2,032 matches
-
stabilită o ordine firească în evenimentele la scară personală ce au avut loc nu- și mai amintește nopțile de studiu intens din acel an hotărâtor pentru Stani și toți colegii. Peste memorie s-a depus negura inexistenței, încet s-au estompat până la dispariție, a uitat cum era în acele timpuri, cald sau frig, cerul era senin sau bătea vântul turbat, Marea Neagră era albastră sau verde în acele zile, totuși trăirile și întâmplările din acel an au fost de neuitat. Sensibilitatea tuturor
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ai pregătit temele. Dar elevii sunt iertători, aplaudă plângându-le din ochi boabe de piper, rămase printre gene. De atâta plâns, somnul vieții se apropie de ziua eternității. Mamă! În curând cui o să-i mai spun: MAMĂ! Fără provocări Plânsul estompează urletul care se zbate să rupă zăgazurile sufletului încorsetat de nemulțumirile unei existențe citită pe dos. Îmi pun ochelarii cu cele mai mari dioptrii pentru a înțelege mesajele, săgeți înfipte în toate mădularele de unde sângele nu mai vrea să țâșnească
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Ca o șoaptă-ntunecată veșnic, Fiori mă trec din creștet până-n glezne, Ce ard ca lumânările în sfeșnic. Iubesc surâsul... Iubesc surâsul zilei care vine În linii suple ce unduind se scurg Ca o ploaie din înălțimi creștine Prin tăcerea estompată de amurg Mângâi trupu-i de albastru sidefat Ce tremură prin raze de lumină E ca un sunet ce zace agățat În liniștea ciudată și deplină Ochii, acut albastru ce învie O privire ca zorii ce se crapă In dulce și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
vis cu îngeri și palate de cleștar pentru a fi smulsă cu brutalitate mai târziu și prădată realității înfricoșătoare. A încercat să spună ceva, să facă un pas înainte, să întindă o mână tremurândă spre iluzia de lumină care se estompa chinuitor, dar nu putea. Trupul nu mai era al ei, nici mintea, nici simțurile. L-a privit neputincioasă, cum i-a întors spatele și a plecat cu pași lejeri, un înger întunecat care abia atingea nisipul de marmură, un înger
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
străbunică de demult, fusese deja lungită de mai multe ori pentru a se potrivi taliei care o Îmbrăcaseră, lăsînd pe imaculata țesătură, la fiecare alungire de tiv, imperceptibile linii, aidoma acelora desenate pe pereți pe măsură ce copiii cresc și care se estompează cu vremea, fără să dispară cu totul. Jeanne nu era genul de femeie care să se lase Înduioșată de trecut, iar cercetarea ei minuțioasă nu avea decît un singur scop: să se asigure că trecerea anilor fusese ștearsă prin operațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dă-mi Înapoi brățara. - Nu pot, Chantal, e probă la dosar. Dar, pe cît va fi cu putință, totul va rămîne Între dumneata, Nicolas și mine. - Mulțumesc. - Nu pentru dumneata o fac. Nicolas așteptă ca zgomotul mașinii Méhari să se estompeze pentru a putea intra În vilă. Chantal Înălță capul și tresări Întîlnindu-i privirea albastră cu punctișoare aurii. Își Întoarse prima ochii. - Marie nu-i va spune nimic lui Aude despre noaptea trecută, articulă ea, laconic. - O cunosc pe mătușă-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se repede la toreador și avu timp să vadă bricheta zburînd cît colo Înainte de a Încasa o lovitură cu dosul mîinii, În plină față, care Îi sparse arcada și o aruncă pe jos. Zgomotul sec al capului izbind solul se estompă cînd alunecă ușor În leșin, nedîndu-și seama că benzina răspîndită tocmai se aprinsese și Înainta spre ea. Inexorabil. Furia lui Loïc se topi. Brusc. Înlemnit, hipnotizat, urmări din ochi limba de foc care o Încercuia deja pe sora lui, ajungîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Netrăirea timpului este totuna cu uciderea lui. Lâncezirea timpului înseamnă îmbătrânirea firii sau dilatarea sentimentului morții. Cu cât murim mai lent, cu atât regretul netrăirii timpului devine mai apăsător. Deodată, lătratul se oprește brusc și, odată cu el, imaginea Aspidei se estompează. Îi ia locul "While my guitar gently weeps" a Beatles-ilor. Privesc dincolo, prin ușa întredeschisă și încerc să rețin timpul "întors" pentru o clipă printre vaierele ghitarei. Dulce și iluzorie melancolie! Un imbold nestăvilit mă îndeamnă să plec chiar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a peisajului, care, înălțându-se pe vârfuri, a azvârlit cartea pe un raft foarte sus, el însuși părându-mi