1,899 matches
-
având codul de clasificare , figurând acolo sub denumirea de Catedrala "Pogorârea Sfântului Duh". Timp de aproape 400 ani, orașul Rădăuți a fost sediu episcopal. Mănăstirea Bogdana a îndeplinit rolul de necropolă domnească, aici aflându-se și sediul Episcopiei Rădăuților. Rolul episcopal al Rădăuților a încetat în anul 1782, odată cu transferarea sediului episcopal de la Rădăuți la Cernăuți, noua episcopie fiind denumită Episcopia Bucovinei. După Unirea Bucovinei cu România în anul 1918, credincioșii ortodocși din Rădăuți au dorit să construiască o biserică ortodoxă
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Rădăuți () [Corola-website/Science/314826_a_316155]
-
Sfântului Duh". Timp de aproape 400 ani, orașul Rădăuți a fost sediu episcopal. Mănăstirea Bogdana a îndeplinit rolul de necropolă domnească, aici aflându-se și sediul Episcopiei Rădăuților. Rolul episcopal al Rădăuților a încetat în anul 1782, odată cu transferarea sediului episcopal de la Rădăuți la Cernăuți, noua episcopie fiind denumită Episcopia Bucovinei. După Unirea Bucovinei cu România în anul 1918, credincioșii ortodocși din Rădăuți au dorit să construiască o biserică ortodoxă de dimensiuni mari, orașul Rădăuți devenind reședință a județului Rădăuți. Astfel
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Rădăuți () [Corola-website/Science/314826_a_316155]
-
Teophanu, mama împăratului Otto III și regenta acestuia, Comitatul Huy. Astfel episcopul devine în același timp prinț (sau conte) al domeniului său, având pe lângă puteile ecleziastice și puteri temporale, dar pe un teritoriu mai restrâns. Pentru următoarele opt secole, principatul episcopal își păstrează statutul și autonomia ridicată din cadrul Imperiului, poziționarea sa în vecinătatea Franței permițânu-i de-a lungul timpului să joace un rol importan în politica internațională europeană. Teritoriul principatului a fost crescut în mod repetat prin achiziția diversor comitate. Astfel
Principatul episcopal Liège () [Corola-website/Science/314978_a_316307]
-
în 1795 departamentele Ourthe, Meuse-Inférieure, Jemmapes, Sambre-et-Meuse conținând porțiuni din teritoriul principatului. Prin Tratatul de la Lunéville din 1801 Imperiul recunoaște cuceririle franceze din Țările de Jos (inclusiv cea a principatului), iar prin Concordatul de la 1801 Biserica Catolică recunoaște dispariția Principatului episcopal și un nou episcopat este format la Liège, cu autoritate asupra departamentelor Ourthe și Meuse-Inférieure.
Principatul episcopal Liège () [Corola-website/Science/314978_a_316307]
-
pe un soclu de cărămidă. Ea este realizată în stil baroc, fiind considerată cea mai mare reprezentare a sfântului pe teritoriul României. Sfântul Ioan Nepomuk este reprezentat, la fel ca și în majoritatea reprezentărilor sculpturale din Europa, îmbrăcat cu veșminte episcopale: beretum pe cap și deasupra cele 5 stele, pelerina scurtă (pluviala), haina liturgică cu bordură dantelată (surplis) și rasa preoțească (reverenda). El are capul ușor înclinat spre dreapta, mâna stângă este puțin ridicată, iar în mâna dreaptă ține un crucifix
Statuia lui Ioan Nepomuk din Sibiu () [Corola-website/Science/323015_a_324344]
-
1867 ca episcop al Bisericii Evanghelice din Transilvania (cu reședința la Biertan), ocupând această funcție până la moarte. El a decis revenirea Episcopiei Evanghelice a Transilvaniei la Sibiu după aproximativ trei sute de ani, biserica evanghelică din Piața Huet devenind astfel catedrală episcopală. Fiind adept al autonomiei comunității săsești din Transilvania, Teutsch a finalizat unirea comunităților săsești în Biserica evanghelică săsească. A căutat păstrarea integrității lingvistice și culturale săsești, opunându-se cu vehemență în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX
