2,389 matches
-
inventariază umanitatea și o descrie fals prosopografic, prin fișe fanteziste și ironice, variind dimensional de la o simplă sintagmă de tip calambur la romane în foileton. Departe de a fi o simplă "năzdrăvănie", această borgesiană "carte de nisip", vizează parodic scrierile erudite de tipul celor imitate satiric de Caragiale în Magnum Mophtologicum, și diverse stiluri și tipologii din literatura serioasă, dar pare a avea o țintă mult mai reprobabilă: aberanta și vasta carte a dosarelor securității. O parodie a literaturii și a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
misiunea de a trezi și menține conștiința unei alte lumi, a lumii celeilalte, divine ori a strămoșilor, localizată într-un plan supraomenesc, transcendent, absolut. Deși omul arhaic refuză ireversibilitatea timpului, recuperându-l prin repetiția ritualurilor, a gesturilor exemplare, contrar altor erudiți interesați de mit, Eliade afirmă că această situație nu este un obstacol în calea inovației, a creației mitice, nu e doar o formă rigidă, ci o "continuă cucerire a lumii", "transformarea mediului natural în peisaj cultural": "deși par sortite să
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Nimeni nu cunoștea povestea lor; se știa doar că rămășițele zăceau acolo jos, fiindcă plasele pescarilor se agățau în ele și, uneori, aduceau la suprafață bârne, bucăți de țigle sau de marmură. În Renaștere, enigma din jurul lacului a atras atenția erudiților: după veacuri de dezinteres, se descoperea că ceea ce povesteau cărțile vechi despre măreția Romei era nimic în comparație cu ceea ce era îngropat în pământ: ruine, coloane, temple, statui, morminte, bijuterii. Astfel, mulți au început să cerceteze corăbiile și să organizeze recuperarea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că procedez în spiritul marelui scriitor neconformist hotărând să introduc între paranteze ascuțite și fragmentele, mai întinse sau foarte scurte, omise de Unamuno la retraducerea propriului text și care, după el, avea să mai intereseze, eventual, doar pe unii viitori erudiți, dar în primul rând, cred eu, pe toți cititorii de azi. Ca atare, Cum se face un roman, în versiunea românească din volumul de față, constituie o premieră editorială absolută. Cu excepția unei intervenții într-o notă de subsol a autorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Și se hotărî să meargă și să se consulte cu Antolín S. - de la Sánchez - Paparrigópulos, care, în perioada aceea, se consacra studiilor despre femei, deși mai mult în cărți decât în viață. Antolín S. Paparrigópulos era ceea ce se numește un erudit, un tânăr care avea să-i dăruie patriei zile de glorie punându-i în lumină gloriile cele mai ignorate. Și dacă numele S. Paparrigópulos nu răsuna încă printre cele ale tineretului gălăgios care, cu zgomotul său, voia să atragă atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în ochii compatrioților săi trecutul nostru - adică prezentul strămoșilor lor - și, cunoscând eroarea tuturor celor ce încercau s-o facă doar prin mijloacele fanteziei, căuta și scotocea în tot soiul de vechi documente pentru a dura pe fundații inebranlabile edificiul eruditei sale științe istorice. Nu exista eveniment din trecut, oricât ar fi părut el de nesemnificativ, care să nu aibă în ochii lui un preț inestimabil. Știa că trebuie să înveți a vedea universul într-o picătură de apă, că paleontologul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pentru a le da la lumină. Și așa și este. Augusto aflase, prin intermediul unor prieteni comuni, despre studiile privitoare la femei, cărora li se consacra, dar din care nu publicase nimic și nici până astăzi n-a publicat. Nu lipsesc erudiți care, cu mărinimia caracteristică speciei, întrezărindu-l pe Paparrigópulos și invidioși cu anticipație pe faima ce presimt că-l așteaptă, încearcă să-l minimalizeze. Unul zice despre Paparrigópulos că, asemeni vulpii, își șterge urmele cu coada, dând apoi roată iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