dintr-o dată deosebit de înalt. Apoi a dispărut fără să-mi dau seama sau, mai exact, interesul meu pentru el s-a estompat în momentul în care s-a detașat de carte, care mi-a captat iarăși privirea reluându-și verticalitatea, de data asta pe un raft greu accesibil. Întorc doar o clipă privirea de la carte pentru a-l interpela pe însoțitorul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cele mai multe ori la mine în burtă, unde este acum copilul. Prin urmare, am avut dintotdeauna subconștiența copilului meu din burtă, și el nu era altul decât mama mea. În felul acesta mă identificam cu bunica? Sânnicolaul cu ulițele lui se estompează lent... Se mai sparge un vis... Pe pragul ferestrei, cu spatele, stă un omuleț; din profil, nemișcat, pare că pescuiește în neant. Deodată, se întoarce brusc cu fața la mine și-mi zâmbește; ochii i se mișcă în găvane ca la păpușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
potențialitățile fenomenologice constitutive ale ființei sale, ca ceea ce poate deveni, tocmai, cu condiția unei autotransformări a vieții sale și ca modificare a sa. "Adevărat" nu înseamnă așadar în primul și în primul rând acel ceva în fața căruia trebuie să te estompezi, cu scopul de a-l lăsa să fie așa cum este el în sine, ci acel ceva căruia trebuie să-i acorzi asistență, să-i faci darul propriei sale cărni, pentru că orice adevăr esențial nu survine decât ca această carne a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
aflat Încă În picioare. Era acolo o corabie, așa cum nădăjduiseră. O galeră neagră, Înclinată spre tribord, cu chila atingând fundul, din pricina mareei scăzute Încă. Pe vela strânsă pe lângă catarg se deslușea roșul crucii. La pupa flutura un stindard negru, abia estompat de albul unui cap de mort. O mișcare convulsivă Însuflețea puntea. Pe podeaua de scânduri, Întreg echipajul, Înarmat, era pregătit să respingă, prin lovituri de vâsle, masa de fugari care căuta cu disperare să urce la bord. Amândoi se aruncară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
unde teii dor sub pleoape promontorii reci de ploaie s-ar întrece să mă scape iar în vis nu mi-ar fi teamă să deschid metamorfoze te-aș căuta cât ține timpul florile de tuberoze iubire la dagherotip când febra estompează metafora din mine și-n decolteul zilei plutesc arar cocori când somnul priveghează cutia de comori atunci e ceasu-n care călătoresc spre tine precum o cavalcadă ieșită dintr o ramă c-un vis de bătălie și-același tresărit așa întinde
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Nu știu de-am mai trăit în lumea asta De unde am venit de-mi trag năpasta, Poate că-n vene-mi curg doar jurăminte Ce le-am călcat pierzându-le în minte. Nu știu de unde-am rănile din suflet Suspine estompate prin răsuflet Cum de trăiesc fără să știu de tine Și mă prefac mereu că-mi este bine... JENI URSU M-am născut între munți, în urmă cu mai mulți ani, în comună Slatina din frumosul ținut al Bucovinei. Era
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
a pierde șirul. „Pedeapsa” de a trebui să începeți de la capăt de fiecare dată când pierdeți șirul vă induce în minte faptul că trebuie cu adevărat să acordați atenție respirației, iar în punctul acesta dialogul intern pur și simplu se estompează. După ce ați numărat două sau trei seturi de inspirații și expirații alternative, mintea ar trebui să vă fie destul de calmă pentru a abandona numărătoarea și a vă adânci în liniște în golul „minții vide”. Mențineți starea de echilibru mental cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
stângăcie sau doar surprinse fugar În cele câteva pagini Într-un colaj naiv reflexiv, lucrul cel mai curios s-a petrecut cu trupul meu: s-a transformat Într-o arhivă de senzații pe care depărtarea de Petru nu le-a estompat ci, dimpotrivă, le-a amplificat. Întocmai ca absența alcoolului sau a drogurilor În perioadele de sevraj ale toxicomanilor. Petru se comportă ca un explorator miop și inocent, preocupat de detalii doar din a căror Însumare a rezultat, Însă, surprinzător, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
hilară a unei rachete căzută aiurea și nu În regiunea calculată cu precizie de cei de la NASA, Petru mai aruncă o privire manechinului de la Mica publicitate În speranța că stridența până la macabru a anunțului cu vânzarea de organe se va estompa. Dar nu! Ochii erau la fel de reci și de inexpresivi ca ecranul ordinatorului din ultima generație. Afară Însă, În zloată și vânt, lucrurile se limpeziră pe dată. Textul cu pricina nu mai avea nimic grotesc. Se armoniza perfect cu cenușiul străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
