1,985 matches
-
2004, împreună cu alte trei comune din județul Maramureș: Șomcuta Mare, Săliștea de Sus și Ulmeni. În componența orașului intră și satele Băița, Bozânta Mare, Bușag, Merișor, Nistru și Ulmoasa. Prima atestare documentară: pentru Tăuți: 1440 (Thotfalw); pentru Magherăuș: 1490 (Monyoros). Etimologia numelui localității: Din n. grup tăuți (< subst. tăut < magh. Tóth „slovac" + desinența de pl. -i) + Măgherăuș (< top. magh. Monyorós < subst. magh. mogyorós „plin de aluni" < magh. mogyoró „alun”, Kisch). Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Tăuții-Măgherăuș se ridică la
Tăuții-Măgherăuș () [Corola-website/Science/301594_a_302923]
-
județul Maramureș, Transilvania, România. În decursul timpului, grafia denumirii localității a variat, după cum urmează: "Jód", "Jood", 1365; "Jod" 1385; "„kenesiatus valahorum nostrorum regalium in possessione Jood"", 1419; „possessio "Yod"" 1427; Jod 1451; "Joodh", "Jwdh" 1469; "Joód", "Jend" și "Ieud" 1828. Etimologia numelui localității: posibil dintr-un antroponim Ieud(i), atestat în perioada medievală. Ieudul este așezat pe Valea Izei, între Sighet, Vișeu și Borșa. A fost atestat documentar în anul 1365. Fost domeniu al voievodului Balc, nepotul lui Dragoș Vodă. La
Ieud, Maramureș () [Corola-website/Science/301579_a_302908]
-
Strâmbu-Băiuț (în ) este un sat în comuna Băiuț din județul Maramureș, Transilvania, România. Etimologia numelui localității: din hidron. Strâmbu (< s. adj. strâmb < adj. strâmb „curbat, încovoiat, răsucit" < lat. strambus, forma vulgara pentru strabus), inițial, determinantul unui apelativ + Băiuț (din subst. baie „mină” + suf. dim. -ut). La recensământul din 2011, populația era de 587 locuitori
Strâmbu-Băiuț, Maramureș () [Corola-website/Science/301593_a_302922]
-
Ocna Șugatag (în , colocvial "Șugatag") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Maramureș, Transilvania, România. Etimologia numelui localității: Din Ocna (< subst. ocnă „mină; salină" < sl. okno „fereastră" < sl. oko „ochi") + Șugatag (< magh. sóvágó „tăietor de sare”). Exploatări de sare cunoscute din antichitate sunt și cele de la Ocna Șugatag. Localitatea Ocna Sugatag a fost atestată documentar în
Ocna Șugatag, Maramureș () [Corola-website/Science/301583_a_302912]
-
sau Mangalia (doar vara). În trecut, exista și un tren care lega satul de localitatea ucraineană Rakhiv, însă, de câțiva ani, acesta nu mai circulă. Numele vechi a localității este "Gura Tisei". După alte surse este atestat din 1913 (Visóvölgy). Etimologia numelui localității provine din substantivul „vale” = „depresiune” (<lat. vallis) + Vișeu (la genitiv) (<n. pers. Vișa, diminutivul lui Vičeslav = Visalv = Vitoslav). La recensământul din 2011, populația era de 1.491 locuitori. Populația este 100% ucraineană.
Valea Vișeului, Maramureș () [Corola-website/Science/301597_a_302926]
-
Rona de Sus (în , în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Maramureș, Transilvania, România. Etimologia numelui localității: Din Rona (< magh. rona „neted, câmpie" < sl. ravinŭ „șes, platou") + de + Sus. Comună Rona de Sus este atestata documentar din 14 mai 1360 (possessio olachalis Felseurouna Stani filii Petri Olahy, Felseu Rouna). , într-un document emis de regele
Rona de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301588_a_302917]
-
Peteritea este un sat în comuna Vima Mică din județul Maramureș, Transilvania, România. Numele vechi a localității este "Petrești". Prima atestare documentara: 1467 (Paprathmezeu). Etimologia numelui localității: din antroponimul magh. Peter (< germ.- magh. Peter) + suf. -it + suf. top. -a. Se află în zona depresionara a Râului Lapuș, rău cu o lungime de 114 km. Vatra satului este situată pe platoul unei coline mai joase, între
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
Repedea (în , transliterat "Krîvîi", în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Maramureș, Transilvania, România. Etimologia numelui localității provine din adjectivul „repede” = „iute, rapid” (<lat. rapidus, rapide) (inițial un determinant al unui substantiv de genul vale) + art. hot. -a, cu rol de substantivare a adjectivului. Satul Repedea este situat în partea central-nordică a județului, în apropierea
Repedea, Maramureș () [Corola-website/Science/301586_a_302915]
-
Ruscova (în maghiară: "Visóoroszi", în germană: "Rosskowa") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Maramureș, Transilvania, România. Prima atestare documentară: 1373 (poss. Orosviz). Etimologia numelui localității: din hidronimul Ruscova (Valea Rusului, Valea Ruscovă > Ruscova). Localitatea Ruscova este poziționată geografic în nordul țării, respectiv în N-E județului Maramureș, pe cursul inferior al râului Ruscova, de la care și-a împrumutat numele, la 115 km de