Monumentul lui Georg Daniel Teutsch din Sibiu () [Corola-website/Science/323985_a_325314]
-
Fiul său, Friedrich Teutsch, a fost episcop evanghelic săsesc în perioada 1903-1932. Episcopul Teutsch a fost cel care a decis revenirea Episcopiei Evanghelice a Transilvaniei la Sibiu după aproximativ trei sute de ani, biserica evanghelică din Piața Huet devenind astfel catedrală episcopală. Dorind să-i omagieze memoria, comunitatea săsească din Sibiu a comandat sculptorului german Adolf von Donndorf (1835-1916) din Stuttgart realizarea unei statui din bronz a lui Georg Daniel Teutsch, fost episcop al Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană din Transilvania (1867-1893
Monumentul lui Georg Daniel Teutsch din Sibiu () [Corola-website/Science/323985_a_325314]
-
chinuit și înecat în Marea Neagră, rămășițele sale fiind mai apoi luate de către ucenicii săi și de alți creștini și îngropate în Cetatea Tomisului. Bisericile creștine îl comemorează în ziua de 3 ianuarie. Gordian i-a urmat lui Țiț în scaunul episcopal al Tomisului, continuând cu o și mai mare râvna eforturile acestuia de creștinare a daco-romanilor din Dacia Pontica. Văzând reușitele strădaniei sale, împăratul Liciniu a ordonat întemnițarea episcopului, urmând, ca în timpul persecuțiilor sale împotriva creștinilor din anii 320-323 să i
Tit și Gordian, episcopi ai Tomisului () [Corola-website/Science/319408_a_320737]
-
luptei de investitură între papă și împărat. Conform acordului din anul 1122, împăratul romano-german nu mai avea dreptul să-i numească pe episcopii din imperiu, el trebuind să renunțe la dreptul precedent de a înmâna însemnele ierarhice, cârja și inelul episcopal. El putea totuși, doar în regatul german — la nord de Alpi —, în cazurile disputate (conflictuale) să ia parte prin delegați proprii la dezbaterile de investitură a ierarhilor catolici din Germania. De asemenea, regele german putea mai departe, ca suveran în
Concordatul de la Worms () [Corola-website/Science/319436_a_320765]
-
Constituția Braziliană. Constituția garantează libertatea absolută a religiei. Peste 70% din totalul populației și-a declarat la recesământul din anul 2002 apartenența la Biserica Romano-Catolică. Cu toate acestea, există multe alte religii în Brazilia. Câteva din acestea sunt: protestantismul, penticostalismul, episcopală, metodistă, luteranismul și baptismul. Sunt peste un milion și jumătate de adepți ai spiritismului, care urmează doctrinele lui Allan Kardec. Există de asemenea adepți ai Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, minorități de musulmani, evrei, budiști și
Religia în Brazilia () [Corola-website/Science/319493_a_320822]
-
sud.În aceeași regiune, mai ales în Minas Gerais și în Săo Paulo, un număr mare din clasa de mijloc, aproximativ 1-2% din populația totală, este adeptă a spiritismului, uneori in formă pură, alteori în sincretism cu romano-catolicismul. Biserica Anglicană Episcopală a Braziliei, parte din Comuniunea Anglicană, are cu aproximație 120.000 membri. Protestantismul este, în general, singura religie din Brazilia lipsită de sincretism. Centre cu neo-penticostali mai sunt în Londrina, în statul Paraná, la fel ca și în orașele Săo
Religia în Brazilia () [Corola-website/Science/319493_a_320822]
-
în familia Petrović, puterea suverană a trecut de la unchi la nepot, vlădicii fiind membri ai ordinului clerului negru (adică clerul monahal) cărora le era interzis să se căsătorească. O schimbare a fost introdusă de către Danilo I, care a refuzat demnitatea episcopala, s-a căsătorit și a declarat rangul de principe ca fiind ereditar pe linie masculină. Cum Mirko Petrović-Njegos renunțase la pretenția să la tron, fiul său a fost desemnat prinț moștenitor și vechiul sistem de succesiune a continuat, astfel, accidental
Nikola I al Muntenegrului () [Corola-website/Science/319517_a_320846]
-
