1,739 matches
-
-i fac iarăși curte, poate ca să se răzbune, poate ca să-l facă gelos pe celălalt și să-l vadă iar făcându-i sluj... Dar eu am caracter, cum să nu, eu sunt eu! Da, eu sunt eu! Eu sunt eu! Eugeniei, da, îi sunt îndatorat, cum aș putea s-o tăgăduiesc, pentru faptul că mi-a trezit facultatea amoroasă; odată însă ce mi-a trezit-o și stârnit-o, nu mai am nevoie de ea; femei, câte vrei.“ Ajuns aici, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Ce fermecătoare inocența malițioasă, maliția inocentă a lui Rosario, această nouă ediție a eternei Eve! Ce fetiță încântătoare! Eugenia m-a coborât de la abstract la concret, dar Rosario m-a condus la generic, și sunt atâtea femei ispititoare, atâtea... Atâtea Eugenii! Atâtea Rosarii! Nu, nu, cu mine nu se poate juca nimeni, cu atât mai puțin o femeie. Eu sunt eu! Mi-o fi sufletul mărunt, dar e al meu!“ Și simțind în această exaltare că eul i se tot umfla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
rea, așa cum i-ai spus mătușii mele, și voind doar să-ți răsplătesc generozitatea... — Bine, dar ce ne pasă, Eugenia dragă, de faptul că apărem într-un fel sau altul? În ochii cui? — Chiar în ochii noștri! — Și ce dacă, Eugenia mea... O strânse din nou la piept și începu să-i acopere fruntea și ochii cu săruturi. Li se auzea respirația amândurora. — Lasă-mă! Lasă-mă! — zise ea, în timp ce-și îndrepta și aranja părul. — Nu, tu..., tu..., tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
le numesc inteligența, sentimentul și voința. Gândim cu capul, simțim cu inima și vrem cu stomacul. E limpede ca bună ziua! Și acum... Acum - gândi el mai departe -, o idee luminoasă, extrem de luminoasă! Am să simulez că-i fac iarăși curte Eugeniei, am să insist din nou pe lângă ea, doar-doar mă va accepta ca logodnic, ca viitor soț; evident, doar ca s-o pun la încercare, ca un experiment psihologic și sigur fiind că o să mă refuze..., asta ar mai lipsi! Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
justifica tot ce fac eu cu ele! Astfel, când cineva caută motive ca să se justifice nu face de fapt altceva decât să-l justifice pe Dumnezeu. Or, eu sunt Dumnezeul acestor doi pârliți rimanești.“ XXVI Augusto se îndreptă spre casa Eugeniei dispus să încerce ultima experiență psihologică, cea definitivă, deși se temea de refuzul ei. Și se întâlniră pe scară, ea coborând ca să plece, în timp ce el urca spre a intra. — Dumneata pe-aici, don Augusto? — Da, eu; dar pentru că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
atâta îndreptățire că ar fi cel mai bun prieten al omului, dacă ar avea bani...? — Nu, dacă ar avea bani, câinele n-ar fi prieten al omului, sunt sigură de asta. Îi e prieten pentru că nu are. În altă zi Eugenia îi spuse lui Augusto: — Uite, Augusto, trebuie să vorbesc cu tine de un lucru foarte serios, foarte serios, și te rog dinainte să mă ierți dacă ceea ce am să-ți spun... — Pentru Dumnezeu; Eugenia, spune! — Știi de logodnicul acela pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dimineață, Liduvina îl anunță că-l așteaptă un tânăr și se pomeni apoi că era Mauricio. Fu cât pe ce să-l expedieze fără să-l asculte, dar se simțea atras de bărbatul acela care fusese într-o vreme logodnicul Eugeniei, pe care aceasta îl iubise și pesemne continua să-l iubească oarecum; acel bărbat care poate știe despre cea care avea să fie soția lui, a lui Augusto, intimități ignorate de acesta; de acel bărbat care... Era ceva care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cea care avea să fie soția lui, a lui Augusto, intimități ignorate de acesta; de acel bărbat care... Era ceva care-i unea. — Vin, domnule - începu cu suspușenie Mauricio -, spre a vă mulțumi pentru favoarea deosebită pe care, prin intervenția Eugeniei, ați binevoit să mi-o faceți... — Nu aveți de ce să-mi mulțumiți, domnule, și nădăjduiesc că de acum înainte o veți lăsa în pace pe cea care îmi va fi soție. Dar cum, eu unul n-am necăjit-o câtuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și te poți consola cu ea.