Ruscova, Maramureș () [Corola-website/Science/301590_a_302919]
-
Tăuții de Sus (în , colocvial "Tótfalu", în trad. "Satul slovac") este o localitate componentă a orașului Baia Sprie din județul Maramureș, Transilvania, România. Etimologia numelui localității: Din Tăuți (< subst. tăut < magh. Tóth „slovac" + desinența de pl. -i) + determinantul de Sus. Numele vechi a localității este "Tăuții lui Gerod". Tăuții de Sus este o localitate așezată de-a lungul drumului ce leagă orașele Baia Mare și
Tăuții de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301595_a_302924]
-
Săcel (în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Maramureș, Transilvania, România. Prima atestare documentara: 1453 (Zachal, Keneziatus Kis Zachal, Kis Zachal). Etimologia numelui localității: din subst. sat + suf. dim. -uc > sătuc + suf. dim. -el > sătucel > sătcel (prin sincopare) > săcel. Săcel este ultima localitate de pe Valea Izei în amonte, si de aici se face trecerea spre Valea Vișeului peste pasul din Dealul Moiseiului
Săcel, Maramureș () [Corola-website/Science/301592_a_302921]
-
Devesel este o comună în județul Mehedinți, Oltenia, România, formată din satele Batoți, Bistrețu, Devesel (reședința), Dunărea Mică, Scăpău și Tismana. Devesel provine probabil din slavă (sârbă) = "devet selo" = nouă sate. Etimologia este susținută de existența unui număr de nouă sate/cătune: Mileni, Bistrețu, Chilia, Tismana, Batoți, Dunărea Mică, Scăpău, Securicea (Atârnați) și vatra comunei — Devesel. O altă ipoteză ar fi proveniența din traco-illiră = (a) devesi = a risipi, a dispărea; derivat — deveseală
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
de argint, cu un turn crenelat. Poarta și zidul de cetate amintesc de faptul că așezarea a fost târg și reședința vechiului județ Săcuieni. Vița de vie cu struguri face trimitere la bogăția viticolă a zonei. Fagii fac referire la etimologia numelui comunei, care provine din cuvântul [slav bucov, care înseamnă fag. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.
Comuna Bucov, Prahova () [Corola-website/Science/301650_a_302979]
-
până în sec. XX, Telega și Slănic Prahova au reprezentat principalele două locații de exploatare a sării, o resursă importantă a economiei tradiționale. Astfel, Telega s-a dezvoltat inițial pe baza existenței resurselor de sare din subsolul dealurilor sale. De altminteri, etimologia numelui Telega este legată de mijloacele de transport ("telegile") cu care se transporta sarea către sud, către București și de acolo mai departe, către Imperiul Otoman. Cealaltă resursă subterană găsită pe teritoriul Telegii și strâns legată de dezvoltarea sa este
Comuna Telega, Prahova () [Corola-website/Science/301744_a_303073]
-
de pământ și se numea „partea iobăgită” , ea stătea sub ascultarea autorităților comitantese. Denumirea localității Racovița derivă de la substantivul slav „"racov"” , cu înțelesul de „rac, apă, pârâu cu raci” sau constituie un diminutiv al toponimului „Racova” de aceeași sorginte. Pentru etimologia slavă a așezării, mai subscriu și alți autori, cu ar fi: W. Scheiner, G. Kisch, Emil Petrovici precum și istoricii C. C. Giurescu și D. C. Giurescu. După alte studii, se susține că toponimul „Racova” este de formație româneasca, dar ținând cont
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
Certeze, la nord-vest cu Bixadul, la sud cu comuna Vama și la vest cu localitatea Tur care face parte integrantă din acesta. Vechea așezare își are începuturile pe malul stâng al Văii Albe între actuala așezare și comuna Bixad. Asupra etimologiei Țării Oașului au existat și există diverse păreri : Gustav Weigand presupune că este vorba de numele unui voievod local, Oașu ; Alexandru Doboș îl pune pe seama cuvântului Avaș, care înseamnă „păduri vechi, seculare”; alții că ar deriva de la cuvântul maghiar Havas
Negrești-Oaș () [Corola-website/Science/300528_a_301857]
-
și indică vechimea acestui toponim cunoscut de români, cel puțin din perioada migrației slavilor pe teritoriul Transilvaniei, sau a fost preluat de la românii moldoveni, care au traversat munții Călimani și s-au așezat aici aducând cu ei și terminologia de etimologie slavă 6. Mai târziu, localitatea și-a schimbat denumirea in Lunca-Bradului, care este și actuala denumire a comunei. Această denumire i s-a dat deoarece în centrul comunei era o luncă în care pe malul râului, există un brad falnic
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
