrămutat în tot cursul veacului de mijloc. Pe
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
scânduri făcute din același lemn. Folosirea cojii de conifer este întâlnită și în fabricarea unor brânzeturi din Savoia, din Pirinei (pechegos, din lapte de capră) și din sudul Franței, din Provence mai precis (cembro, numită și queyras). Mămăliga, considerată alimentul emblematic al românilor, are o istorie multimilenară. Prima menționare a unei asemenea fierturi groase se află în cel mai vechi tratat de artă culinară, care datează din 1700 î.Cr.; este vorba despre trei tăblițe mesopotamiene, care au fost traduse abia în
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
poți găsi în vreun restaurant tradițional românesc un bucătar care să știe că, la această bucată din vită, miezul trebuie să rămână zemos, în sânge chiar. Un preparat la grătar cu adevărat inovativ, original, după părerea celor mai mulți români, sunt mititeii. Emblematici pentru alimentația noastră din secolul trecut, oarecum puși în primejdie de hamburgerii globalizării, micii rămân un mit românesc; unii compatrioți 86 au cerut chiar includerea lor pe lista produselor tradiționale (și protejate comercial), listă supusă aprobării Uniunii Europene... În privința mititeilor
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de la bine la rău, de la vindecător la ucigător. Astfel e întâlnit sugerând inteligența fastă și nefastă, înțelepciunea creatoare, ca șarpele cu Pene = Quetzalcoatl, sau talent, inteligență, cunoștințe-știință, cum vom întâlni la greci, la șerpii lui Asklepios. Faraonii egipteni utilizau cobra emblematică și cea precosmogonică. Aceasta din urmă simboliza timpul, întinderea, lunecarea, aparenta somnolență și mișcarea bruscă a lui, dar mai semnifica și ananta, absența timpului sau veșnicia, cum scrie Eminescu în Scrisoarea I: Acestor contrastante accepții privind mitul șarpelui în antichitate
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
găini în afară de cocoș, care l-am tăiat să nu moară de viu [...] și după ce l-a pansat sanitarul s-a făcut bine și-a murit"215. Umorul este reprezentat la Tudor Mușatescu și sub forma înfloriturilor de spirit adunate în emblematicele "mușatisme" publicate săptămânal în revista "Contemporanul" din 1965 până în 1970, prin comprimarea paradoxală, recurgând la calambur, a unor teme recurente precum prostia, efemeritatea dragostei, moartea, diverse vicii (beția), condiția artistului. Unele aforisme amintesc de cugetările caragialiene: "Ce deștepți ar fi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
această dată, acele reiterări ale emblemelor comice caragialiene în peisajul literar românesc. Se va completa astfel demersul sintetic din capitolul anterior, cu unul analitic, ce presupune mai multe etape: o încercare de fărâmițare a noțiunii de caragialism în unități minimale emblematice, asocierea lor cu tradiționalele clase ale comicului și apoi descoperirea acestor microstructuri comice caragialiene în alte conglomerate literare ulterioare. În felul acesta vom obține nu o istorie a comicului literar românesc, ci o imagine clară a moștenirii caragialiene în acest
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
expresie ale personajelor lui "Nenea Iancu", existând tendința asimilării stilului acestuia cu limbajul lui Mitică, al lui Cațavencu, al Ziței etc. Or, așa cum vom vedea, postcaragialismul de natură stilistică nu poate fi restrâns la inventarierea acelor reiterări ale unor formule emblematice pentru universul lingvistic al comediilor și al Momentelor. De exemplu, incidentele de tipul "mă'nțelegi", "carevasăzică", despre care G. Călinescu intuia că vor deveni "caragialisme care vor servi modernului care vrea să dea frazei o cădere bufon bucureșteană"114, sunt
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Vom exemplifica în continuare pe scurt acele aspecte menționate aici pe care nu le-am discutat încă, precum și alte câteva procedee caragialiene care vor face carieră în special prin contribuția prozatorilor optzeciști. 4.4.1. Oralismul Una dintre cele mai emblematice trăsături ale stilului caragialian, comentată de majoritatea cercetătorilor operei sale, este oralitatea, generată în primul rând de caracterul dialogic al tuturor textelor sale, inclusiv al celor din publicistică și din corespondență. Atunci când afirma că marele Caragiale "s-a cheltuit în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
temelor "cu variațiuni", contradictoriile opinii critice din Nu pun în evidență relativismul valorilor și constituie pentru un receptor obiectiv "spectacolul absurd al labilității ideilor"189. Spectacol pe care, de altfel, îl va juca personal în întreaga sa activitate polemică, pusă emblematic sub semnul "notelor și a contranotelor", într-o consecvență a inconsecvenței care definește cel mai bine esența atitudinii ionesciene. Ilustrativ pentru zigzagul exegetic este raportul cu textul arghezian: după ce în martie 1931, Eugen Ionescu lăuda volumul Poarta neagră în paginile
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în Cahiers du Sud190. Sintagma "temă și variațiuni" etichetează astfel nu doar un procedeu artistic, o manieră eficientă de a revela derizoriul cantonării într-o singură poziție, sau, dimpotrivă, al pendulării conjuncturale marcate de ridicol, ci și o atitudine dialectică, emblematică atât pentru Caragiale, cât și pentru ilustrul său descendent, Eugen Ionescu. 4.4.6. Lista O altă practică scripturală inaugurată de Caragiale și recuperată în textele prozatorilor optzeciști care au¸ în acest sens și exemplul târgoviștenilor Mircea Horia Simionescu și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și pentru ilustrul său descendent, Eugen Ionescu. 4.4.6. Lista O altă practică scripturală inaugurată de Caragiale și recuperată în textele prozatorilor optzeciști care au¸ în acest sens și exemplul târgoviștenilor Mircea Horia Simionescu și Costache Olăreanu, este "lista", emblematic utilizată în bucata Moșii (Tablă de materii), în care avalanșa de concepte denotează direct complexitatea vieții. De multe ori regăsim sugestia caragialiană în inventarierea noțiunilor care se pot înlănțui de la sine, atrase de magnetul ideii tematice. Astfel, în romanul lui
