1,801 matches
-
și mai mare, așa de mare în sfârșit, încât în cadrul ei rotund, monstrul putea s-apară în picioare fără să se aplece. Ceea ce se petrecea în acel creier ieșea din sfera gândirii umane : viața se ridicase la o treaptă de exaltare din care toate se vedeau, se auzeau, se pipăiau enorme, de proporții haotice”. Naratorul nu ezită să utili- zeze cuvântul „monstru” care ne apropie de expresia care consacră dispozitivul hermeneutic al lui „simț enorm și văz monstruos”. Leiba „vede” un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
doi sexa- genari, permite descoperirea celui de-al doilea chip mai vechi al ei, sărbătoarea, care are în centrul ei execuția, spectacolul oferit de ghilotină sau linșajul. Această ambi- guitate și inversiune tipic carnavalescă lasă să se întrevadă propensiunea pentru exaltarea nimicului în paralel cu o exacerbare a simțului civic articulat discursului gazetăresc, mecanismul lui „simț enorm și văz monstruos”. „Lumea pe dos” a sărbătorii populare, corespunzătoare acelor fêtes de fous din tradiția medievală este regimul de lectură al intenționatelor acte
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
dispensatori discursivi, animați de o stare de neliniște. Intervențiile belicoase ale lui Lache nu aduc niciun supliment de com- prehensiune temei dezbătute de ziar, ele sunt doar expresia unei imponderabilități agitatorice, a unei irascibilități inter- mitente. Există aici predispoziția unei exaltări retorice, iar Lache are nevoie doar de public pentru ca reacția exogenă să se producă. Publicul și-l caută prin berării și cafenele, public format din funcționari ca și el. Observația lui José Ortega y Gasset privitoare la acest principiu al
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
primesc aceleași imagini privite de ei. Mă simt în Sufletul Reginei și, parcă-i simt Inima alături de a mea și asta-mi dă viață și încă iubire pentru un secol și ceva de-acum înainte. Mă simt cuprinsă de o exaltare căreia-i duceam de mult dorul! Veniți pe litoralul românesc în urma cu 10 zile, pentru a deschide la Muzeul de Artă din Constanța o Expoziție cu caracter retrospectiv (a treia în ultimii doi ani) de amploare (82 de lucrări) a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mie și una de nopți. Dintr-odată am simțit toată tristețea exilului. Există desigur antecedentul lui Pușkin - Pușkin care hoinărise aici În exil, printre chiparoșii și dafinii aclimatizați -, dar deși eram poate influențat și de elegiile lui, nu cred că exaltarea mea era jucată. De atunci Încolo, timp de mai mulți ani, până ce scriind un roman m-am eliberat de acea emoție fertilă, am asociat pierderea țării mele cu pierderea dragostei mele. Între timp, viața familiei mele se schimbase, eram complet
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
peste balustradă ca să scuipe În coșul astmatic al locomotivei care se Întâmpla să treacă pe dedesubt, dar nici tu, nici eu nu suntem dispuși să recunoaștem că din doi copii cel mai normal este cel care găsește o soluție pragmatică exaltării zadarnice a unei transe obscure. Tu n-ai făcut nimic ca să Îngrădești sau să raționalizezi acele opriri de o oră pe poduri bătute de vânt, când, cu un optimism și o răbdare ce nu cunoșteau limite, copilul nostru aștepta să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
greu e să-l aperi. Visul lui Mahomed e așa cum se teme și Ștefan să transforme Marea Neagră, într-un lac turcesc. Într-o zi, Mahomed și-o porni galioanele și... Mie nu mi-e teamă de el! strigă în culmea exaltării. Să vină! Să vină! Vom lupta! Ard de nerăbdare! Îl vom arde cu "focul grecesc", dar, mai cu seamă, cu "focul inimii mele"! Și-apoi, Europa nu va sta cu brațele încrucișate. Ne vom aduna într-o măreață cruciadă! Turcii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se sparge șiroind pe obraz. Ștefan zâmbește trist: Care oștean ar putea promite... Doar lașii! Bine, bine, o să am! o împacă el văzând că zăgazul lacrimilor s-a rupt. Îți promit! Ștefane! Să știi! strigă Voichița într-o stare de exaltare. De... de cazi, Doamne ferește vin după tine! Vin! Ce-ți trece prin cap? mormăie el