2,401 matches
-
multor registre textuale/tipuri de texte: textul dramatic (ca "text-suport", premisă a proiectării și realizării spectacolului), "pretextul" (reprezentat prin caietul regizorului) și "paratextul: titlul, afișul, programul de sală, cronica dramatică, interviuri cu actorii, reclama" (Bodiștean, 2009, p. 193); * triplă/cvadruplă enunțare a autorului/dramaturgului, [a celui care a realizat dramatizarea (în cazul unui text epic dramatizat),] a regizorului și a actorului 58; în cazul teatrului de păpuși, poate fi invocată și ipostaza creatorului păpușii, care comunică prin chiar maniera construirii acesteia
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
text epic dramatizat),] a regizorului și a actorului 58; în cazul teatrului de păpuși, poate fi invocată și ipostaza creatorului păpușii, care comunică prin chiar maniera construirii acesteia; pe de altă parte, prin chiar ipostaza dramaturgului este reprezentată o "dublă enunțare": "a) direct, prin didascalii care stabilesc personajele, cronotopii și conțin indicații privind posibilitatea interpretării textului 59; b) mediat, prin intermediul personajelor (în care autorul se disimulează) și al partiturilor vorbite încredințate acestora, adică al textului dramatic propriu-zis" (A. Ubersfeld, apud Măciucă
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
20; E. Fischer-Lichte, apud Béres, 2000, p. 3; M. Esslin, apud Béres, 2000, p. 68; Popescu, 1990, p. 71; Kowzan, 1975, pp. 182-205; Taladoire, 1951, p. 5 etc.) precum: limbajul literar verbal (valorificat de dramaturg în construirea replicilor personajelor), limbajul enunțării (verbale/nonverbale și paraverbale valorificat de către actor în realizarea rolului său), limbajul muzical, limbajul plastic (coroborare a limbajului luminii 70; a limbajului costumelor 71; a limbajului machiajului; a limbajului arhitectural reflectat în tipul de scenă 72, închisă/deschisă, în variațiile
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
planul personajelor); "funcția stilistică" (concretizată în așa-numita poetică a textului) și "funcția de comunicare" (și, implicit, relaționare între personaje, între dramaturg și public, între dramaturg și actori 86), textul dramatic se caracterizează, din aceeași perspectivă teoretică, prin "principiul dublei enunțări" și prin "principiul dublei destinații", în condițiile în care, pe de o parte, dialogul dintre personaje are la origine un alt emițător/enunțiator autorul textului și, pe de altă parte, orice text dramatic are doi receptori/ destinatari: publicul și actorii
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
al activității de dramatizare a unui text epic (cel mai frecvent, mai ales în cazul spectacolelor destinate copiilor, basm, poveste, povestire, schiță, snoavă, parabolă, fabulă etc.), destinat reprezentării scenice în fața unui anumit tip de public-țintă și caracterizat printr-o "triplă enunțare" (Ciobotaru, 2006a, p. 79) realizată de către autorul textului dramatizat, de autorul dramatizării și de către actori. I.3.2. Strategii teatrale Strategia teatrală se constituie într-o coroborare a tehnicilor, mijloacelor și formelor de organizare a demersului teatral, subsumată, în principiu
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
ritmuri înregistrate cu mesaje posibile; ulterior, le sunt prezentate mesajele originale, se stabilește corespondența ritm mesaj și se compară cu răspunsurile oferite inițial de participanți; * Cu accent/fără accent participanții trebuie să diferențieze sensurile aceluiași mesaj accentuat diferit de la o enunțare la alta; de exemplu: Tare mi-e teamă că el nu va ajunge la timp! sensuri nuanțate corelate cu accentuarea unui anumit cuvânt: tare vs. teamă vs. el vs. nu vs. ajunge vs. timp; Intonația salvatoare o persoană comunică neinteligibil
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
