1,706 matches
-
evreilor de către autoritățile britanice prin așa zisa „Carte Albă” Mac Donald, care fusese adoptată în 17 mai 1939, pentru a câștiga opinia publică arabă, tocmai când pe evreii din Europa îi amenințau urgiile fără precedent ale nazismului. Împotrivirea Marii Britanii la "emigrația ilegală" a evreilor în Palestina făcea ca organizatorii acesteia să fie nevoiți să acționeze în secret, pentru a nu fi expuși la arestări și procese. In iunie 1939 Ruth Klüger era singura femeie din cei zece membri ai Mosad le
Ruth Klüger-Aliav () [Corola-website/Science/326400_a_327729]
-
arabe. În ziua proclamării Statului Israel,la 14 mai 1948, ea se afla în Statele Unite. În acea perioadă, precum mulți din conducătorii și funcționarii statului Israel, și a ebraizat numele în Aliav, după cuvintele „Aliya Bet” (Aliya B) care desemnau emigrația ilegala în Palestina. La începutul anului 1949 ea a revenit în Israel. Ca mulți din colegii ei din „Mossad leAliya Bet” ea a intrat începand din 1948 în serviciul companiei naționale de navigație Zim (citește:Tzim). Însarcinată cu relațiile publice
Ruth Klüger-Aliav () [Corola-website/Science/326400_a_327729]
-
Sovata-Transilvania, România iar mama sa s-a născut la Mezőkovácsháza, provincia Békés, din sud-estul Ungariei și supraviețuitoare a lagărului Bergen Belsen. Ca tânără pereche, părinții lui Beny Gantz au emigrat în Palestina de sub mandat britanic cu vaporul „Haim Arlosoroff”, în cadrul emigrației ilegale (organizate de evrei în pofida interdicțiilor impuse de autoritățile mandatare britanice). Vasul a fost atacat de nave militare britanice, iar soții Gantz au fost arestați și internați - împreună cu ceilalți refugiați evrei de pe vas - într-un lagăr de dețnuți în insula
Beni Gantz () [Corola-website/Science/322123_a_323452]
-
al lui Giladi, pe care l-a considerat deosebit de nechibzuit (producerea unui atentat exploziv în Piața Kikar Hamoshavot din Tel Aviv, contra forțelor de ordine britanice, în prezența a numeroși manifestanți evrei cere protestau contra politicii Marii Britanii de blocare a emigrației evreiești spre Palestina), Giladi a apărut la locuința unde se ascundea Shamir și l-a amenințat că îl va lichida cu revolverul sau, în caz că îi va anula ordinele a doua oară. În iunie 1943 s-a sinucis unul din membrii
Eliyahu Giladi () [Corola-website/Science/329962_a_331291]
-
Drept răzbunare, Harris a încercat să obțină internarea lui Alice Oliphant într-un spital psihiatric, sub pretext de dezechilibru psihic. Sensibilizat de pogromurile împotriva evreilor din Imperiul Rus, Oliphant a apelat la cercuri religioase creștine din Londra pentru a accelera emigrația evreilor în Palestina. Totodată a acționat pentru trimiterea de ajutoare refugiaților evrei aflați în Galiția (care aparținea atunci Austro-Ungariei cu sprijinul fondului Mansion House Relief fund al primăriei Londra. Spre deosebire de Alianță Israelita Universală (Kol Israel Haverim), care încuraja emigrația evreilor
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
accelera emigrația evreilor în Palestina. Totodată a acționat pentru trimiterea de ajutoare refugiaților evrei aflați în Galiția (care aparținea atunci Austro-Ungariei cu sprijinul fondului Mansion House Relief fund al primăriei Londra. Spre deosebire de Alianță Israelita Universală (Kol Israel Haverim), care încuraja emigrația evreilor din estul Europei spre Statele Unite, Oliphant îi sfătuia pe evrei să plece în Palestina și a încercat să convingă în acest spirit și pe purtătorii de cuvânt ai Alianței Israelite. În 1882 a plecat iar, cu Alice, în Orientul
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
