3,855 matches
-
este plasat în categoria epicurienilor versiune purcei... Se obține acest gen de confuzie nepreluându-se din Despre plăcere - De voluptate - decât un singur text din trei. Or, primul este stoic, al doilea epicurian iar al treilea creștin. Totul în spiritul evolutiv și progresiv al unei dialectici marcate de trinitate, de ritmul ternar obișnuit în scolastica și în retorica clasice. Valla se manifestă în momentul al treilea, cel de-al doilea propune doar un timp necesar dar nu și suficient. Voi reveni
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
trilogia, Sfânta Treime însăși, construcțiile în trei presupune un sens. începutul echilibrului, triangulația: Lorenzo Valla, care cunoaște retorica, sofistica și logica, nu ignoră nimic din modurile de expunere dialectice clasice. Dialogul său despre plăcere se supune și el acestei arhitecturi evolutive: stoicismul la gradul zero, primul tempo al unei mișcări care comportă și un al doilea - epicurismul - în stare să semnifice un progres desigur, dar și să anunțe mai mult și mai bine creștinismul, într-o a treia rezoluție sintetică. A
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
din starea de rând și din mediul eclesial, precum și o parte din capitolul V. Moralitatea personajului feminin, respectiv subcapitolul Etica în universul diegetic boccaccesc și în cel chaucerian. Aceste demonstrații se fundamentează, ca demers teoretic, pe o viziune pozitivistă și evolutiv istorică asupra existenței, i. e. asupra rolului femeii în societate. Semnificația asupra căreia autoarea tezei insistă este cea a emancipării personajului feminin de „toate cutumele perimate” ale unei societați patriarhale, cu alte cuvinte: „Donna demonicata nu se situează la antipodul donnei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pentru dumneavoastră. SÎnteți pregătită? Acest plan pentru ce-a de-a doua etapă importantă a vieții dumneavoastră este susținut de schimbările hormonale ce sînt corespunzătoare menopauzei. Este un proces programat În genele dumneavoastră. Sexualitatea dumneavoastră este o altă realizare remarcabilă evolutivă. Nici o altă creatură de pe pămînt, mascul sau femelă, nu se apropie măcar de a avea experiențele noastre ca ființe sexuale. Conform lui Leonard Shlain „O prăpastie ca un abis separă viața reproductivă a femelelor-om de cea a femelelor din
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
fost remodelat pentru a ne permite să mergem În două picioare. De fapt, a existat În istoria omenirii o perioadă În care atîtea femei mureau la naștere Încît supraviețuirea Întregii specii a fost suspusă al risc. Care a fost avantajul evolutiv În asta? Am supraviețuit deoarece femeile și-au dat seama că există o legătură Între actul sexual și sarcina imediat următoare și au Început să preia controlul asupra vieții lor reproductive. Discutînd despre menopauză, Shlaine ajunge mult Înapoi În timp
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
de vedere, doctrina clasică a demonstrat că a reușit, într-un fel, să descopere "elixirul tinereții", al unei regenerări nesfârșite prin feluriții săi avatari. II. Tradiție vs. inovație la querelle des Anciens et des Modernes II.1. Delimitări generale Ritmul evolutiv al istoriei ce presupune o neîncetată succesiune a generațiilor înregistrează invariabil în momentele cheie ale sale conflicte între admiratorii trecutului și progresiști, între stabilitate și dinamism, între ceea ce a fost și ceea este sau se dorește a fi. Fiecare nou
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
lumină" sugera Malebranche 54 Ca urmare, secolul lui Ludovic al XIV-lea trebuie în ordinea logică a lucrurilor să fie superior Antichității. A rămâne ancorat într-un trecut inferior, din această perspectivă, însemna o gravă greșeală ce ar îngreuna procesul evolutiv normal. Viziunea modernă echivalează vechimea anticilor cu ideea de vetust și decrepit. Aceeași vechime, însă, devine argument principal pentru apărătorii anticilor. Rezistența în timp a unor opere nu poate decât să ateste calitatea acestora. Astfel, Boileau sugera că este imprudent
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
poate vor beneficia de venerația urmașilor vor fi totodată și inferiori acestora căci "aceeași prejudecată ne înjosește într-o epocă spre a ne ridica în alta, astfel, mai întâi, suntem victime pentru ca apoi să devenim zeități."71 La Fontenelle istoria evolutivă a omenirii este comparată cu etapele dezvoltării umane în copilărie, se urmăresc doar nevoile stringente, în tinerețe se descoperă roadele imaginației, iar maturitatea presupune capacitatea deplină de a raționa. Din acest punct de vedere, modernii aparțin maturității omenirii, argumentându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
secolului al XVIII-lea o sincronizare cu modelul francez în două etape prin imitație și apoi adaptare. Imitația se face brusc, printr-o preluare a formulei clasice în stadiul ei final, în totalitatea, integralitatea ei (suprimându-se, astfel, întreg parcursul evolutiv care a dus la crearea acesteia), pentru ca apoi să se realizeze procesul de adaptare: "Mecanismul oricărei imitații [...] se descompune în două elemente esențiale: în transplantarea integrală a invenției și apoi prin prelucrarea ei prin adaptări succesive la spiritul rasei."103