1921. La revenirea în țară, părintele dr. Petz a fost numit profesor și prefect la Seminarul Romano-Catolic "Sf. Iosif" din Iași, unde a activat timp de șapte ani. La sfârșitul lunii noiembrie 1928 părintele Petz a fost numit, prin decret episcopal al episcopului Mihai Robu, în postul de preot-paroh al Parohiei Romano-Catolice "Trupul și Sângele Domnului" din satul Gherăești (județul Neamț). În calitate de paroh, pr. Petz s-a dovedit un foarte bun administrator parohial, veghind la dezvoltarea armonioasă a vieții creștine în
Gheorghe Petz () [Corola-website/Science/315936_a_317265]
-
care administrase parohia timp de zece ani și decedase la 3 august 1933. La începutul lui octombrie 1933, părintele Petz predă administrarea Parohiei Gherăești către noul paroh, pr. Ioan Mărtinaș. Ca o apreciere a meritelor sale, a fost ales consilier episcopal și decan al Decanatului Siret. După instaurarea în România a regimului comunist și denunțarea unilaterală la 17 iunie 1948 a Concordatului de către același regim, Biserica Romano-Catolică a fost supusă unei cenzuri severe. Pentru a asigura continuitate în conducerea diecezelor, Sfântul
Gheorghe Petz () [Corola-website/Science/315936_a_317265]
-
exercite jurisdicția asupra Ținutului Fălciului (din dreapta și stânga Prutului), Ținutului Lăpușnei (partea ce rămăsese după luarea Tighinei cu cele 12 sate sub stăpânire turcească), Ținutul Orheiului și Ținutul Sorocăi. Biserica "Sf. Apostoli Petru și Pavel" din Huși a devenit catedrală episcopală, iar domnitorul a înzestrat-o cu mai multe sate. În următorul secol și jumătate, biserica a fost deteriorată de o succesiune de evenimente nefaste. Cutremurul din 1692 a dus la prăbușirea ambelor turle și la crăparea lăcașului de jur împrejur
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
jumătate, biserica a fost deteriorată de o succesiune de evenimente nefaste. Cutremurul din 1692 a dus la prăbușirea ambelor turle și la crăparea lăcașului de jur împrejur ("fiind crăpată prinprejur era numai să cadă"). La 1708-1709, se spunea că biserica episcopală din Huși era ""arsă și prădată și cădzută la mare slăbiciune... cât au rămas numai piatra, nici case, nici chilii, nici ogradă prinpregiur"". Deși episcopul Sava (1709-1714) a făcut mari eforturi să o restaureze, turcii și tătarii au prădat-o
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
durat mult, deoarece în 1740 tătarii au prădat crunt biserica, jefuind-o de odoare. Într-un document din 12 septembrie 1740, domnitorul Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și 1747-1748) arăta că în timpul tulburărilor provocate de război, catedrala episcopală din Huși a fost prădată ""de toate bucatile și de toate odăjdiile bisăricii de oștile ce s-au petrecut pe acolo, fiind drum mare"". El îi acorda o serie de scutiri fiscale ""ca să să poată rădică să agiungă la stare
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
și de toate odăjdiile bisăricii de oștile ce s-au petrecut pe acolo, fiind drum mare"". El îi acorda o serie de scutiri fiscale ""ca să să poată rădică să agiungă la stare ce să cade"". În anul 1752, pe scaunul episcopal al Hușilor a ajuns episcopul Inochentie (1752-1782). Acesta a găsit biserica într-o stare atât de ruinată, încât nu se mai putea sluji în ea. Cu sprijinul domnitorului Matei Ghica (1753-1756), episcopul Inochentie a dărâmat biserica ștefaniană până la temelii și
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
arhierească. Episcopul Iacob Stamati (1782-1792) a înzestrat biserica cu o catapeteasmă nouă pictată de zugravul Nicolae Moscovli (în 1784), cu un clopot mare, cu veșminte scumpe de la Veneția, precum și cu alte podoabe. Prin osteneala sa a fost adusă în biserica episcopală o mână din moaștele Sf. Mucenițe Chiriachi (de la Muntele Athos), care se păstrează și astăzi într-un chivot de argint aurit dăruit de generalul rus Pavel Kiseleff. În 1793, episcopul Veniamin Costachi (1792-1796) a reparat și pictat biserica episcopală. Cu