Janeiro, unde li se alătură și Kazimierz Wierzyński. Împreună au plecat în New York, unde Tuwim a locuit pentru aproape cinci ani (1942-1 946). Tuwim și Oskar Ryszard Lange au scris articole pentru "„Nowa Polska”" și "„Robotnik”". Primul mare val de emigrație ai scriitorilor polonezi a fost constituit din membrii cercului literar "„Skamander”". s-a întors în Polonia în anul 1946, devenind o personalitate apărată, privilegiată și extrem de îndrăgită de către autoritățile acelei perioade. În același an, a adoptat-o o fetiță, Ewa
Julian Tuwim () [Corola-website/Science/328102_a_329431]
-
de finanțe, apărare, porturi și aviație, și transporturi. Fratele președintelui, Gotabhaya Rajapaksa, a fost numit secretar de stat al apărării. El, de asemenea, controla forțele armate, poliția și paza de coastă, și a fost responsabil pentru politica de imigrație și emigrație. Președintele Rajapaksa l-a numit pe celălalt frate al său, Basil Rajapaksa, ca ministru al dezvoltării economice. Împreună, frații Rajapaksa controlau peste 70% din bugetul public al Sri Lanka. Chamal Rajapaksa, fratele cel mare al președintelui Mahinda Rajapaksa, a fost numit
Nepotism () [Corola-website/Science/327149_a_328478]
-
cultură, dealtfel și cele mai importante figuri ale mișcării al-Nahda au fost arabi creștini. Astăzi, creștinii arabi joacă un rol important în lumea arabă, fiind relativ bogați, bine educați, și au un punct de vedere moderat în domeniul politic. În urma emigrației importante comunități al creștinilor arabi au apărut în America, mai ales în Brazilia (5% din populație), Argentina, Chile, Mexic, Venezuela, Columbia și SUA. În prezent, numărul creștinilor arabi care trăiesc în țările arabe este în scădere, pe când numărul lor în
Arabi creștini () [Corola-website/Science/330826_a_332155]
-
Territory, care se află în prezent în statul federal american Oklahoma este o pagină tragică și rușinoasă în istoria nordamericană. Acțiunea de deportare a fost provocată de creșterea necesarului de terenuri agrare datorită creșterii populației albe în anii 1800 prin emigrațiile masive din Europa. Politică regimului american de transhumanta a fost legalizata prin decretul de lege „Indian Removal Act” din 1830 din perioada președintelui Andrew Jackson. Deportarea a fost realizată forțat, cu ajutorul armatei. Pe drum spre rezervații au murit peste un
Extinderea și divizarea Statelor Unite ale Americii (1789–1860) () [Corola-website/Science/329129_a_330458]
-
est de Linia Curzon au trăit aproximativ 3 milioane de polonezi, dintre care între 2,1 milioane și 2,2 milioane de persoane au murit, au fugit, au emigrat sau au fost colonizați în teritoriile cedate Poloniei de către Germania. În ciuda emigrației și expulzărilor, mai există în Belarus o minoritate poloneză de aproximativ 500.000 de oameni.. Orașe precum Vilnius sau Grodno au în continuare o minoritate poloneză semnificativă ca număr. Satul Sapotskin din Belarus este locuit aproape în totalitate de polonezi
Linia Curzon () [Corola-website/Science/329138_a_330467]
-
partiția Poloniei din 1795, care încheiat existența Poloniei ca stat suveran, și a fost, de asemenea, sprijin pentru reformele politice și sociale (cum ar fi emanciparea țăranilor și desființarea iobăgiei) Multe dintre ideile insurgenților au apărut în exil (vezi Marea Emigrație) de activiști din organizații, cum ar fi Societatea Democratică Poloneză. Revolta trebuia să aibă loc în alte locații, dar slaba coordonare și arestările de către autorități a determinat că revolta a izbucnit în multe alte locuri, mai ales în Polonia Mare
Revolta din Cracovia () [Corola-website/Science/329301_a_330630]
-