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
doar capacitatea intelectuală umană este constantă, nu și conținutul minții, numărul de concepte pe care le poate manipula. Este o distincție de nuanță, subtilă, dar care atestă faptul că adepții clasicismului nu au confundat niciodată această constanță intelectuală cu imuabilitatea evolutivă omul progresează la nivelul cunoștințelor, dar rămâne același în structurile sale intime, atât intelectuale cât și morale, după cum demonstrează Hulme. Din acest punct de vedere, autorul insistă asupra faptului că setul de calități, instincte și prejudecăți rămâne același în orice
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
prea dominant. Astfel, Eliot vede în tradiție un factor viu, un model ce poate transcende sterilitatea în măsura în care este percepută ca un stimul. Se atrage atenția că reproducerea rezultatelor tradiției nu este în acest sens utilă pentru că nu se subscrie legilor evolutive ale literaturii. Ceea ce este benefic este reproducerea situațiilor care au stat la baza creării unor capodopere. Ideea exprimată aici coincide cu modul în care clasicii au privit modelele trecutului. Nu aservire, nu copiere, nu plagiat, care duce inevitabil la epigonism
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
cinema care se specializează în ceea ce se va numi filmul de categorie "X". Una dintre diferențele cele mai manifeste înregistrate între cele două forme este că prima a rămas stabilă vreme îndelungată, în timp ce a doua este purtată de o mișcare evolutivă foarte rapidă, pornografia având de câștigat de pe urma posibilităților pe care le oferă noile tehnologii ale comunicării: casete, DVD-uri, telefon mobil, Internet..., așteptând "cybersexul", adică practicile sexuale virtuale pe care le anunță unii. Dacă în anumite sectoare cartea s-a
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
estetică și tematică. În volumul al treilea al Istoriei..., în rândul forțelor cu acțiune de frânare a procesului de formație revoluționară este înregistrată și mentalitatea națională, cu expresia ei creatoare, cultura: „Procesul de formație a sufletului nu e revoluționar, ci evolutiv”. Printre obiecțiile aduse criticului foarte frecventă a fost și aceea privind o presupusă confuzie între civilizație și cultură, prima de esență materială, iar cealaltă de natură spirituală. Diferența dintre acestea fusese ani de zile și avea să fie și mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
revolta supușilor și amestecul împăratului de la Viena". Raporturile cu Poarta otomană erau reglementate prin intermediul capitulațiilor. În baza lor se întărea alegerea principelui și se trimiteau însemnele domniei. După organizarea Transilvaniei ca principat conducerea supremă o realiza principele suveran. În cadrul procesului evolutiv de la voievodat la principat, se revine la recunoașterea dreptului de liberă alegere: principele era ales pe viață de Dieta Transilvaniei 749 și confirmat de Poartă. Cu ocazia alegerii, principele depunea jurământul, în care se precizau și obligațiile sale: menținerea și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
și manifestate prin declanșări mai mult sau mai puțin explozive, acțiuni manifestate, descărcări sub diferite forme, exteriorizări, răspunsuri. Se face distincție între natura reacțiilor, acestea putând fi spațiale (exteriorizare, descărcări emoționale, acțiuni centrifuge, implicarea voinței), temporale (succedente, acțiuni), ca sens evolutiv (dezintegratoare, amplificatoare de forță) etc. În teoria conflictelor, se afirmă că procesul de globalizare economică, socială și informațională amplifică nonconformismul acțiunilor oamenilor, stimulat de asimetria forțelor care au intrat în conflict. Raportul de forțe, de cele mai multe ori, prefigurează câștigătorii și
GLOBALIZAREA Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
de mare performanță. Performanțele cu care se pot obține astăzi, medalii la marile întreceri internaționale sunt realizabile numai în urma unei selecții bine dirijate și gândite, începută de la vârsta preșcolară și privită nu ca acțiune de moment, ci ca un proces evolutiv. Mijloacele și metodele folosite în cadrul activității de înot trebuie structurate în așa fel încât să servească depistării rezervelor funcționale ale înotătorilor, pentru ca la sfârșitul etapelor de pregătire sportivă să cunoaștem și să avem unele posibilități de prognoză privind evoluția acestora
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
Dridu. A. PERIOADA SECOLELOR VIII-IX 1. AȘEZĂRI Încă de la primele descoperiri, atribuite ulterior culturii vechi românești din teritoriul carpato-dunărean, s-au observat, pe lângă elemente comune, specifice autohtonilor, și unele trăsături alogene. Diferențierile de conținut au sugerat existența a două etape evolutive: prima încadrată între începutul și sfârșitul secolului VIII, iar a doua între finalul secolului VIII și sfârșitul veacului IX. Întrucât acest fenomen este uniform, fiind surprins pe întreg teritoriul românesc, excepție nu putea face zona siturilor bazinului bârlădean. Pentru cunoașterea
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