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
electorală din O scrisoare pierdută, chintesență de nereguli inversate în regulamente. În plan lingvistic, comicul absurdului este reliefat prin frecvența nonsensurilor și prin gluma absurdă. Farfuridi sau Leonida sunt personajele caragialiene cu limbajul cel mai afectat de invazia paralogismelor devenite emblematice: precizări de tipul "la douăsprezece trecute fix", "o dăm anonimă", definițiile pentru "Republică", "fandacsie" etc. Exemplele ilustrează bivalența raportului dintre absurd și comic, deoarece nonsensurile stârnesc aici un râs rezervat, umbrit de perceperea unei simptomatologii care nu poate fi localizată
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
afiliați ulterior "Școlii de la Târgoviște". 6.2.1. Ingineria textuală Reprezentanții "Școlii de la Târgoviște" Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu, și alții, autoproclamați "avangardiști întârziați"3, au început să fie acreditați drept "precursori ai postmodernismului românesc"4. Ca formă emblematică a acestuia, "ingineria textuală" pune în legătură proza caragialiană cu literatura noii mișcări. Mai exact, protocronia textualismului înregistrează, pe de o parte, aportul lui Caragiale în calitate de precursor al precursorilor, iar, pe de altă parte, filiația directă, asumată fără rezerve, după cum
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
profund "simionesciană". Tonul obiectiv și stilul indirect liber nu trădează nici emoția elogiatorului, nici disprețul parodistului, ci reflectă conștiința demnității gestului succesoral. Se aplică, astfel, scrupulos, o rețetă sigură: într-un cadru comun multor schițe compartimentul de tren -, personaje caragialești emblematice (Leonida Condeescu, Turturel, Mache și Lache, o "coniță" cu un nepoțel "deștept foc") și însuși creatorul lor, sunt antrenate într-o conversație moftologică pe teme specifice lumii lui Nenea Iancu (vremea, politica, starea agriculturii, condiția scriitorului) într-un limbaj caragialesc
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
american și periculos la adresa ordinii de partid și de stat, banda desenată a fost primită în România comunistă cu serioase rezerve și multe suspiciuni. Cu timpul, ea a devenit un eficient instrument de propagandă oficială a regimului politic totalitar. Figurile emblematice și exemplare din punct de vedere mental și comportamental ale celor cinci decenii de comunism românesc erau ilegalistul, muncitorul, pionerul și haiducul. Pe acestea le analizează competent și subtil Gelu Teampău în partea a treia a cărții sale. În același
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Gaines, care se pregătea să-l respingă încă o dată. Asistentului său, Sheldon Mayer, îi place ideea și o recomandă către DC, care tocmai se pregăteau să lanseze un nou titlu, Action Comics, și care îl acceptă pe Superman ca personaj emblematic pentru noua serie. Primul număr este achiziționat cu 10 dolari pe pagină, pentru un total de 130.595 Astăzi, un exemplar din acest număr valorează 485 000 de dolari.596 Primul pas este ezitant, publicându-se doar 200 000 de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
turc în 1908 și 1912, iar al celui român în 1920, avea să fie arestat în 1952 de către regimul comunist sub acuzația de spionaj în favoarea Germaniei, sfârșindu-și viața în captivitate).819 Cazul său este unul extrem de interesant, poate chiar emblematic pentru instabilitatea ideologică și incoerența organică a vieții la jumătatea secolului trecut. După cele câteva albume Haplea cu succes răsunător la public (Haplea. Pățanii și năzdrăvănii în 1926, Haplea la București în 1928, Haplea. Alte pățanii și năzdrăvănii în 1929
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mai ales la Începutul unei atât de dificile Întreprinderi. Acest gest retoric al mâinii se lovește În mișcarea lui de o plantă cu frunziș ornamental, ce crește din ramurile simetrice ale unui trunchi tăiat (imaginea trunchiului tăiat este cu totul emblematică În acest text), aflat chiar În spatele cavalerului: În fața lui (a cavalerului de pe fundul scrumierii de Limoges, care, este inutil să mai amintesc, poartă o splendidă perucă pudrată de epocă) se găsește desigur o tânără damicelă cu rochia de tul Înfoiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la cantina Victoria din pasaj. Mai bine rămân În cameră cu Faust, În traducerea lui Blaga. Vine Bazil frumos Îmbrăcat, frezat, parfumat să mă incite. „Imbecile, se schimbă anul. Hai și tu să prinzi clipa!“ „Care Clipă?“ (Îi comentasem versul emblematic „Verweile doch - du bist so schon“ și Bazil e un tip inteligent.) „Marea clipă“ „Da, dar cu cine...?“ „Cu oricine. Vor fi fiind acolo farfuze și damicele destule!“ Are dreptate. Mă ridic lihnit din boemă și alerg curios spre Clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pierd contactul cu fundul tare al râului, Îmi dispare suprafața sigură de sub călcâie, mă scufund, ies, mă scufund din nou; simt că mă-nec, mi se termină firul vieții de care atârn, pierd priza la real; Într-o clipă, văd emblematic viața mea Întreagă, un copac tânăr cu rădăcinile În sus Înfipt În mijlocul apei. Iată-mă pe mal, revin de dincolo iluminat, făcusem un pas bun peste linia de demarcație Între spațiul intern și cel extern, da, trecusem Oltul fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]