sărbătoarea a continuat să lege pe evrei, prin atașamentul față de fructele caracteristice zonei mediteraniene, cu regiunea lor de obârșie. De Tu Bishvat sunt legate câteva comandamente religioase (mitzvot) referitoare la roadele pomilor, comandamente legate de pământul Țării Israelului. În perioada emigrațiilor sioniste de repatriere în Palestina, de la sfârșitul secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului al XX-lea, dinaintea înființării Statului Israel, Tu Bishvat a devenit o sărbătoare aflată sub semnul renașterii națiunii și a reașezării evreilor în Palestina
Tu Bishvat () [Corola-website/Science/328779_a_330108]
-
unitate în sânul ismailiților sirieni. În 1129, după ce comunitatea ismailită din Damasc este masacrată ca represalii pentru diferite asasinate atribuite acestora, secta șiită lansează o nouă campanie de ocupare a castelelor existente în centrul Siriei. Alte probleme pentru Sinan deveniseră emigrația constantă a ismailiților din fortărețele acestora spre orașe așezate în zone mai fertile, precum Hama sau Homs. Nu în ultimul rând, raidurile și incursiunile templierilor pe teritoriile ismailite au dus la slăbirea influenței sectei în Siria, dar toate acestea aveau
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
al-Qașțallī le-au călcat pe urme. În zorii secolului XI, căderea califatului de la Cordoba și, totodată, distrugerea orașului au produs o descentralizare a culturii, astfel că poezia de inspirație arabă a depășit cadrul curtenesc preponderent și s-a dispersat odată cu emigrațiile poeților. Cu toate acestea, sfârșitul aceluiași secolul a fost considerat epoca de aur a poeziei andaluze, cu atât mai mult cu cât s-au remarcat inovații la nivel formal. Primul val poetic a fost reprezentat de așa-numiții „nostalgici”, întrucât
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
august guvernul României a intervenit în același sens pe lângă autoritățile din Peninsulă. O serie de contradicții care au avut ca sursă participarea în cadrul viitoarei Legiuni și a unor români din Regat, au determinat manifestarea unor disensiuni semnificative în rândul reprezentanților emigrației și ai Guvernului României din Franța și Italia, în cursul lunilor iunie-august 1918. Aceste contradicții s-au alăturat atât concepțiilor politicii externe Italiene (al cărei ministru încă nu admitea dezmembrarea Austro-Ungariei și se opunea formării Legiunii) cât și disensiunilor franco-italiene
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
care s-a constituit în Franța la sfârșitul perioadei acesteia de beligeranță din Primul Război Mondial și a existat între 22 octombrie 1918 și 10 iulie 1919. Constituirea unei Legiuni pe pământ francez a fost una din preocupările principale ale emigrației române. În intenție, această Legiune ar fi urmat să contribuie la efortul militar al Antantei pe Frontul de Vest. În condițiile ieșirii României din război însă, prin semnarea Păcii de le Buftea, organizarea ei a fost întârziată atât datorită ezitărilor
Legiunea Română din Franța () [Corola-website/Science/335523_a_336852]
-
efortul militar al Antantei pe Frontul de Vest. În condițiile ieșirii României din război însă, prin semnarea Păcii de le Buftea, organizarea ei a fost întârziată atât datorită ezitărilor factorilor de decizie ai Antantei, cât și datorită neînțelegerilor dintre reprezentanții emigrației române. În Franța se aflau pe lângă prizonierii etnici români din Transilvania și Bucovina - soldați ai Austro-Ungariei luați prizonieri în cursul luptelor din Serbia (unii încă din 1914) și Macedonia, militari ai Armatei Române cu diferite misiuni, sau plecați în același
Legiunea Română din Franța () [Corola-website/Science/335523_a_336852]
-