limpede pusă în evidență prin simplul fapt că Paparrigópulos n-a dat încă nimic la lumină și toți cei care-l mușcă pe la spate vorbesc din auzite și doar ca să nu tacă. Nu se poate, în fine, scrie despre acest erudit singular decât cu măsură și seninătate și fără cabotinisme rimanești de niciun fel. La acest om, vreau să zic la acest erudit, așadar, s-a gândit Augusto, știind că se dedica unor studii evident livrești despre femei, modul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pe la spate vorbesc din auzite și doar ca să nu tacă. Nu se poate, în fine, scrie despre acest erudit singular decât cu măsură și seninătate și fără cabotinisme rimanești de niciun fel. La acest om, vreau să zic la acest erudit, așadar, s-a gândit Augusto, știind că se dedica unor studii evident livrești despre femei, modul cel mai puțin expus când e vorba de ele, și despre femei din veacurile trecute, mult mai puțin riscante și ele pentru cine le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
studii evident livrești despre femei, modul cel mai puțin expus când e vorba de ele, și despre femei din veacurile trecute, mult mai puțin riscante și ele pentru cine le studiază decât femeile din ziua de azi. Pe acest Antolín, erudit și solitar, care, din pricina timidității de a li se adresa femeilor în viață și pentru a-și răzbuna timiditatea, le studia în cărți, se duse Agusto să-l vadă spre a-i cere sfatul. Nici nu apucă să-i expună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
din pricina timidității de a li se adresa femeilor în viață și pentru a-și răzbuna timiditatea, le studia în cărți, se duse Agusto să-l vadă spre a-i cere sfatul. Nici nu apucă să-i expună intenția sa, că eruditul și exclamă: — Vai, sărmane domnule Pérez, cât vă compătimesc! Vreți să studiați femeia? Vă doresc mult curaj... Dar și dumneavoastră o studiați ... — Trebuie să te sacrifici. Studiul, și studiul neștiut, răbdător, tăcut, e rațiunea vieții mele. Eu însă, știți doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
despre el? Pentru Antolín, principala, aproape unica valoare a marilor capodopere ale ingeniozității omenești constă în faptul de a fi provocat o carte de critică sau de comentarii; marii artiști, poeți, pictori, muzicieni, istorici, filozofi s-au născut pentru ca un erudit să le facă biografia și un critic să le comenteze operele, iar o frază oarecare dintr-un mare scriitor nemijlocit nu capătă valoare până când un erudit nu o reia și nu citează opera, ediția și pagina în care a expus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de comentarii; marii artiști, poeți, pictori, muzicieni, istorici, filozofi s-au născut pentru ca un erudit să le facă biografia și un critic să le comenteze operele, iar o frază oarecare dintr-un mare scriitor nemijlocit nu capătă valoare până când un erudit nu o reia și nu citează opera, ediția și pagina în care a expus-o. Și toată povestea cu solidaritatea muncii colective nu era decât invidie și neputință. Aparținea clasei de comentatori ai lui Homer care, dacă Homer însuși reînviat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
putem respinge așa, categoric...! „El o fi având?“, gândi Augusto, iar apoi: — Bun, atunci despre ceea ce la femei joacă rolul de suflet... ce credeți? Îmi promiteți, prietene Pérez, să păstrați secretul spuselor mele?... Deși nu, nu; dumneavoastră nu sunteți un erudit. — Ce vreți să spuneți? Că dumneavoastră nu sunteți unul dintre cei care sunt gata să-ți fure ultimul lucru pe care te-au auzit spunându-l și să-l prezinte apoi ca pe al lor... — Cum, aici s-a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spuneți? Că dumneavoastră nu sunteți unul dintre cei care sunt gata să-ți fure ultimul lucru pe care te-au auzit spunându-l și să-l prezinte apoi ca pe al lor... — Cum, aici s-a ajuns? — Vai, prietene Pérez, eruditul e din fire un mic ciorditor; ascultați-mă pe mine, așa sunt și eu. Noi, erudiții, suntem gata să ne umflăm unii altora lucrușoarele pe care le cercetăm și să facem tot posibilul să nu ne-o ia înainte altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
înainte altul. — E de-nțeles: cine are o prăvălie își păzește marfa mai aprig decât cine are o fabrică; trebuie să păzești apa de puț, nu pe cea de izvor. — Se prea poate. Ei bine: dacă dumneavoastră, care nu sunteți erudit, îmi promiteți să păstrați secretul până ce-l voi dezvălui eu însumi, vă voi spune că am găsit într-un scriitor olandez din secolul al XVII-lea, obscur și aproape necunoscut, o teorie foarte interesantă privitoare la sufletul femeii... — S-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Textul, așadar, pe care-l dau aici, va fi oarecum diferit cel care, tradus în franceză, a apărut în numărul 15 din mai 1926 al revistei Mercure de France. Discrepanțele nu prezintă interes pentru nimeni. Poate doar pentru un viitor erudit. Întrucât în Mercure lucrarea mea a apărut precedată de un fel de prolog al lui Cassou intitulat „Portrait d’Unamuno“, îl voi traduce și pe acesta și-l voi comenta apoi pe scurt. Comentariu Ah, iubite Cassou, mă tragi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