“ Augusto se prăbuși pe o bancă, distrus. Curând după aceea, îngenunchea și se ruga. La ieșirea din biserică i se părea că se liniștise, dar era o liniște teribilă, înăbușitoare. Se îndreptă spre casa Eugeniei, unde-i găsi pe bieții ei unchi consternați. Nepoata le comunicase printr-o scrisoare hotărârea ei și nu se mai arătase toată noaptea. Perechea luase un tren care plecase la căderea serii, la foarte scurt timp după ultima întrevedere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spaima, ura, iubirea, mila, disprețul și, mai presus de toate, rușinea, o enormă rușine, și conștiința teribilă a situației ridicole în care se afla. — M-a ucis! - îi spuse Liduvinei. — Cine? — Ea. Și se închise în dormitor. Și odată cu imaginile Eugeniei și a lui Mauricio, îi apărea în minte și cea a lui Rosario, care-l lua și ea peste picior. Și-și amintea de mama sa. Se trânti pe pat, își înfipse dinții în pernă, nu izbutea să-și spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mi-ați dat-o; jur... Dacă vreți să mă omorâți, atunci vreau să trăiesc, să trăiesc, să trăiesc...! — Halal viață! - am exclamat eu. — Da, oricum ar fi. Vreau să trăiesc, chiar de-ar fi să mai fiu batjocorit, chiar dacă altă Eugenia și alt Mauricio mi-ar mai sfâșia inima. Vreau să trăiesc, să trăiesc, să trăiesc... — Păi dacă nu ești decât ce vreau eu să fii... — Vreau să fiu eu, să fiu eu! Vreau să trăiesc! - și vocea îi plângea. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dragostea ei de teatru, și cea de la liceul alb, cu copii încărcați de probleme de la televizor: reclame, soap-opera, dieting, continuând cu Georgetown University, Londra și doctoratul cu Hitchins și fabuloasa lui bibliotecă cu mii de volume românești, descoperirea revistei despre eugenie, cea care a marcat-o ca temă. Apoi căsătoria cu Dan. Povestea acestei zile a căsătoririi putea fi aproape simțită, imaginată. Călătorisem amândouă toată după-masa cu cei doi copii în sistemul mașină și marsupiu, la lacul Monroe (nereal de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
întrebări cu o încărcătură periculoasă, referitoare la genetica populației Maori. Oare trebuia să spună ce credea cu adevărat, riscând să fie acuzat de defăimarea unei minorități etnice asuprite? Să își rețină comentariile, dar să riște să fie criticat pentru promovarea eugeniei? Ce ar fi putut, de fapt, să spună? Decise să nu o facă. — Știți, zise el, aceasta este o arie de cercetare extrem de interesantă, dar încă nu știm suficiente ca să putem da un răspuns. Următoarea întrebare? Capitolul 51 În sudul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
1922, acest text care prevestește uimitor viitorul are multe de spus despre modul în care înțelegeam genetica atunci (și acum) și despre seducția în masă produsă de pseudoștiință. Vocea lui Chesterton a fost una dintre puținele care s-au opus eugeniei la începutul secolului XX. El a văzut esența ei, frauduloasă la toate nivelurile, și a prezis unde va conduce, cu multă precizie. A avut numeroși critici, care l-au insultat numindu-l reacționar, ridicol, ignorant, isteric, incoerent și orb, notând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Această carte merită citită, pentru că, privind retrospectiv, este evident că argumentele lui Chesterton erau perfect raționale și meritau un răspuns. Dar, cu toate acestea, el a fost pur și simplu redus la tăcere. Și pentru că cele mai respingătoare idei ale eugeniei sunt promovate din nou, în secolul XXI, sub diverse deghizări. Editorul acestei ediții a inclus multe citate ale eugeneticienilor din anii 1920, care seamănă uimitor cu cuvintele profeților contemporani ai apocalipsei. Unele lucruri nu se schimbă niciodată. Inclusiv, din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
dulcele“ în cafeaua mea de dimineață, în care mă ambiționez să nu pun zahăr alb. Nu m-am gândit decât foarte târziu să asociez dulcele cu sărăcia - deși în școala generală aveam colegi la semiinternat care își păcăleau foamea cu Eugenii, pe urmă aurolacii sugând banane... La o lansare de firmă în București, patronii turci au început tratația cu dulce-concentrat, cu o prăjitură Excelent, bineînțeles ne-am zis că asta era tot, abia după dulce au început să vină brânza-telemea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de totului tot nici măcar un kilogram. În schimb, sacul bej pentru ujină atârna cât un pietroi, din cauză că îmi duceam mâncare ca un săpaș: șase felii mari de pâine unse cu ce se nimerea, trei mere, trei gutui, șase nuci, trei eugenii, o pungă de bomboane acrișoare. La începutul școlii, prin septembrie, mai adăugam și trei pere sau struguri din grădină. Dimineața, când o verificam pe băbuța dacă nu s-a zgârcit la ceva, ea se mira cum rămâneam tot mică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