semiologica. în cadrul procesului de transmutare cinesemiotică (fenomenul cel mai spectaculos al ecranizării literaturii), bazându-se pe analogia cadrului cu unitățile minimale ale limbii cercetătorii au definit filmul că limbaj. în marele sistem semiologic al filmului sunt incluse subcategorii semiotice majore: enunțarea, instanța narativa și modelul actanțial, având în vedere natură pluricodică a limbajului filmic. O teorie a ecranizării trebuie să aibă un caracter general, să stabilească principii teoretice pertinente și aplicabile tuturor fenomenelor de transmutare cinesemiotică. Ecranizarea reprezintă trecerea de la un
Creaţia literară şi varianta ei ecranizată. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]
-
pendulare eu - alții, subiectivitate - obiectivitate reprezintă, de altfel, o permanentă sursă a dezbaterilor în teatru: „le problème litteraire de l′écriture de théâtre étant d′ailleurs ce recouvrement de la parole du moi par la parole de l′autre”. Fixând condițiile enunțării imaginare, didascaliile sunt în mod necesar ambigui: ele desemnează condițiile enunțării (mai ales coordonatele spațio - temporale), ale evenimentului ficțional, dar în același timp condițiile scenice. Rolul didascaliei este prin urmare dublu: ea este un text de regie cuprinzând toate indicațiile
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
a dezbaterilor în teatru: „le problème litteraire de l′écriture de théâtre étant d′ailleurs ce recouvrement de la parole du moi par la parole de l′autre”. Fixând condițiile enunțării imaginare, didascaliile sunt în mod necesar ambigui: ele desemnează condițiile enunțării (mai ales coordonatele spațio - temporale), ale evenimentului ficțional, dar în același timp condițiile scenice. Rolul didascaliei este prin urmare dublu: ea este un text de regie cuprinzând toate indicațiile date de autor ansamblului de practicieni însărcinați să asigure existența scenică
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
implicând două elemente ce se confruntă. „Dialogul constituie esența însăși a teatrului, de vreme ce prin el, mai ales, se exprimă relațiile dintre eroi” , la baza sa aflându-se „raportul de forțe între personaje” . Dialogul de teatru are ca trăsătură fundamentală dubla enunțare, deoarece comportă doi emițători (autorul piesei și personajul căruia i-a delegat vocea sa) și doi receptori, așa cum am menționat mai sus. De aici se naște un joc permanent între sală și scenă, deoarece actorul-personaj adresează spectatorului - aflat „clandestin” în
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
doi receptori, așa cum am menționat mai sus. De aici se naște un joc permanent între sală și scenă, deoarece actorul-personaj adresează spectatorului - aflat „clandestin” în acest schimb verbal - ceea ce este destinat celuilalt personaj. Dialogul capătă sens și în funcție de condițiile de enunțare, specificate de didascalii, astfel încât intervenția sau replica personajului capătă conotații prin raportare la context (replica „Vreau să țip”, de exemplu, poate sugera, sau poate fi generată de fericire, durere, disperare, spaimă etc.). „Școala de la Oxford” (Austin, Searle, Ducrot) accentuează pe
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
întâmplă în monologul lui Rodrigue din Le Cid de Corneille. De asemenea, monologul se poate adresa unui alocutor imaginar, un sine promovat la demnitatea de interlocutor imaginar, ființa iubită fantasmatic, o dreptate visată sau, în rugăciune, Dumnezeu. Totodată, prin dubla enunțare specifică limbajului teatral, spectatorul este destinatarul secund al oricărui enunț de pe scenă, deci al oricărui monolog. în sfârșit, „vorbim de soliloc atunci când discursul solitar pare să fie pură expansiune a eului în stare de nestăpânire sau de slabă stăpânire de
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
al pieței nu garantează nici solidaritatea, nici o guvernare eficace a dezvoltării urbane nu este doar a comuniștilor și a solidariștilor. Este una împărtășită și de un mare număr de conservatori, juriști, igieniști, ingineri, care așteptau de la emergența unei științe urbane enunțarea "raționalității superioare globale, care să exprime adevăratele interese ale corpului social"71. Recurgerea la știința orașului era asociată cu depolitizarea în tratarea problemelor urbane, adică evitarea confruntării punctelor de vedere politice în determinarea alegerilor publice. Ar fi putut fi altfel
