2,059 matches
-
rece sau caldă folosită, formele pe care le apropiem sau le depărtăm prin modificări cromatice sau dominantă tonală utilizată contribuie hotărâtor la sentimentul declanșat în privitor. Concluzii Atunci când sunt folosite judicios, cu inteligență și bun gust, aceste elemente, aici doar enunțate, măresc expresivitatea plastică a imaginii, îi accentuează semnificația și îi cresc forța de atracție. O compoziție reușită necesită DOCUMENTARE DE EPOCĂ arhitectură, mobilier, costume, ceramică, obiecte etc., care ne trimit spre perioada evocată și impun o ambianță specifică. Arta compoziției
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
avansează toți același argument. Dalby susține, fiind de acord cu criticile ecologiste la adresa "gestiunii ecologice globale", că: "Dilema politică și ironia în acest caz fac ca alternativa la eforturile globale de administrare și anume, descentralizarea politică și controlul local, deseori enunțate ca alternativă politică în teoria ecologistă să rămână în mare parte supusă aceluiași imaginar politic limitat, al analogiei cu sistemul intern (1998:13)". Critica adusă de Dalby este aceea că ecologiștii rămân fideli unui model politic suveranist, "analogia cu sistemul
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
s-a observat că pentru toate variantele de tratament aplicate culturii de năut apare, în majoritatea cazurilor, o corelație între conținutul de leghemoglobină al nodozităților radiculare și procentul de greutate de biomasă obținută, raportat față de producția martorului. Pornind de la premisa enunțată inițial, conform căreia conținutul în leghemoglobină poate da indicii prețioase asupra activității fixatoare de N2 a bacteriilor simbiotice, se deduce o bună funcționare a acestora pe solurile care au permis acumulări maxime de leghemoglobină. Se poate spune, că flora bacteriană
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
literare. De altfel, Matei Călinescu subliniază, în acest sens, tendința acestuia de a surclasa modernismul, aproape intrând în luptă directă de opoziție cu acesta. O idee majoră pe care insistă Călinescu și, ulterior, Cărtarescu, în al său studiu despre postmodernism enunțat mai sus, se referă, însă, la atenția specială acordată de către acesta limbajului, care unește, astfel, cele două paradigme literare (modernitatea și postmodernitatea), atenuând puțin presupusa divergență, esteticul devenind canon pentru întreaga modernitate. Deconstrucția canonului structural sau, cu alte cuvinte, desființarea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
În final și motivează teoria literară ca necesitate dialectică. În van, spun, pentru că teoreticienii literari excesivi, taxați părintește și cu atît mai grav, și-au alimentat discursul nu din conștiința nevoii formale de subminare, ci din parcursul și armătura ideilor enunțate. Antoine Compagnon recunoaște teoriei doar dreptul la enunțare, nu și legitimitatea enunțurilor. Dar, conchisă astfel, evaluarea Înăbușă În fașă motivația unor alte proiecte teoretice. Pe de altă parte, competențele disponibilizate nu-i permit autorului să facă sugestii privitor la direcțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe urmele lui Nietzsche, Houellebecq sugerează că nu e totul pierdut și că, desigur, dacă vrem să evităm moartea speciei ( Într-o accepțiune cît se poate de biologică), trebuie să facem ceva. Să-i urmăm crezul. Aceasta este “platforma programatică”enunțată ritos, abia disimultă estetic sub pretextul romanului, formulă aleasă doar pentru a se fi dovedit adesea cel mai nimerit vehicul ideologic. Aceasta este tribuna la care scriitorul redevine profet. Urmărind tribulațiile unui antierou, Michel, funcționar occidental contemporan cu noi, de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
simbolice, de la, de pildă incipitul epic "credeam că" cînd eul se Împarte În instanța enunțătoare și personajul din timpul povestirii și "Mă Îndoiesc, deci gîndesc", cînd cele două eu-ri s-au identificat unul cu celălalt, identice În cele patru cuvinte enunțate. Acesta este momentul autentificării, cel În care povestea devine adevăr numai atîta vreme cît acesta se enunță (doar că, enunțarea fiind imprimată pe pagină, adevărul acesta rămîne). Este sigur, deci, că autoficțiunea, ca practică literară a unui individ occidental educat
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
scriitură numită fast-food, crudă și cu veleități autenticiste, comercial-șocantă totodată (multa literatură tînără, descinsă parcă din romanele de succes și scandal ale lui Michel Houellebecq). și, nu În ultimul rînd, există o scriitură a memoriei (la care participă și celelalte enunțate mai sus), o literatură a fluxului conștiinței, a interiorului trupesc și sufletesc, o literatură cît se poate de umanistă În fond, a unui individ care se definește În primul rînd sexual. Reprezentantele sexului mult-rîvnit au ajuns acum la conștiința unei
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