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
biserica episcopală o mână din moaștele Sf. Mucenițe Chiriachi (de la Muntele Athos), care se păstrează și astăzi într-un chivot de argint aurit dăruit de generalul rus Pavel Kiseleff. În 1793, episcopul Veniamin Costachi (1792-1796) a reparat și pictat biserica episcopală. Cu acest prilej, a fost amplasată o pisanie cu următorul cuprins: ""+ Sau înnoit aciastă sfăntă bisărică de sfinție sa Kir Veniamin Kostaki episcop Hușului la anulŭ 1793"". Biserica a fost puternic avariată de cutremurul din 1802. Ca urmare, episcopul Meletie
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
fost efectuate reparații radicale la catedrală. A fost adăugată cea de-a doua turlă (1891), au fost amplasate vitralii și a fost pictat interiorul și catapeteasma bisericii de către pictorul Gheorghe Tattarescu (1890-1891). O serie de modificări au fost aduse bisericii episcopale între anii 1910-1911 de către episcopul Conon Arămescu-Donici (1902-1912). În timpul păstoririi sale s-a mărit pridvorul, s-au construit cele două veșmântării (preoțească și arhierească) de-o parte și de alta a sfântului prestol, mărindu-se, totodată, și proscomidiarul, s-a
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
fost desființată prin Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale privind aprobarea statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, fiind unită cu Episcopia Romanului și formându-se Episcopia Romanului și Hușilor, cu sediul la Roman. Hușiul nu a mai fost reședință episcopală. În anul 1996, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a reactivat Episcopia Hușilor, numindu-l ca episcop pe PS Ioachim Mareș Vasluianul, fost arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului și Hușilor. După instalarea sa ca episcop la Huși, el s-a îngrijit
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a reactivat Episcopia Hușilor, numindu-l ca episcop pe PS Ioachim Mareș Vasluianul, fost arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului și Hușilor. După instalarea sa ca episcop la Huși, el s-a îngrijit de restaurarea catedralei episcopale și a complexului episcopal. Sub păstorirea sa, au fost efectuate următoarele lucrări: După finalizarea acestor lucrări, Biserica "Sfinții Apostoli Petru și Pavel" din Huși a fost resfințită în ziua de duminică, 11 octombrie 1998, de către PF Teoctist Arăpașu, patriarhul României
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
Ortodoxe Române a reactivat Episcopia Hușilor, numindu-l ca episcop pe PS Ioachim Mareș Vasluianul, fost arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului și Hușilor. După instalarea sa ca episcop la Huși, el s-a îngrijit de restaurarea catedralei episcopale și a complexului episcopal. Sub păstorirea sa, au fost efectuate următoarele lucrări: După finalizarea acestor lucrări, Biserica "Sfinții Apostoli Petru și Pavel" din Huși a fost resfințită în ziua de duminică, 11 octombrie 1998, de către PF Teoctist Arăpașu, patriarhul României și IPS Daniel Ciobotea
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]
-
domnească, în curtea căreia a ridicat în 1495 o biserică. Din casa domnească, construită de domnitorul Ștefan cel Mare în secolul al XV-lea, se păstrează doar pivnițele ce au fost înglobate în secolul al XVIII-lea în actualul palat episcopal. Pivnițele au ziduri din piatră și cărămidă cu bolți semicilindrice și scări de piatră. După înființarea Episcopiei Hușilor (1598), în curtea catedralei a fost construită o reședință episcopală. Aceasta a fost arsă de turci în 1711 și refăcută în 1714
Catedrala Episcopală din Huși () [Corola-website/Science/318910_a_320239]