încruntat. Da! Am jurat! strigă Voichița. I-am spus și Sfintei Fecioare!... Din cel mai înalt turn al cetății, îmi voi lua zborul spre... spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un autobuz și are sentimentul că i se dă ceva important. Un vecin se așază lângă el pe o bancă, cineva taie lemne cu ferăstrăul într-o curte, iar el se simte ca iluminat. Alteori e cuprins de o bruscă exaltare: simte intens că totul se va rezolva ori îl încearcă dorința acută de a fi imediat fericit. Unele amintiri se combină la modul proustian: „Hamlet-ul abia văzut s-a amestecat pentru totdeauna cu zăpada cafenie ce-mi ajungea până la glezne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe canapea în camera de lucru, mănânc pe apucate, fie că scrisul merge neîmpiedicat, fie că, cel mai adesea, trebuie să reiau aceeași pagină de nu știu câte ori. Câteodată mă apucă disperarea, e ceva infernal. Dar până la urmă are loc o exaltare, o exultație comparabilă cu triumfurile erotice, răsplătind cu dobândă uzurară toate chinurile, exasperările și pierderile de încredere. „Cine m-a pus, cine m-a blestemat să scriu ? Ce rost are ?” - toate aceste vituperări sunt uitate atunci, sau rămân în amintire
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
aceeași uluitoare precizie și putere. Și dacă e să-mi spun gândul întreg, fără să jignesc pe nimeni, nu pot să nu observ că Antigona sau Hamlet sunt infinit mai necesare, mai importante, decât rachetele cosmice. Există un fel de exaltare necontrolată a judecății (de fapt, una din formele de lene a minții), pe care aș numi-o „sindromul Jules Verne” și căreia i se datorează atât succesul literaturii de science-fiction (parazitară, aliterară, după opinia mea, firește cu nuanțările de rigoare
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
denunțat mereu, încă din tinerețe, cultul forței ca dezumanizant și a combătut ca stupidă și falsă teoria că totul în lume se decide numai prin raportul de forțe. În teoria aceasta nu cred decât imbecilii, impotenții morali, idolatrii, adoratorii minciunii. Exaltarea energiei și dominației, a pretinsei „vitalități”, nu duce decât la pustiirea vieții. Unde domnește forța, dragostea nu există. Unde domnește forța, nimic nu există. Decât neadevărul. Cine e refractar la retorica forței, acela, vulnerabil desigur, e invincibil. Dacă e vorba
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
acum cincizeci de ani, Viața Românească i-a consacrat un număr special, în care M. Ralea și D.I. Suchianu au scris despre el pagini superlative, ce mi s-au părut atunci foarte convingătoare, deși simțeam în ele o notă de exaltare, firească în atari circumstanțe. Recitindu-le ceva mai târziu, le-am găsit exagerate, grevate de spiritul de grup. Cu toate acestea, cred și acum că, trecute printr-un filtru moderator, atât admirația pe care o exprimau, cât și argumentările ei
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
e o subliniere a omenescului și dă un soi de stil suav, prezent și absent în același timp, indeterminabil, uneori trecând din acest farmec și asupra defectelor înseși, care capătă valoare de umbre, sporind realitatea calităților” (vol. 2, p. 41). Exaltarea intelectuală pe care i-o provoacă lectorului acest moment al inteligenței românești nu e scutită de umbra unei tristeți : improbabilitatea audienței internaționale. Dar, măcar printre noi, va avea oare salutarul ecou pe care-l merită ? Doctorul Voiculescu ...vino de mă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pe străzi grupuri compacte de elevi de o șchioapă, îmbrăcați în îngrijite costume naționale. Acest peisaj citadin, astăzi, este un fapt de aleasă mândrie pentru unii, mâhniți că patriotismul este bagatelizat și asimilat unor pervertiri ideologice gălăgioase, chinuitoare în trecutele exaltări de paradă. Este meritul dascălilor că mai păstrează o fărâmă de interes pentru ce a fost valoros în trecut. Pentru aceasta în cazul de față merită menționate preocupările câtorva cum ar fi: Mariana Holicov, AbuRmeileh Feliția, Lorena Bujor, Daniela Dumitrașcu
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
