1,763 matches
-
Sociale, iar în anul școlar 1939/1940 fiind încă student devine custode la Seminarul de Sociologie. A luat licența în anul 1941 cu “magna cum laude” obținând imediat o bursă de studii în Jena, Germania, unde a continuat studiile de etnografie și folclor în perioada 1941-1943. Susține teza de doctorat în anul 1948 cu tema “Relațiile sociale intersătești în Țara Oltului” și obține titlu de doctor “magna cum laude”. În timpul studenției a lucrat ca asistent și cercetător științific la „Institutul de
Cornel Irimie () [Corola-website/Science/321049_a_322378]
-
persecutat de autoritățiile comuniste, reușește să se angajeze ca referent la Ministerul Artelor. În 1952 este numit director al secției de artă a fabricii Decorativa din București. Începând cu anul 1953 lucrează la Muzeului Brukenthal din Sibiu, organizând Secția de etnografie și artă populară românească pe care a și condus-o, devenind director coordonator al muzeului din anul 1969. A colaborat cu Institutul Național de Istoria Artei. Între 1956 și 1968 a lucrat și în cadrul Institutului Academic de la Sibiu. A predat
Cornel Irimie () [Corola-website/Science/321049_a_322378]
-
și artă populară românească pe care a și condus-o, devenind director coordonator al muzeului din anul 1969. A colaborat cu Institutul Național de Istoria Artei. Între 1956 și 1968 a lucrat și în cadrul Institutului Academic de la Sibiu. A predat etnografie și muzeologie la Universitatea din Cluj precum și la Heidelberg. A făcut parte din mai multe asociații și comisii academice din România și din străinătate. El este cel care a creat și organizat „Muzeul Tehnicii Populare” din Pădurea Dumbrava. Aceasta este
Cornel Irimie () [Corola-website/Science/321049_a_322378]
-
cel care a creat și organizat „Muzeul Tehnicii Populare” din Pădurea Dumbrava. Aceasta este cea mai importantă moștenire ce a lasat-o Sibiului. Pe lângă acest muzeu, astăzi muzeu național, el a inițiat și publicat o serie de cercetări importante pentru etnografia românească. A fost colaborator permanent la mai multe reviste de specialitate sau ale Academiei Române. A publicat peste 250 de lucrări. Cele mai importante studii ale sale sunt cele privind arta populară românească. Cornel Irimie a întreprins o laborioasă cercetare în
Cornel Irimie () [Corola-website/Science/321049_a_322378]
-
Populare Tradiționale din Dumbrava Sibiului". Cercetările făcute de Conel Irimie în domeniul portului popular, arta lemnului, pictura pe sticlă, ceramică, vechile industrii textile, etc., au fost valorificate în numeroase studii și cărți publicate în țară și străinătate. Pasiunea ferventă pentru etnografie și folclor s-a tradus și în numeroase achiziții personale de icoane pe sticlă (58 de piese reprezentative din Transilvania, sec. al XIX-lea), mobilier pictat, ceramică, textile, care după moartea sa au fost achiziționate de Muzeul Astra și sunt
Cornel Irimie () [Corola-website/Science/321049_a_322378]
-
Etnografia din Racovița se încadrează în tipologia specifică Țării Oltului, din regiunea Avrigului, având puține elemente de interferență cu Mărginimea Sibiului aflată în imediata apropiere. Așezarea prezintă o dispunere „de-a lungul văii”, cu o structură „îngrămădită” a ulițelor și gospodăriilor
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
Berlin, iar mai apoi cu „Der Blaue Reiter”. Temele tablourilor sale evoluează, el abordează subiecte religioase, folosind aceiași tehnică a culorilor pure (de ex.: "Das Leben Christi", 1911-1912, în 9 tablouri de altar). Nolden petrece multe ore în Muzeul de Etnografie din Berlin, desenând sculpturile și măștile culturilor primitive. În anul 1913, va participa la o expediție în insulele din oceanul Pacific, unde realizează numeroase schițe și acuarele. La întoarcere își cumpără o fermă pe malul râului Wiedau, în regiunea Schleswig