între începutul și sfârșitul secolului VIII, iar a doua între finalul secolului VIII și sfârșitul veacului IX. Întrucât acest fenomen este uniform, fiind surprins pe întreg teritoriul românesc, excepție nu putea face zona siturilor bazinului bârlădean. Pentru cunoașterea întregului proces evolutiv al culturii Dridu trebuie urmărite elementele componente, din intervalul secolelor VIII-IX, care au permis închegarea, consolidarea și apogeul culturii amintite, manifestat în secolele X-XI. În consecință, analiza arheologică are în vedere preliminariile culturii vechi românești, rolul lor și evidențierea vestigiilor
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
cea făcută la mână. Calculând procentajul pentru toată Moldova, dintr-un total de 100 % în prima fază, ceramica la mână reprezintă circa 60%, proporție ce a fost preluată, chiar depășită, de ceramica la roată, în cea de-a doua fază evolutivă. Spre deosebire de secolele VI-VII, acum se înmulțesc ornamentele incizate înainte de arderea vaselor: liniile orizontale, vălurite sau oblice, dispuse simplu sau în bandă, fiind motivele de bază de pe recipientele specifice intervalului VIII-IX. De asemenea, o caracteristică a exemplarelor acestor faze preliminare
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
toate fiind sincronizate într-o evoluție a culturii materiale autohtone. Pe parcursul acelor secole s-au clarificat și definitivat elementele constitutive culturii Dridu, iar unul dintre ele a fost ceramica. Cercetările arheologice au surprins, similar culturii anterioare, Costișa-Botoșana-Hansca, mai multe faze evolutive ale culturii Dridu, care prin intermediul ceramicii au determinat datarea treptată a siturilor, preluând denumirea lor eponimă: a) prima fază poartă denumirea convențională de Suceava-Hlincea, întrucât în stațiunile eponime s-au descoperit primele obiecte încadrate cronologic între sfârșitul secolului VIII - începutul
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
de la Arsura corespunde, prin obiectele de inventar, acestei faze. Tipurile dominante sunt primul și al doilea, varianta eponimă, la care se adaugă ceramica fină cenușie. Continuă să lipsească ceramica modelată la mână. Trebuie amintit că, în cuprinsul celor cinci faze evolutive, cu certe similitudini și în inventarele stațiunilor bazinului, nu s-a luat în calcul materialul ceramic provenit din periegheze, datorită lipsei unor elemente adiacente și concludente. Totodată, o mare parte a ceramicii fragmentare, provenită din cercetările de suprafață ale aceluiași
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
fiind găsite în așezări și necropole autohtone), cum este cazul zăbalei fără curbă de la Simila-Zorleni sau a pintenului de la Dodești - Vaslui. Penetrarea ținuturilor nord-dunărene de către pecenegi (în prima jumătate a secolului al XI-lea) a impus grăbirea și definitivarea elementelor evolutive ale culturii Dridu. Ca argument al acestei teorii este situația de la Curcani - Ilfov, unde groapa mormântului unui călăreț nomad (posibil peceneg), din secolele X-XI, a perforat stratul corespunzător culturii amintite. La impactul migratorilor, autohtonii au putut răspunde doar prin două
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
care a lucrat în vânzări doi ani)? Argumentați răspunsul. DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE Dezvoltarea resurselor umane este procesul prin care organizația asigură salariaților însușirea cunoștințelor utile pentru îmbunătățirea performanțelor actuale și viitoare, astfel încât fiecare angajat să poată urma o carieră profesională evolutivă, pe măsura aspirațiilor sale și a așteptărilor șefilor direcți privind eficiența și eficacitatea muncii lui. În contextul medului general al organizațiilor, dezvoltarea resurselor umane cunoaște două etape distincte: Formarea profesională, care are drept scop dezvoltarea unor capacități noi într un
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE by TATIANA PUIU () [Corola-publishinghouse/Science/1676_a_2964]
-
acestei lumi. Reconstrucția efectuată este evoluționistă, fără să fie nevoie. Ea se Încheie cu transformarea Cuvîntului lui Dumnezeu Într-o ipostază independentă, Îngerul-cuvînt207. Simon și succesorii săi, pe care Fossum Îi numește protognostici, sînt considerați a fi moștenitorii acestei tradiții evolutive, care Începe de la Cuvînt și de la Numele lui Dumnezeu, Încheindu-se cu Îngerul Domnului și cu Înfricoșătorul Nume Înzestrat cu proprietăți magice 208. Protagoniștii nu Îl consideră pe Îngerul-Creator rău, Însă insistă asupra faptului că el nu este Dumnezeul suprem
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
orientat dezbaterea spre o anumită coerență. Potrivit lui Jonas, elementele constitutive ale sistemelor gnostice sînt anticosmismul și ideea devoluției, adică a fracturii catastrofale ce Întrerupe evoluția eonilor. Pentru Jonas, Hegel este reprezentantul unei perspective absolut opuse celei a gnozei: o perspectivă evolutivă și procosmică. Dovedind ambiții de ordin filozofic mai mari, Eschatologia occidentală (1947) a lui Jacob Taubes abordează spinoasa chestiune a destinului civilizației occidentale, de care s-au ocupat Nietzshe și Heidegger. Într-adevăr, la vremea cînd scria această carte, Taubes
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]