toată lumea, literatura este la fel de umană - și deci impură - precum viața. În ciuda faptului că-mi displac etichetele, În ciuda declarațiilor scriitoarelor franceze care au vizitat Bucureștiul În acest sezon - Claire Légendre și Camille Laurens - este limpede că prima jumătate a schiței tipologice enunțate este apanaj masculin, În timp ce a doua, constituie un domeniu de elecție al mult contestatei literaturi feminine. Există, desigur, modalități de expunere preferate, există teme predilecte, scriituri diferite, În cele două cazuri, atîtea și atîtea detalii și excepții care infirmă adesea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
colate doar prin tehnica fluxului conștiinței se constituie În expresia modulată de convențiile romanești a unei mari dezamăgiri, Întinse pînă la limita disperării, o experiență ce debordează individul și cuprinde victimele Sistemului. Cartea ridică o problemă morală, aceeași, dar plasată, enunțată și rezolvată diferit, ridicată de Camus În Străinul, ridicată, la modul creștin absolut, de Dostoievski În Crimă și pedeapsă: care este limita umană a libertății? Dostoievski răspunsese Dumnezeu și problema era rezolvată. Dar Camus redescoperă umaniatea În aspirația ei spre
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Între structura profundă și structurile de suprafață există o dezvoltare liniară. Mesajul se produce fără să fi ținut cont de situațiile respective ale emițătorului și ale receptorului. Poziție neutră care lasă între paranteze tot ce ar putea afecta interpretarea cuvîntului enunțat. Este posibil, din acel moment, să se pună în legătură procesul calculatorului și cel al limbajului uman: pentru calculator, facultatea (sau competența) lingvistică poate fi considerată ca înnăscută, în măsura în care ea se instalează în hard. Cît despre interpretare, efect semantic, ea
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
și angajarea politică e marginalizată și la urmă aproape elimină prin ecloziunea, după 1960, de noi modalități lirice. Un rol considerabil în acest proces revine generației amintite șaizeciste, dar și poeți mai în vârstă își schimbă propria orientare. Pe lângă speciile enunțate, se practică și o poezie de notație care a direcționat și ea la un moment dat poezia ultimului deceniu. Poezia reportaj nu a creat o mitologie a cotidianului și nu a reușit să transfigureze concretul, evenimentul. Simțim un "impresionism fără
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
într-un sistem ce acordă un număr redus de grade de libertate (indiferent de conduita deținutului, acesta nu poate fi însă plasat într-un sistem mai restrictiv decât cel stabilit prin hotărârea judecătorească de condamnare). Configurarea executării detenției pe principiile enunțate anterior conduce la organizarea spațiului social al penitenciarului ca loc alcătuit din „lumi distincte”, populate de indivizi asupra cărora presiunile membrilor administrației sunt exercitate în mod diferit. Fiecare dintre aceste „lumi” are ca elemente definitorii diferitele grade de libertate (atât
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
permite analizarea următorului fapt: odată încodată în reprezentarea discursivă, o unitate textuală devine suportul eventualelor anafore (operație de reluare); entitățile textuale sînt tot atîtea potențiale antecedente de anafore. Noțiunea de "memorie discursivă" permite să adăugăm la aceasta faptul că propozițiile enunțate eventual anterior, cu altă ocazie, fac parte din memoria ce devine astfel un aspect al continuității textuale. Dar un enunț, în funcție de principiul pertinenței, este informativ doar dacă vehiculează mai multe date (cunoștințe, credințe) decît deținea înainte inter-pretantul; iată un nou
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în sens larg), (b) asumare enunțiativă, adică articularea propozițiilor între ele; o definiție necesară propoziției: o unitate legată secvențial (c) și configurațional (d). Ceea ce se reprezintă în schema 2: Schema 2 REFERINȚĂ = Construirea unei reprezentări discursive (a) Propoziție ENUNȚARE = Asumare enunțată (de către un locutor) (b) VALIDITATE (Enunțiator) ORIENTARE LEGĂTURĂ = Secvențială (c) ARGUMENTATIVĂ (tipuri de secvențialități) = Configurațională (d) TEXTUALITATE Acestă schemă insistă asupra faptului că, din perspectiva noastră, enunțarea unei propoziții nu este un act de enunțare a unei propoziții izolate, ci
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
va apărea, ceva mai departe, ca fiind inerent descriptivului. O propoziție nu este niciodată direct asertată. Într-adevăr, așa cum sugerează teoria polifonică a enunțării (Anscombre și Ducrot), locutorul poate să se angajeze sau să se eschiveze asumîndu-și sau nu propoziția enunțată. Această posibilitate de eschivare se află la originea faptului că locutorul (L) poate să "pună în scenă" enunțiatori (E1, E2 etc.) și să prezinte propoziția ca adevărată-ratificată (E1 = L) sau nu (E1 ≠ L) în universul său de credințe (Martin) sau
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
corpurile sunt mai masive și cu cât sunt mai aproape unele de altele. forță produce căderea obiectelor spre Pământ, determină ca Luna să se miște în jurul Pământului, iar Pământul și planetele să urmeze traiectorii eliptice în jurul Soarelui. LEGEA HUBBLE Legea enunțată de Edwin Hubble afirmă că viteza cu care galaxiile se indepartează una de alta este dependentă de distanța dintre ele. Numarul H, ce stabilește relația dintre viteza V și distanta R, se numește constanta Hubble. LEGILE LUI KEPLER Trei legi
