3,312 matches
-
viitor", "n-o să reușesc niciodată nimic", "nimeni nu mă va dori vreodată pe mine", "n-am să fiu niciodată fericit". Beck și colab. (1985)217 consideră că există două dimensiuni motivaționale pe care poate evolua pacientul suicidar: dorința de a evada din viață și dorința de a comunica. Cu cât disperarea este mai mare, dorința de a evada este mai accentuată. De asemenea, evenimente minore pot înclina rapid balanța în direcția autolizei. 9.3. Teorii psihologice privind suicidul Unul dintre cele
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
fiu niciodată fericit". Beck și colab. (1985)217 consideră că există două dimensiuni motivaționale pe care poate evolua pacientul suicidar: dorința de a evada din viață și dorința de a comunica. Cu cât disperarea este mai mare, dorința de a evada este mai accentuată. De asemenea, evenimente minore pot înclina rapid balanța în direcția autolizei. 9.3. Teorii psihologice privind suicidul Unul dintre cele mai înspăimântătoare aspecte ale disfuncționalităților afective este potențialul acestora de a degenera în suicid. Sinuciderea se află
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
va da răspunsuri precum: 1. Viața nu are nici un rost. Nu mai am ce aștepta de la ea. 2. Nu suport viața. Nu voi putea fi fericit niciodată. 3. Mă simt atât de mizerabil încât asta este singura modalitate de a evada. 4. Sunt o povară pentru familia mea și le va fi mai bine fără mine. Toate aceste afirmații sunt legate într-un fel de lipsă de speranță. Pacientul privește sinuciderea ca pe cea mai atractivă cale de a-și rezolva
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Apostolilor 16, 31-33, reținem că, impresionat de minunea deschiderii porților temniței, precum și de gestul Sfinților Pavel și Sila care n-au profitat de această împrejurare spre a încerca să fugă, temnicerul - după ce zăvorâse din nou toate ușile spre a nu evada ceilalți deținuți - căzu la picioarele Apostolilor, întrebându-i ce trebuie să facă spre a se mântui. Ca răspuns, Apostolii l-au îndemnat să se boteze el și casa (οῖκος) sa, adică familia sa: soție, copii etc. În cele din urmă
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
discursurile privitoare la lecturi [...]. În multe medii, nu poți să vorbești de lecturi fără să ai un aer pretențios". Pierre Bourdieu, în Chartier, 1985, p. 275. După Escarpit, lectura are două scopuri: unul funcțional (presa, informațiile) și unul nefuncțional (să evadezi, să visezi, să meditezi, să te cultivi gratuit). De asemenea, Gérard Mauger et alii (1999) propun o tipologie a utilizărilor lecturii: de divertisment, didactică (sfaturi practice, manuale școlare și profesionale), de mântuire (pentru a-ți întemeia convingerile religioase sau politice
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
trebuie să știe că în acele vremuri povestea cu poza avea un subtext. Exista o educație comunistă a privirii și retina omului de pe stradă se obișnuise să vadă două tipuri de figuri umane: cele ale conducătorilor comuniști (singurele care puteau evada din paginile ziarelor sau din manuale pentru a fi expuse în public sau plimbate, sub formă de pancarde, la "manifestații") și cele oarecum "simbolice", care se constituiau în "tipuri" și care erau executate de artiști "angajați", după imperativele realismului socialist
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
întrebe la fiecare pas "la ce duce un lucru". Altminteri de ce ar exista o fundație care să ne plătească pentru ceea ce facem? Iată-ne, deci, înhămați la carul fenomenologic și semănând, Cătălin și cu mine, cu doi pușcăriași care au evadat legați fiind cu un același lanț. Sein und Zeit este lanțul nostru și el ne face, ca la fiecare pas, să ținem cont de mișcările celuilalt și să le coordonăm pe ale noastre după ale lui. Tragem după noi povara
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și noduri în țesătura de ansamblu. Cu excepția lui "și", "de aceea" și "totuși", totul, până și prepozițiile și adverbele, intră în cod. Traducătorul, sângerând sub această chingă și amețit de reiterarea figurilor acestui cadril infinit, este tentat periodic să respire evadând în stil: un cuvințel mai sprințar, același lucru spus altfel decât până acum etc. Greșeala pândește la capătul acestei tentații periodice de a ieși din cod. El trebuie să accepte, așa cum va trebui să accepte și cititorul, că se află