tot ce e mai teribil, de tot ce e mai antipoetic în gongorism, și anume erudiția. „No es sordo el mar; la erudición engaña“ (Soledades, II, 172), a scris, nu a gândit, Góngora, și acolo se și zugrăvește. Era un erudit, un profesor universitar de poezie clericul acela cordovez..., blestemată meserie! Și la toate astea m-a adus problema durerilor de artiști a lui Mazzini combinată cu omagiul adus lui Góngora de către tinerii culterani din Spania. Mazzini însă, cel cu Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Așadar: Era del año la estación florida en que el mentido robador de Europa... Cel mințit! Cel mințit? De ce se credea obligat să ne spună că raptul Europei de către Jupiter transformat în taur e o minciună? De ce se credea obligat eruditul culteran a ne face să credem că ficțiunile lui erau minciuni? Minciuni, nu ficțiuni. Și oare el, artistul culteran, care era cleric, preot al Bisericii Catolice Apostolice Romane, credea în Cristosul căruia îi slujea un cult public? Oare când consacra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
devenim isterici. Fu pe punctul să sune din nou la Țvi pentru a-l avertiza contra disperării și isteriei care ne pândește acum pe toți. Se simți rușinat de grosolănia sa, de faptul că Își jignise prietenul din adolescență, un erudit corect și inteligent, una din ultimele voci Încă raționale. Deși Îl Întrista puțin gândul că cercetătorul mediocru care va deveni acum șeful catedrei și se va așeza În scaunul marilor săi Înaintași nu valora nici cât degetul lor mic. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
seama orice lucru cu care venea În contact - vase, mobilă, cărți, oameni -, de parcă se lupta tot timpul cu niște Îndoieli ascunse față de soliditatea tuturor lucrurilor. Dacă n-ar fi fost pasiunea lui pentru Ierusalim, Hitler și obsesia pentru responsabilitatea evreiască, eruditul acesta fin s-ar fi stabilit la Cambridge sau la Oxford și ar fi trăit acolo liniștit o sută de ani, Împărțindu-și timpul Între golf și cruciade, Între tenis și Tennyson. Fima spuse: —E foarte bine că l-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la care se poate ajunge numai renunțând la orice dorință, stând sub cerul nopții fără vârstă, fără sex, fără timp, fără rasă, fără nimic. Dar cine e În stare de așa ceva? Cândva, În vremea copilăriei sale, locuiau În cartierul Rehavia erudiți manierați, miniaturali, ca niște figurine de porțelan, confuzi și blânzi. Aveau obiceiul să se salute unii pe alții ridicându-și pălăriile. Ca pentru a-l desființa pe Hitler. Ca pentru a invoca o Germanie care nu existase niciodată. Și pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lăcuită, tapițeriile din brocart și piele, serviciile de masă din porțelan, sertarele pentru fețe de masă și șervete, sensibilitatea rusească a tatălui său, a lui Ben Gurion și a lui Lupatin, aura monahală pe care o arunca lampa de pe biroul erudiților care strângeau note de subsol pe drumul ce le va aduce faima mondială, și noi, călcând pe urmele lor cu o perplexitate neajutorată, lipsită de speranță, Țvika Împreună cu Columb și Biserica, Ted și Yael cu vehiculele lor cu propulsie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
burlac, erau un antidot la singurătate. Cam În aceeași perioadă Își mai făcu un prieten: pe Jules Jusserand, Însărcinatul cu afaceri de la ambasada franceză, un omuleț scrobit, mai mic de statură chiar și decât Du Maurier și Ainger, dar un erudit și critic cultivat, cunoscător la fel de bun al literaturii franceze și engleze. Henry i-l prezentă lui Du Maurier, care Îi făcu imediat o invitație permanentă pentru zilele de duminică. De aici Încolo, Henry se bucură adesea de compania lui Jusserand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Republică. O comoară pe care poetul o aruncase distrat În pivniță: patru sute nouăzeci și șapte de exemplare ale scrierii epuizate Carnetul unui gaucho. — Vă rog să scuzați fervoarea literară a discipolului meu, a spus repezit Carlos Anglada. Astfel de găselnițe erudite nu pot trezi interesul unui spirit ca al domniei voastre, care fără nici un bob zăbavă ancorează În polițisme. Fapt e că scrisorile s-au făcut nevăzute; În mâinile unei persoane fără scrupule, vibrațiile acestei mari doamne, arhive de materie cenușie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]