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
Solarii, sere 5% Promovarea sănătății 9% Canalizare 1% Reabilitare piețe locale 3% Alte lucrări 10,5% Alte proiecte 9% Alte proiecte 35% Total proiecte 100% 100% 100% Nu se poate înțelege această distribuție fără a oferi un răspuns la întrebarea enunțată anterior: care a fost rațiunea înființării unui fond social în spațiul românesc la sfârșitul anilor ’90? Reformulând, ce anume în contextul anilor ’90 a fost similar cu alte contexte în care s-a justificat înființarea unui fond social? Și ce
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
pus mereu întrebări, încă din epoca lui Socrate, cu privire la categoriile artei (în sensul de meserie sau pricepere), ale frumosului sau cu privire la ce este o "practică". Ea se întreabă, de exemplu, în ce fel se aplică aceasta actelor săvârșite sau cuvintelor enunțate. De la Aristotel la Marx, trecând prin Kant, ea implică ființa în întregime, pe plan moral și fizic. Dansatorul este "trup și suflet". Practica se exprimă prin gesturi, comportamente, dar și prin efectele lor retroactive. Ea este o manifestare a unei
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
celor 9 clase de semne determinate de categoriile logico-faneroscopice și trichotomia semnului. Representamen Obiect Interpretant Primitate Posibilitatea semnului Semnul real: amprentă, marcă Semn codificat: arhetip Secunditate Asemănarea cu obiectul Indicarea obiectului individual Inlocuirea obiectului Terțitate Semn reprezentat Semnul spus sau enunțat Semn reprezentat ORDINUL REPREZENTĂRII COMUNICĂRII SEMNIFICĂRII (apud J. Fisette, 1990: 23) Chiar dacă în ultima sa clasificare (1906) Peirce ajunge la 66 de clase de semne, cea mai cunoscută și operațională este tipologia din 1867 (On a New List of Categories
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
fost numită de aceștia ca fiind cunoaștere venită de la zei. Înainte de toate am încercat să clarific și să ordonez terminologia folosită atât în cercetările științifice, cât și în cele mai puțin științifice. Astfel, plecând de la criteriul de autoritate și charismă enunțat de Joachim Wach am stabilit o ierarhie a celor mai folosiți termeni din domeniu: profet, clarvăzător, ghicitor, augur și astrolog. De asemenea, alte criterii de analiză a terminologiei și conceptelor au fost: cunoașterea teoretică, cunoașterea practică, cunoașterea spirituală. Din această
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
cel al lui Platon divinație inductivă și divinație intuitivă. În interiorul acestui model, Auguste Bouché-Leclercq nuanțează și diversifică structurile de clasificare. Am ales această variantă pentru că ni se pare a fi cea mai completă din punctul de vedere al practicilor divinatorii enunțate. Totuși, nu putem să nu remarcăm o serie de inconveniente ale prezentării. Multitudinea de criterii în funcție de care au fost ierarhizate tipurile divinatorii face din clasificarea prezentată un instrument greu de utilizat. În plus, neevaluarea diverselor tipologii după un singur criteriu
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Petru Culianu 193 demonstrează că ambele tipuri de cunoaștere aveau o valoare de întrebuințare. Acest fapt este confirmat peste timp: vechile forme de cunoaștere nu au dispărut, ci, paradoxal, și-au demonstrat capacitatea de adaptare și supraviețuire. Teoria fractalică 194 enunțată și folosită de Ioan Petru Culianu în scrierile sale arată că atât cunoașterea magică, cât și cea științifică funcționează pe baza jocului combinatoric al unor invarianți. Versiunile cognitive au existat ca potență în toate timpurile și epocile. Prezența uneia nu
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
profund este mesajul, el este mai puțin important decât sursa. Așa că "albul" este prezența directă a autorului care dă negrului un fel de aură, de autoritate, ca și cum autorul se află pe fiecare pagină, în fiecare literă"281. Din perspectiva teoriei enunțate mai sus, semnele pot fi socotite simple mijloace vizibile care ar putea mijloci pătrunderea invizibilului, a negativului. Desigur, acest fapt ar putea fi valabil în special pentru cei care gândesc divinația ca pe o artă ce mijlocește o cunoaștere ascunsă
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
istorie de către persoane recunoscute pentru preocupările lor științifico-filosofice. Mai mult chiar, cercetările antropologice atestă faptul că în comunitățile arhaice cei care erau învestiți cu harul divinării făceau parte din rândul "specialiștilor sacrului": șaman, magician, vraci, preot etc. Din perspectiva clasificărilor enunțate mai sus, divinația are un statut destul de ambiguu. Ea poate fi gândită ca o formă de religiozitate savantă dacă este guvernată de un sistem de reguli precise, dacă este deservită de un corp de specialiști care o practică și dacă
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]