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ar fi format dintr-o nebuloasă în rotație. LAVOISIER, ANTOINE LAURENT ăParis, 1743-Paris, 1794). Chimist. Unul dintre creatorii chimiei moderne; i se datorează nomenclatura chimică, cunoașterea compoziției aerului și a apei, descoperirea rolului oxigenului în combustii și în respirația animală, enunțarea legilor conservării masei și a elementelor; depu tat supleant în timpul Revoluției, a făcut parte din comisia însărcinată cu stabilirea sistemului metric; a fost executat la 8 mai 1794, în calitatea lui de fost fermier general - rang înalt în sistemul fiscal
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
plecăm de la premisa că individualitatea limbajului politic, prin raportare la celelalte tipuri de limbaj, este conferită atât de conținuturile vehiculate, cât și de mijloacele de exprimare folosite, dat fiind că politica înzestrează cu accepțiuni particulare cuvintele din vocabularul comun, iar enunțarea ideilor și concepțiilor politice se face prin apelul la structuri sintactice individuale. De asemenea, modelat de finalități discursive specifice, limbajul politic înregistrează o accentuată dimensiune pragmatică, apropiindu-se în acest sens de limbajul publicității. În cazul limbajului politic cultivat de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
domeniu. Discursul este definit de Roland Barthes drept "orice întindere finită de vorbire, unificată din punct de vedere al conținutului, emisă și structurată în scopuri de comunicare secundare, culturalizată de alți factori decât cei care culturalizează limba"14. Rezultat al enunțării, discursul se distinge de limbaj prin angajarea parametrilor specifici situației de comunicare. Înțeles ca "orice enunțare care presupune existența unui locutor și a unui auditor, primul dintre ei având intenția de a-l influența pe celălalt"15, discursul se rostește
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de vedere al conținutului, emisă și structurată în scopuri de comunicare secundare, culturalizată de alți factori decât cei care culturalizează limba"14. Rezultat al enunțării, discursul se distinge de limbaj prin angajarea parametrilor specifici situației de comunicare. Înțeles ca "orice enunțare care presupune existența unui locutor și a unui auditor, primul dintre ei având intenția de a-l influența pe celălalt"15, discursul se rostește întotdeauna despre ceva, iar criteriul lui de delimitare devine semnificația. Reprezentând, în esență, "comunicare, în anumite
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
lingvistice și relațiile dintre acestea, semantica are în vedere raporturile de semnificație dintre expresii și obiecte sau concepte, regulile lor de evoluție, iar pragmatica surprinde relațiile psihologice și sociologice dintre participanții la actul de comunicare. Demersul semiotic urmărește stabilirea topografiei enunțării politice, a sistemelor enunțării, investigarea timpului istoric al manifestărilor discursive, a relațiilor dintre locurile și timpurile politice ale limbajului, cercetarea relațiilor dintre înscrierea la cuvânt și gradul de legitimitate al acesteia, dintre mecanismele discursive folosite și finalitățile vizate. Fiecare dintre
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
acestea, semantica are în vedere raporturile de semnificație dintre expresii și obiecte sau concepte, regulile lor de evoluție, iar pragmatica surprinde relațiile psihologice și sociologice dintre participanții la actul de comunicare. Demersul semiotic urmărește stabilirea topografiei enunțării politice, a sistemelor enunțării, investigarea timpului istoric al manifestărilor discursive, a relațiilor dintre locurile și timpurile politice ale limbajului, cercetarea relațiilor dintre înscrierea la cuvânt și gradul de legitimitate al acesteia, dintre mecanismele discursive folosite și finalitățile vizate. Fiecare dintre aceste aspecte constituie cadru
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