Emil Nolde () [Corola-website/Science/321726_a_323055]
-
Institutul de Arheologie al Academiei de Științe a URSS, Moscova (1955-1958). Academia de Științe a Moldovei: Sectorul de Arheologie al Institutului de Istorie - laborant superior (1958-1959), cercetător științific inferior (1959-1962), cercetător științific superior (1962-1968), șef Sector Arheologie (1975-1977); Secția de Etnografie, Arte Plastice și Folclor - cercetător științific superior (1968-1975); cercetător științific superior al Sectorului Ocrotirea Monumentelor (1978-1990); Universitatea de Stat din Moldova: șef al Laboratorului Antichitate și Evul Mediu (Tracologie) (1990-2003); Complexul muzeal „Orheiul Vechi”: secretar științific (1993-2003). este primul arheolog
Ion Hîncu () [Corola-website/Science/321748_a_323077]
-
pe locul cuptorului s-a ridicat un altul inspirat din cuptoarele moldovenești, la etaj s-au păstrat grinzile de stejar ale plafoanelor celor două coridoare. La data de 28 iunie 1968, în clădirea fostului han s-a deschis Secția de Etnografie și Artă Populară a Muzeului Județean Suceava. În anul 1982 expoziția permanentă a fost reorganizată având ca idee de bază tematică reprezentarea complexă a celor șase zone etnografice ale județului: Suceava, Fălticeni, Humor, Rădăuți, Câmpulung și bazinul Dornelor. Clădirea a
Hanul Domnesc din Suceava () [Corola-website/Science/321952_a_323281]
-
aflată în curte. Aici se află patru camere pe două coridoare în cruce. Accesul în pivniță se face din gangul central de la parter. Pivnița are tavane boltite. La 28 iunie 1968, în clădirea fostului han s-a deschis Secția de Etnografie și Artă Populară a Muzeului Județean Suceava. La parter s-a organizat o expoziție permanentă care reconstituie atmosfera de epocă a unui han din secolul al XVIII-lea; în holul de intrare sunt expuse piese de harnașament (șei, tarnițe, curele
Hanul Domnesc din Suceava () [Corola-website/Science/321952_a_323281]
-
boltit. În prima dintre ele sunt expuse butoaie pentru băuturi și pentru alimente, iar în a doua încăpere este amenajată o cramă cu mese și laițe cu obiecte din lemn și ceramică. La etajul clădirii sunt expuse piese importante de etnografie și artă populară din principalele zone etnografice ale județului: Suceava, Fălticeni, Rădăuți, Humor, Câmpulung și bazinul Dornelor. Sunt de menționat țesături (ștergare, traiste, costume tradiționale, scoarțe, lăicere), haine de blană (cojocel, pieptar, pieptar cu poale), obiecte din lemn (furcă de
Hanul Domnesc din Suceava () [Corola-website/Science/321952_a_323281]
-
distrugere a unei clădiri istorice datând din secolul al XVIII-lea și păstrată în forma sa originală : casa negustorului Hagi Prodan. În 1919, în timp ce ocupa funcția de arhitect-șef al orașului, a preluat inițiativa fondării unui "mic muzeu regional de etnografie și artă religioasă" al județului Prahova, în interiorul acestei case. Acest imobil a găzduit și primul muzeu al orașului denumit inițial "muzeul județului" sau "muzeul Prahovei". După lansarea unui apel public, a unei subscripții încununată cu succes, și beneficiind de ajutorul
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
la sfârșit de săptămână era aparatul de proiectat filme pe care școala îl avea încă din 1920. Între timp, biblioteca ajunge la 10000 de volume. Tot în această perioada, mai precis în 1928, se înființează primul muzeu de istorie și etnografie din zonă, instalat în clădirea anexă din fața școlii și inițiat de profesorul Alexandru Arbore. Al doilea război mondial, precum și cutremurul din 1940 au adus pagube însemnate școlii. Clădirea a fost puternic afectată și s-au pierdut sau distrus numeroase cărți