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de stadion (3 km!), animat de imaginea idolului meu sportiv de atunci, alergătorul de fond Emil Zatopek ― și eu, cel de acum, nu are asupra mea nici un efect, că sânt tânăr, nespus de tânăr și că, prin nu știu ce miracol, am evadat de sub regula timpului. Mă sufoc, bineînțeles, după 30 de trepte și le declar celorlalți că în fond eu sânt un "alergător de viteză", în ciuda faptului că avusesem toate aparențele unui big animal care se rostogolea greoi în sus. Important e
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
despre Andrei în aceste pagini (cînd mă cert cu el, când sânt rău cu el, când mă supără și îl bombăn), scriu știind că fac recurs la un capital inepuizabil. Cred că asta este o prietenie: o provizie care a evadat din regnul cantității și care, părăsind devenirea, înmărmurește la un moment dat, învinsă de propria ei acumulare. Sânt un "întîrziat", un postcoce (opusul unui precoce), mă "coc", adică, în toate privințele, cam cu zece ani mai târziu. De aceea sânt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mea de om proiectată pe fundalul lumii animale. Dar traversarea unei galerii de tablouri și statui? Mi-am imaginat paznicii scoțîndu-i afară pe ultimii întîrziați și Închizând muzeul. Ce aș fi simțit rămânând acolo? Tablourile atârnate pe pereți ar fi evadat din convenția estetică prin care se ofereau până atunci privirii și ar fi devenit ceea ce ele erau de fapt: uși întredeschise către alte lumi. Fra Angelico, Antonello da Messina, Ghirlandaio, Pisanello, Piero de la Francesca erau numele canalelor prin care istoria
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
2001, revista Working Woman a publicat un articol al Lisei Belkin intitulat „Reinvent Yourself”, care susținea: Are loc o revoluție la locul de muncă, iar în centru acesteia se află simplul faptul că o mulțime dintre noi ne străduim să evadăm și să ne reinventăm. Schimbările îndrăznețe de carieră au devenit o emblemă virtuală a curajului.” Munca nu mai înseamnă a rezolva sarcini pentru a aduce bani companiei și patronului sau acționarilor. Acum, munca înseamnă a crea și a menține relații
Managementul carierei. Ghid practic by Julie Jansen () [Corola-publishinghouse/Science/2058_a_3383]
-
a vieții. Doleanțele soției sunt prezentate în stilul direct: râvnește haine luxoase, îl acuză pe nedrept pe soț de infidelitate, dezvăluind o strategie perfectă de apărare, acuzatul devine acuzator, nu suportă nici o formă de îngrădire a propriei libertăți, dorește să evadeze din spațiul căminului, nu acceptă să fie cicălită. Se vrea lăudată, admirată, cinstită chiar și prin banchete, își vrea slugile remunerate și familia din care provine respectată. Proclamă sus și tare o egalitate în drepturi, căci nu se lasă dominată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fizice, printr-o morală ireproșabilă, prin erudiție și inteligență, nu reușesc totuși să dobândească complexitate și, poate ceea ce este cel mai important pentru un personaj, verosimilitate. Sunt închise în perfecțiunea lor, menită să ofere modele didactice cititorilor, și nu pot evada într-o trăire directă, plenară, autentică a vieții. Comedia delle ninfe fiorentine (1341-1342, cunoscută în secolul al XV-lea sub denumirea, dată de copiști, Ninfale d’Ameto, după numele protagonistului) este o alegorie pastorală în cincizeci de capitole, alternând fragmentele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se înfățișează izolată și păzită, privată de orice libertate („Căci în cea țară tinerele fete/ Erau ținute-n hăț și subt obroc,/ Să nu se prindă-n vreun năstrușnic joc.” 686), de aceea, atunci când crede că ultima șansă de a evada îi este luată (vede că Piram, iubitul ei, s-a omorât din dragoste pentru ea, crezând-o ucisă de un leu), nu alege decât moartea. Tăria de caracter a tinerei este remarcabilă (nu era ușor ca o femeie, percepută ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nu se mai întoarce. După un an, nesuportând depărtarea de ființa iubită, el revine deghizat, purtând acum numele Penteo, și se angajează în slujba lui Tezeu. Emilia îl recunoaște, dar păstrează tăcerea, însă când Palemone este înștiințat, cuprins de gelozie, evadează din închisoare. Se întâlnește cu Arcita, pe care îl descoperă dormind într-o pădure, ajungându-se la o confruntare directă între cei doi, dar sunt surprinși de alaiul lui Tezeu, din care făcea parte și tânăra, și conducătorul cetății decide
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
niște femei care practică o „magie a iubirii”, care nu au altă putere și autoritate de a manipula universul vădit masculin 870 în care trăiesc decât prin forța atracției pe care o exercită asupra bărbaților. Sunt emancipate și doresc să evadeze din spațiul domestic ce le era rezervat, să își afirme personalitatea. Lumea celor doi scriitori stă sub semnul iubirii fizice și al libertății. Decameronul și Povestirile din Canterbury sunt cărți închinate dragostei eliberate de constrângeri, iubirea fiind privită ca virtutea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