oblice și al inferențelor care conduc dincolo de litera discursului, metafora oferă măsura dimensiunii histrionice a limbajului politic, tentat mai degrabă să ascundă decât să dezvăluie. 2.4. Dimensiunea pragmatică Reproșând structuralismului eludarea situației subiectului vorbitor și separarea limbajului de contextul enunțării, pragmatica propune o întoarcere reflexivă asupra relațiilor dintre semnele verbale și utilizatori, în cadrul procesului de comunicare. Abordarea pragmatică aduce în atenția cercetătorilor limbajului aspecte precum: caracterul activ al limbajului; reflexivitatea fundamentală a acestuia (limbajul se referă la lume, arătându-și
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
comunicare, și un context larg, care include presupoziții, credințe, valori, atitudini etc. Raportat la datele contextuale, limbajul politic se nuanțează, dobândind un profil particular, iar analiza lui impune o serie de operații cognitive care constau în interogarea: * contextului imediat al enunțării, permițând degajarea unor informații pertinente care să conducă la interpretări adecvate; * unui context mai larg (care cuprinde enunțuri anterioare), în măsura în care contextul imediat se dovedește insuficient; * unui context și mai amplu, cuprinzând cunoștințele generale sau mediul înconjurător. Contextualizarea limbajului politic, raportarea
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
legătură cu teoria lui Grice, Catherine Kerbrat-Orecchioni distinge între două tipuri de conținuturi explicite și implicite cele din urmă incluzând presupozițiile și subînțelesul. Pe lângă implicaturile conversaționale, subînțelesul acoperă și: aluziile, insinuările, tropii, conotațiile, actele de limbaj indirect ș.a. Aluzia definește: "enunțări care fac, în mod implicit, referire la unul sau mai multe fapte particulare cunoscute de către anumiți protagoniști ai schimbului verbal și numai de ei sau mai ales de ei, fapt ce face să se stabilească între ei o anumită complicitate
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
discursive și de infrastructura critică, evaluativă a limbajului jurnalistic. Cercetarea sub raport sintactic a limbajului politic eminescian are în vedere două paliere de desfășurare a analizei: nivelul transfrastic, în care obiectul cercetării devine articolul, înțeles ca produs al procesului de enunțare și, în același timp, ca ansamblu structurat de secvențe discursive între care se stabilesc raporturi logice, sintactice și semantice specifice, și nivelul frastic, al enunțurilor/ frazelor, vizând identificarea și descrierea categoriilor și mecanismelor sintactice care stau la baza elaborării acestora
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
judecățile gazetarului. Prin urmare, putem spune că producerea/ receptarea mesajelor jurnalistice eminesciene angajează trei instanțe coparticipante: jurnalistul, cititorul și corpusul publicistic și că semnificațiile limbajului politic eminescian nu constituie un dat, ci sunt rezultatul condițiilor pe care le impune "arhiva enunțării sale"426. Astfel, în fenomenul de co-producere a semnificației intervin: intențiile jurnalistului, strategiile convenționalizate, care fac posibilă recunoașterea intenției gazetarului de către cititor, contextul social specific, identitatea participanților, relațiile de status, cadrul larg socio-cultural (credințele și valorile, doxa, elementele de interdiscurs
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a demersului argumentativ. Problematica dialogismului discursiv este abordată și de Michel Foucault, care afirmă că societățile dispun de "povestiri majore" ce sunt repetate și supuse variației și care trebuie delimitate de rostirile efemere care "se zic" și dispar odată cu actul enunțării lor442. Foucault susține că "discursurile trebuie tratate ca practici care se intersectează, se juxtapun uneori, dar care pot la fel de bine să se ignore sau să se excludă reciproc"443 și atrage atenția că reprezentarea este întotdeauna însoțită de prezentare: "Să
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]