vorbesc despre Căian continuă, astfel este amintit în 1485 Kiss Kaioni ;1577-1607 Kis Caion - 16117, 1733, 17508, 1760 - 17629, 1808 - Kayanumike, 1850, 1877 - Kayanu Mik, 1900 - 1921, 1976 și pana în zilele noastre sub numele de Căianu Mic. Referitor la etimologia cuvântului Căian părerile lingviștilor sunt împărțite, unii susțin originea slava, alții sud-bulgară, alții peceneagă sau cumană. Prima mențiune a numelui de Căian apare în descrierile lui Constantin Profilogenetum “Caianus”, în limba bulgară se întâlnește sub forma de Kaian, Caganus (latinizat
Căianu Mic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300868_a_302197]
-
cumană. Prima mențiune a numelui de Căian apare în descrierile lui Constantin Profilogenetum “Caianus”, în limba bulgară se întâlnește sub forma de Kaian, Caganus (latinizat), Caianos (grecizat) sau formele simplificate “Kan”, “Chan”. Dacă proveniența numelui ar fi de origine bulgară, etimologia s-ar fi dezvoltat astfel: Haian, Kachan, Kan - Caian. În cronicile medievale: “Gesta Hungarorum”, “Chronicom Pictum Vindo bonense”, sunt amintite doua personaje cu aceste nume: Kean sau Kaian, conducători ai bulgarilor, care i-au așezat pe bulgari și pe slavi
Căianu Mic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300868_a_302197]
-
graba timpului, în diferite documente oficiale ori lucrări de specialitate, de la "less" (maghiara)- care înseamnă loc de pândă (pus in legatura cu sistemul de supraveghere a căilor de acces spre cetatea Rodnei), slavul "les" (aluniș) până la denumirea de"leși" (poloni). Etimologia așezării de la poalele Heniului a preocupat și pe alți istorici și oameni de litere din județ, cât și pe autorități. Astfel, în 1923, autoritățile guvernamentale au solicitat organelor administrative din județele României să facă, unde era cazul, propuneri de schimbare
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
Plesca este un sat în comuna Cizer din județul Sălaj, Transilvania, România. Satul Plesca este așezat la o altitudine de 300 m, longitudine 28.70 Est, iar latitudinea de 45.80 Nord. Etimologia cuvântului "Plesca" provine din limba slavă și înseamnă "nuia ținută între degete" ("Paliczka"). De-a lungul anilor denumirea localității va fi ortografiată în diverse moduri; 1481 - Paliycska, Palizka, 1485 - Alspalizka, Felsewpalizka, 1487 - Alsopaliyzka, Felsopalyzka, 1847 - Policza, Plesca, Pleszka, 1850 - Plexzka
Plesca, Sălaj () [Corola-website/Science/301818_a_303147]
-
și nord-estice pătrund mai rar, ele fiind împiedicate de lanțul Carpaților Orientali. La 1458, localitatea apare sub denumirea de Máron, 1497 - Maróny, 1733 - Marinul, 1760-1762 - Máron, 1850 - Márin, 1854 - 1918 - Máron, 1918 - prezent - Marin. Există cel puțin trei variante cu privire la etimologia cuvântului. Una dintre ele sugerează că denumirea ar fi inspirată de la zmeurișurile care existau pe colinele Marinului în vechime și care în limba maghiară se numesc „málnas”. Alte surse susțin că originea denumirii satului vine de la ungurescul “malom”, adică “moară
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
găsește în acte până în 1843, iar de atunci și până în 1876 sub numele de Tecuciul din deal și Tecuciul din vale. În anul 1876 comună s-a numit Tecuci așa cum se constată din actele stării civile și după ștampile. În privința etimologiei cuvântului Tecuci, s-au emis până în prezent două ipoteze : Nicolae iorga în "Revelații toponimice pentru istoria neștiuta a românilor : I. Teleormanul" din 1941 spunea: Aș crede, împotriva unei păreri mai vechi, care invocă un nume de om, ca Tecuciu, nume
Tecuci, Teleorman () [Corola-website/Science/301844_a_303173]
-
Cireșu este un sat în comuna Stroești din județul Vâlcea, Oltenia, România. Etimologia numelui este botanica de la cireș sau prunus avium pe numele științific probabil fie prin numărul mare de cireși existenți sau prin obiceiul că cel care întemeiază o localitate să planteze un pom...În secolul 19 hartă topografica realizată de topografi
Cireșu, Vâlcea () [Corola-website/Science/302002_a_303331]
-
rămas încă în picioare. La mijlocul secolului al XX-lea turnul și-a pierdut acoperișul, probabil ultimul element din lemn al ruinelor. Tot ceea ce a mai rămas este piatră. Numele prezent (Bologa) a fost probabil asumat după unificarea României din 1917. Etimologia numelui nu este foarte clară. Dictatul de la Viena din 1940 redistribuie, temporar, localitatea Ungariei, chiar la granița (unele teritorii deluroase din zona rămân în România). Astfel începe o nouă perioadă de tensiune etnică între români și maghiari, care va dura
Bologa, Cluj () [Corola-website/Science/300321_a_301650]