săi, chiar dacă nu-i știa după nume, izbutea să le dea nivelul de confidență așteptat, iar gradientul păcatului nu se pronunța niciodată mai mare decât și l-ar fi putut imagina sau califica interlocutorul. Pentru cutezanțele sale mentalo-erotice, pe Tanti Eugenia o biciuia și tortura de fiecare dată. Trebuie semnalat că ea avea o foarte bogată viață afectivă în imaginația ei ultragiată, pe care ea însăși o califica drept senzuală; deci, un mare păcat. În fapt, toate escapadele amoroase ale imaginației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu picioarele pe pământ, organizată și bine intenționată. Totuși, exuberanța și deopotrivă melancolia firii ei îi făcea pe cei din jur circumspecți, fie ca să n-o rănească, fie doar pentru a nu-și crea lor complicații inutile. Experiențele amoroase ale Eugeniei cu prezumtivul ei iubit erau sporadice și circumstanțiale: câteva plimbări sub clar de lună, ieșiri la cinematograf, la cofetărie, de câteva ori chiar și la restaurant. Și întâlnirile se materializau în plan erotico-senzual cel mult într-o strângere de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
gest rarele lor ieșiri ce adesea erau urmarea unei întâlniri întâmplătoare. Ele atrăgeau alte două-trei reprize de tipul celor de mai sus, urmate însă de pauze lungi de singurătate. Și într-adevăr D. a rămas unica și singura iubire a Eugeniei încă din liceu; blocată în această țesătură incomprehensibilă a firii, ea nu era capabilă să facă distincția între un sentiment de prietenie și acea complicație de trăiri și stări înălțătoare și coborâtoare pe care le presupune iubirea. Și astăzi Tanti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
exuberantă, ce-i molipsea sau cel puțin îi contraria pe cei din jur. Ce-ar fi putut avea ea, care era mereu singură și nu ieșea nicăieri? Ce-i procura așa un tonus, energie și vigoare de invidiat? Toată viața Eugeniei se petrecea la școală, în mijlocul elevilor, unde își făcea temeinic de lucru, cu o conștiinciozitate mult mai mare decât era necesar. De aceea era apreciată și lăudată de unii colegi, care în fapt o compătimeau! Alții o invidiau, fiind complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cei săraci cu duhul, în fapt, spiritul lui cu mult mai pervers, ultragiat de prezența ei inocentă, încerca s-o umilească, incitând-o la revelarea păcatului suprem și ilegitim al gândului. D. Umbrela. Visele Și viața lipsită de strălucire a Eugeniei se desfășura, prin urmare, monoton, între două întâlniri întâmplătoare sau nu cu D, care aveau s-o arunce în acea stare euforică ce-i exacerba sexualitatea. Din ziua în care și-a pierdut umbrela, Tanti Eugenia a devenit melancolică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
contracțiile orgasmice să inverseze fluxul energiei sexuale în timpul orgasmului, ridicând-o rapid de-a lungul canalelor spinale în loc să fie eliminată prin vagin, pentru ca energia să invadeze întregul corp cu senzația extatică a orgasmului. Contracepția taoistă În sistemul taoist, contracepția și eugenia sunt două fețe ale aceleiași monede. Indiferent dacă scopul este concepția sau prevenirea, cheia e controlul și în ambele cazuri natura umană și Mama Natură sunt armonizate spre obiectivul dorit, fără a ne împotrivi naturii tao. În lumea occidentală, eugenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
eugenia sunt două fețe ale aceleiași monede. Indiferent dacă scopul este concepția sau prevenirea, cheia e controlul și în ambele cazuri natura umană și Mama Natură sunt armonizate spre obiectivul dorit, fără a ne împotrivi naturii tao. În lumea occidentală, eugenia a rămas o chestiune din trecut. Conform cifrelor făcute publice de autoritățile sanitare ale guvernului SUA în decembrie 1985, bebelușii care se nasc în America în ziua de azi înregistrează un risc mult mai mare ca niciodată de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de la Comitetul Central să nu lase palmă de sol al patriei necultivat, aterizaseră, într-o sâmbătă dimineața, la muncă voluntară, în cimitir, întrecîndu- se să infecteze mormintele cu răsadurile lor de varză, castravete, ardei iute și păstârnac. Bă, belitorule de eugenii, dormi?! - Nu dorm, hoarcă. Ține-mi scara... Dă-i în gîții mă-sii de milițieni!... Ce le trebuia lor castraveți?!... Cei doi își apăsară tenișii pe antablament, adică asupra brâului ornamental de piatră, încadrînd, la partea superioară, ferestrele parterului. Deși
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]