Colegiul Național „Unirea” din Focșani () [Corola-website/Science/325950_a_327279]
-
tehnicizării, liceul a decăzut și a fost transformat din liceu teoretic în liceu industrial. Aici au ființat: "Liga Culturală" (1891), "Societatea Literară" (1898), "Societatea Filarmonică" (1899), "Revista Noastră" (1912-1914 seria I), "Milcovia" (1930) "Ethos"(1941). Primul muzeu de istorie și etnografie din ținutul Putnei și altele. Au fost perioade când titlul de bacalaureat al Liceului "Unirea" era cea mai bună recomandare pentru admiterea în Universitate. Este important faptul că liceul a funcționat fără întrerupere (cu excepția situațiilor de război) de la înființare și
Colegiul Național „Unirea” din Focșani () [Corola-website/Science/325950_a_327279]
-
pe analiza de probe de activitate ale utilizatorilor de sistem. În prezent, activitatea în laboratoare și o parte a metodelor noi este parte din ingineria de utilizare, care face parte din ingineria factorilor umani. Analiza etnografică: Folosind metode derivate din etnografie , acest proces se concentrează pe respectarea utilizării tehnologiei într-un mediu practic. Este o metodă calitativă și de observație, care se concentrează pe experiența și presiunile "lumii reale", precum și pe utilizarea de tehnologii sau medii de la locul de muncă. Procesul
Factorul uman () [Corola-website/Science/325929_a_327258]
-
Crișan a fost reconstruită în anul 1979, după o fotografie publicată de către istoricul Ioan Lupaș în anul 1934. Clădirea are aspectul unei case țărănești din secolul al XVIII-lea. Sunt expuse în cele două încăperi și în anexe piese de etnografie din zona Ribița (un interior de casă moțească), obiecte reprezentative pentru istoria localității în care s-a născut Gheorghe Crișan, arme albe și de foc din secolul al XVIII-lea, material foto-documentar referitor la răscoala țăranilor români din Transilvania din
Casa natală Crișan (Marcu Giurgiu) din Crișan () [Corola-website/Science/324927_a_326256]
-
din Grecia. În satul Eftimie Murgu, Caraș-Severin, la SV de localitate, în comun cu hotarul Prilipățului, pe un platou mărginit la sud de Dealul La Spânzurători, în anul 1895, și mai apoi, s-au descoperit sarcofage romane. La Muzeul de etnografie universală "Franz Binder" din Sibiu este expusă o mumie egipteană cu sarcofag din lemn, având peste 2000 de ani vechime, provenită din săpăturile arheologice de la Gamhud.
Sarcofag () [Corola-website/Science/327464_a_328793]
-
și peste 700 de studii, eseuri, articole, cronici de carte și de concert. Profesor de muzică, dirijor de cor. Compune muzică corală și cântece pentru copii. Culege circa 2000 de piese folclorice, texte și melodii, din aria de investigație a etnografiei și folclorului autohton, în principal din zonele Târnave, Țara Bârsei și Covasna. Elaborează studii și lucrări de muzica bizantină (în notație cucuzeliană și hrisantică), existentă în manuscrisele din Șcheii Brașovului, București, Iași, Craiova, etc. Participă activ la viața științifică muzicală
Constantin Catrina () [Corola-website/Science/323392_a_324721]
-
colaborator pentru România la Internaționale Volkskundlische Bibliographie, Bonn (1979-1984). Bursier al Fundației Humboldt la Deutsches Volksliedarchiv din Freiburg im Breisgau (1966-1967; 1970-1971). Secretar științific al Centrului de Științe Sociale al Filialei Cluj a Academiei Române (1968). A fost șeful Secției de etnografie și folclor din cadrul aceluiași centru (1969-1985). Doctor în filologie al Universității din București, conducător prof. dr. doc. Mihai Pop (1970). Lector de limbă și literatura română la Universitatea din Köln (1978-1983), cu reveniri periodice în țara de circa șase luni anual