rapidă trecere În revistă a daimonologiei din De facie...: cea de a doua moarte. Așa cum luna se Învârtește În jurul soarelui, În dorința de a se uni cu el, tot astfel nous-ul, partea superioară a ființei, o dată eliberat de suflet, evadează la rândul său de pe lună către celălalt astru. Iar sufletele rămase pe lună se descompun acolo asemenea cadavrelor pe pământ. Asemănarea dintre suflete și lună rezidă tocmai În natura lor mixtă și intermediară, În amestecul lucrurilor de sus și de
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
cu râtul solul, încât zona a luat denumirea de Valea Râtei. Micuța așezare este populată de oameni bătrâni înzestrați cu mare credință, ce nu vor să se despartă cu nici un chip de pământul în care s-au născut. Alții au evadat în zona Dealul Perjului, locul de unde au plecat numindu-se astăzi Copacul trăsnit de la Cioara, în care bătrânii spun că s-ar fi aciuat Satana.’’ O altă versiune a denumirii acestei așezări este aceea că această zonă ar fi fost
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
a vieții. Doleanțele soției sunt prezentate în stilul direct: râvnește haine luxoase, îl acuză pe nedrept pe soț de infidelitate, dezvăluind o strategie perfectă de apărare, acuzatul devine acuzator, nu suportă nici o formă de îngrădire a propriei libertăți, dorește să evadeze din spațiul căminului, nu acceptă să fie cicălită. Se vrea lăudată, admirată, cinstită chiar și prin banchete, își vrea slugile remunerate și familia din care provine respectată. Proclamă sus și tare o egalitate în drepturi, căci nu se lasă dominată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
fizice, printr-o morală ireproșabilă, prin erudiție și inteligență, nu reușesc totuși să dobândească complexitate și, poate ceea ce este cel mai important pentru un personaj, verosimilitate. Sunt închise în perfecțiunea lor, menită să ofere modele didactice cititorilor, și nu pot evada într-o trăire directă, plenară, autentică a vieții. Comedia delle ninfe fiorentine (1341-1342, cunoscută în secolul al XV-lea sub denumirea, dată de copiști, Ninfale d’Ameto, după numele protagonistului) este o alegorie pastorală în cincizeci de capitole, alternând fragmentele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
se înfățișează izolată și păzită, privată de orice libertate („Căci în cea țară tinerele fete/ Erau ținute-n hăț și subt obroc,/ Să nu se prindă-n vreun năstrușnic joc.” 686), de aceea, atunci când crede că ultima șansă de a evada îi este luată (vede că Piram, iubitul ei, s-a omorât din dragoste pentru ea, crezând-o ucisă de un leu), nu alege decât moartea. Tăria de caracter a tinerei este remarcabilă (nu era ușor ca o femeie, percepută ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
nu se mai întoarce. După un an, nesuportând depărtarea de ființa iubită, el revine deghizat, purtând acum numele Penteo, și se angajează în slujba lui Tezeu. Emilia îl recunoaște, dar păstrează tăcerea, însă când Palemone este înștiințat, cuprins de gelozie, evadează din închisoare. Se întâlnește cu Arcita, pe care îl descoperă dormind într-o pădure, ajungându-se la o confruntare directă între cei doi, dar sunt surprinși de alaiul lui Tezeu, din care făcea parte și tânăra, și conducătorul cetății decide
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
niște femei care practică o „magie a iubirii”, care nu au altă putere și autoritate de a manipula universul vădit masculin 870 în care trăiesc decât prin forța atracției pe care o exercită asupra bărbaților. Sunt emancipate și doresc să evadeze din spațiul domestic ce le era rezervat, să își afirme personalitatea. Lumea celor doi scriitori stă sub semnul iubirii fizice și al libertății. Decameronul și Povestirile din Canterbury sunt cărți închinate dragostei eliberate de constrângeri, iubirea fiind privită ca virtutea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
acea crimă, victima unei erori judiciare. Acesta se alienase mintal în timpul cercetării penale, făcute cu mijloace dure, și când i s-a citit osânda râdea. Din păcate pentru Dragomir, soția lui, Ana, îl face să-l ucidă pe Ion, care evadase, înainte de împlinirea duratei. E de presupus că fiind judecat pentru ambele omoruri, Dragomir va fi închis sine die. Asta deoarece, așa cum știm tot de la Caragiale, Codul Penal avea o lacună: nu prevedea pedeapsa cu moartea. Lacuna se menține și azi
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]