M,P,I,V. Tot atâtea nume câte note Într-o gamă. Pe un portativ al trăirilor și senzațiilor, ultima literă corespundea Într-adevăr lui Do de sus. În rest, nici o potrivire. Când trăirile și senzațiile dispar sau doar se estompează, apar cuvintele și, odată cu ele, formule jalnice de tipul: Tu, semnul meu de a fi! Citat din volumul niciodată publicat al unui celebru poet local și cenaclist duminical Înrăit. Dar, se Întreba, nu era el Însuși un joc de cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
era vopsit sinistru, în nuanțe maronii, și păstra duhoarea foștilor locatari. De la numărul 12 se auzea o discuție legată de o tranzacție cu droguri. Madeleine începea să semene cu caricatura făcută de soră-sa. Am întins mâna după întrerupător, ca să estompez totul, dar ea mă opri: Nu, te rog. Vreau să te văd. Tranzacția cu droguri degeneră într-o ceartă. Am văzut pe noptieră un aparat de radio și l-am deschis. O reclamă la magazinul Gorton’s Slenderline acoperi imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
turme neastâmpărate de purceluși . Bărbatul respectiv, în etate aproximativă de patruzeci de ani, era îmbrăcat într-o manta imensă, ale cărei pulpane, fluturîndu-i în aer și ridicîndu-i-se până în cap, îl făceau să semene cu zeul Shiva, asemănare ce nu se estompă nici când necunoscutul (depunîndu-și talpa cizmelor pe asfaltul grunjos al autostrăzii Ploiești-București), scoase de sub braț un baston întunecat, cu grisina ușoară ca osul de porumbel și îl agită către cel de-al treilea automobil ce-i trecu pe dinainte. Era
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în ea însăși. Palmele îi erau transpirate pe mapa cu care trebuia să se prezinte la firma angajatoare. Ajunse, în sfârșit, în fața clădirii imense din sticlă fumurie în care era biroul unde fusese chemată pentru interviu. Intră șovăind. Încrederea se estompase ușor pe parcursul drumului care păruse că nu se mai sfârșește, dar mai ales în fața clădirii impozante. La recepție fu întâmpinată de o doamnă foarte drăguță și amabilă care o îndrumă spre etajul la care se dădeau interviurile pentru angajare. Etajul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
în lumea aceea. Îi era dor de acea lume tenebroasă care o ajuta să creeze și poate că nu ar fi trebuit să încerce să iasă, să se elibereze de ceva ce nu-i făcea rău, dimpotrivă. Prezența străinului se estompa ușor în mintea ei prin absența prelungită într-o tăcere care-i rănise sentimentele. „Sentimente rănite” ce clișeu ieftin. Ale ei sângerară până își pierdură și cea mai vagă urmă de putere. Nu erau moarte, dar nici vii nu puteau
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
prudentă, preventivă, pierzi trăirile intense. - Poate că intensitatea impactului din trecut m-a făcut să fiu așa. - Trecutul, iarăși trecutul. Când vei învăța să trăiești în prezent? - Ce-mi oferă prezentul? - Ce-mi oferă trecutul? - Amintiri. - Dureroase. - Durerea s-a estompat. - Îți place să-ți provoci singură durere retrăind momente neplăcute și apoi te plângi. - Amintirile fac parte din mine. Nu pot și nici nu vreau să le șterg din memorie. - Dar nu trebuie să rătăcești doar prin amintiri. Împacă-te
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
dispărute odată cu lordul Nelson: tetanus, scorbut, furunculi. Și-apoi, Într-o zi, când am renunțat deja să mă mai gândesc la el, când strângerea de inimă care seamănă mai degrabă cu o stoarcere În mașina de spălat s-a mai estompat, apare și se lansează Într-o conversație izvorâtă dintr-o relație pe care noi doi nu am avut-o niciodată. Tatăl meu a confundat dintotdeauna sentimentalismul cu intimitatea. În ceea ce-l privește, eu sunt Încă fetița lui, cu toate că, atunci când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
când Înțelesul și concluziile erau extrase doar din aluzii și sugestii. Astfel Își mai alina dorul de viața frumoasă de care a avut parte cu doar câțiva ani În urmă: În curând toate realitățile trăite vor deveni amintiri, se vor estompa pe rând, vor dispărea Încet-Încet. Mă cutremur la gândul că hoțul acesta de Timp Îmi va fura cele mai dragi averi ale sufletului. Nu, voi lupta! Cum cea mai mare parte a timpului Victor și-l petrecea la roată, iar
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]