Ioan Taloș (etnolog) () [Corola-website/Science/324054_a_325383]
-
vârsta și rangul decedatului (tânăr, bătrân, fecior sau căsătorit etc.). O lucrare importantă este cea a lui Gheorghe Pavelescu "Pasărea suflet. Contribuții pentru cunoașterea cultului morților la românii din Transilvania," în Anuarul arhivei de folklor, VI, 1942, "Ethnos. Studii de etnografie și folclor", I, Sibiu, 1998. Stâlpii funerari sunt însoțiți uneori de porumbei, dacă cel decedat este tânăr necăsătorit sau copil. El a denumit aceste reprezentări ”păsări ale sufletului” care pot fi puse în conexiune cu mentalitatea arhaică conform căreia sufletul
Stâlp funerar () [Corola-website/Science/326576_a_327905]
-
Cluj (1940). La nici 30 de ani devine doctor în trei domenii diferite, sub conducerea unor somități ale culturii românești: doctor în sociologie și estetică (1942), cu Dimitrie Gusti, doctor în filozofia culturii (1942), cu Lucian Blaga, și doctor în etnografie și folclor (1945), cu Romulus Vuia. Toate titlurile poartă calificativul "Magna cum laude". A ocupat de timpuriu posturi universitare, a fost director al Secției de Artă Populară a Muzeului Național de Artă și Arheologie din București, apoi director al Muzeului
Gheorghe Pavelescu () [Corola-website/Science/325613_a_326942]
-
1923 a întemeiat Muzeul Etnografic al Transilvaniei, cel dintâi muzeu etnografic din România. În 1929, a întemeiat Parcul Etnografic Național din Cluj, care îi poartă astăzi numele, cel dintâi muzeu etnografic în aer liber din România. A întemeiat Institutul de Etnografie și Folclor al Academiei Române. A realizat, între 1910 și 1960, o culegere de folclor însumând peste 1300 de piese.
Romulus Vuia () [Corola-website/Science/325614_a_326943]
-
adiacentă străzii Ștefan cel Mare. Centrul constituie nucleul orașului, aici sunt amplasate cele mai importante edificii administrative și culturale: Primăria, Judecătoria, Curtea de Apel, Oficiul Stării Civile, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, cinematorgraful „Patria”, Palatul de cultură, Muzeul de Istorie și Etnografie, Pinoteca „Antioh Cantemiri” etc. În partea nord-est riverană r. Răut, precum și în nucleul central, predomină fondul locativ cu 5-16 nivele cu nivel înalt de asigurare edilitară și densitatea peste 200 oameni la hectar. Partea de sud a raionului central este
Centru, Bălți () [Corola-website/Science/325055_a_326384]
-
(denumit și lulea) este un obiect folosit la fumat având o parte îngroșată cu o cavitate înăuntru (găvan), în care se pune tutunul, și alta în formă de tub, uneori curbat, prin care se trage fumul. Muzeul de etnografie universală "Franz Binder" din Sibiu găzduiește o colecție deosebit de valoroasă de pipe din colecția Franz Binder, provenite dintr-o arie africană destul de largă. Aceste lulele, confecționate din lut sau din alte materiale, sunt apreciate și utilizate în toată Africa Centrală
Pipă () [Corola-website/Science/325139_a_326468]
-
Fumul produs de acestea are și rolul de alungare a roiurilor de insecte. O lulea lungă, folosită de indienii din America de Nord se numește "calumet", "chanupa" dar și "Pipa Păcii", deoarece era utilizată și la ritualul pecetluirii unei înțelegeri. Muzeul de Etnografie și Artă Populară Baia Mare deține o colecție compusă din 260 de pipe de artă, realizate din spumă de mare, scoici sau chiar dintr-un craniu de pisică, aduse din mai toate colțurile lumii: Japonia, Asia, America de Nord, Franța, Anglia, Germania, Cehia
Pipă () [Corola-website/Science/325139_a_326468]