cei 356.237 evrei români din 1952 (47% din populația evreiască română din 1938), până în 1956 au emigrat spre Palestina, Europa Occidentală și America 209.963 persoane, astfel că la recensământul din 1956 mai erau 146.274 evrei în România. Emigrația a continuat: în 1970 mai rămăseseră 24.667 evrei, în 1992 doar 9.670 iar în 2002 doar 6.179. Majoritatea lăcașurilor de cult ale evreilor au fost abandonate și sunt ruinate. Înaintea alianței dintre România și Germania nazistă (octombrie
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
deja teoria muzicii și armonia cu compozitorii Alfred Mendelsohn și Mihail Jora. La vârsta de 15 ani, în 1947 el a emigrat cu fratele său Haim în Palestina, (aflată atunci încă sub mandat britanic), sub auspiciile organizației sioniste „Aliyat Hanoar” (Emigrația tineretului). Vaporul cu imigranți „ilegali” a fost interceptat de o navă britanică, iar toți pasagerii au fost închiși într-o tabără de arest în Cipru. În tabără Bernard Seltzer și-a ebraizat numele propriu în Dov. Între timp, o comedie
Dov Seltzer () [Corola-website/Science/337018_a_338347]
-
au primit dreptul de a se repatria în România și s-a stabilit într-o tabără de tranzit la Timișoara. Acolo ea a lucrat o vreme ca educatoare la o grădiniță evreiască.În 1948 ei au emigrat în Palestina în cadrul emigrației evreiești ilegale, la bordul vaporului „Pan York” (cunoscut în ebraică sub numele „Kibutz Galuyot”). Vase militare britanice au acostat vaporul cu emigranți ilegali și i-au trimis pe aceștia în tabere de detenție în Cipru. Acolo a fost remarcată de
Miriam Zohar () [Corola-website/Science/336482_a_337811]
-
acceptat niciodată să povestească, nici mai târziu soției și copiilor, despre viața lui în anii de deportare. Bunica a supraviețuit și ea și s-a întors și ea acasă mai târziu. În 1946 Pagis a emigrat în Palestina, singur, în cadrul "Emigrației tineretului" (în ebraică „Aliyat Hanoar”), și s-a reunit acolo cu tatăl său.În urma celor îndurate în ultimii ani, legătura cu tatăl său a fost dificilă. După ce a ajuns în Palestina, care pe atunci se afla în ultimii ani ai
Dan Pagis () [Corola-website/Science/336494_a_337823]
-
de evrei,Jacob și Minna Rosenhaupt, din Iași. A învățat limba ebraică de la vârsta de 5 ani. În august 1944, la vârsta de 13 ani, a plecat din portul Constanța la bordul unui vapor cu destinația Palestina, în cadrul așa-numitei „Emigrații ilegale”, care avea drept obiectiv așezarea de evrei refugiați din țările ocupate de naziști în Palestina în pofida restricțiilor grele impuse de autoritățile mandatare britanice. În anii 1948-1950 a servit în armata israeliană, în cadrul serviciului obligatoriu. Meir Rozen a obținut la
Meir Rosenne () [Corola-website/Science/334172_a_335501]
-
spre apus. Spre sfârșitul războiului se afla în Germania, la München. Ulterior, a format o agenție românească de informații la Karlsruhe, subordonată inițial structurii americane Counter Intelligence Corps (CIC) și apoi, organizației Gehlen. Misiunea acestei agenții consta în a filtra emigrația română de ultimă oră și în a depista în valurile de refugiați din Europa răsăriteană eventualele elemente trimise cu misiuni speciale în occident. În această postură, a acționat sub numele de cod Bordea. Unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
cărți ale Societății literare poloneze și ale Societății de susținere a științei. Centrul cultural și patriotic polonez deveni în curînd și locul de întîlnire al intelectualității poloneze din Paris, reușind repede să atragă în jurul lui personalități franceze și din alte emigrații, oameni politici și savanți. Actul de înființare a Bibliotecii Poloneze a fost semnat la 24 noiembrie 1838, iar deschiderea oficială a avut loc la 24 martie 1839. Consiliul Bibliotecii Poloneze era format din 8 membri. Președinte al Consiliului a fost
Biblioteca Poloneză din Paris () [Corola-website/Science/333326_a_334655]