în anii care au urmat au făcut cariere mari ca medici de animale. Personaj fermecător, imposibil de uitat, Tiotea Nadia, care cumpăra alimente pentru animale, dar nu avea în casă decât o pisică; era de un patriotism care mergea până la exaltare. Avea însă sentimente ostile față de călugări și disprețuia bigotismul. "Eu am calea mea spre rai; dacă există, îl voi nimeri urmând drumul meu". * Cum să nu fi fost impresionat de această femeie atât de pitorească, și să nu fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
descoperit apoi, în Revista „Vasile Adamachi” prezentarea detaliată a gândirii lui Mendel, am simțit cu adevărat ce înseamnă oprimarea științei de către politică. La Jena, la Vila Meduza, casa memorială a lui Ernst Haeckel, titanul evoluționismului, am avut momente de adevărată exaltare spirituală. Când a aflat ghida că suntem studenți români, a căutat să ne vorbească în mod special de cei trei elevi și doctori ai lui Ernst Haeckel: Grigore Antipa, Nicolae Leon și C.N. Ionescu. Nu numai că au fost doctoranzii
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
Evanghelii vii. Trebuie să o spunem, există prea multă disonanță între ceea ce Evanghelia învață și ceea ce practicăm. Trebuie să dezrădăcinăm acest contrast». Pentru iubirea deosebită pe care o nutrim față de don Calabria, există riscul să ne lăsăm prinși de o exaltare exagerată și să-l prezentăm ca pe o metaforă improvizată și solitară, apărută pe firmamentul Bisericii italiene. Don Calabria face parte dintr-o constelație de sfinți reformatori; curge împreună cu acea mișcare subterană, care cuprinde toate aspectele vieții spirituale a Bisericii
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
alb și marele pavoaz ridicat în cinstea mea. Echipajul stătea aliniat pe punte pentru onor în timp ce, coborît de pe o canonieră a marinei noastre de război, acostată puțin mai departe, un tînăr locotenent, cu jugulara chipiului între dinți, agitat de o exaltare războinică și dornic să facă auzit glasul prafului de pușcă prin singurul tunuleț de pe distrugătorul în miniatură, voia din toate puterile să mă facă să spun că fusesem "maltratat", împreună cu toată Legația, și că datoria lui era să-i pună
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
vanitate și ambiție se angajează în proiecte exagerate, dar și cei care și-au pierdut prețuirea de sine, suferind un necaz ori suportând un viciu de educație (II: 29-30). Între cauzele declanșatoare sunt menționate pasiunile puternice, schimbările de destin sau exaltarea religioasă etc. Cu alte cuvinte, boala combină cauze fizice și mintale. Intermitentă sau remitentă, monomania traversează o evoluție rapidă, bruscă și poate fi, de aceea, judecată în raport de stările de criză, mai mult sau mai puțin acute. Esquirol identifică
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
cu fanatism misiunea de a transmite mai departe acest mesaj. Un aspect specific megalomaniei este sentimentul pe care îl are individul că se află tot timpul în centrul atenției, ceea ce se poate adesea conjuga cu ideea de persecuție sau de exaltare; dacă e însoțit de un sentiment foarte puternic al unicității și infailibilității sale, poate deveni periculos pentru ceilalți, mai ales atunci când sentimentul de suspiciune se asociază furiei, la adresa unei lumi "ostile". Iată un caz mai complex (viz. Chadwick 2005: 20-21
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
ea are caracter cronic, poate apărea treptat sau brusc, afectând ambele sexe, indiferent de vârstă, și nu poate fi vindecată. Delirul de persecuție (persecutory type). Forma prototipică de paranoia (Kraepelin 1920: 226-229) se sprijină pe convingerea delirantă, însoțită adesea de exaltare și agresivitate, a celui afectat de un prejudiciu oarecare și nutrind sentimentul că este mințit, spionat, urmărit, hărțuit sau drogat de alții, ori că este împiedicat să-și atingă scopurile pe termen lung. Esențial pentru el este să scoată la
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
comună constă în a proiecta un aerosol pe placa uscată și lipsită de solvent. Alte tehnici se referă la impregnarea cu un solvent care nu trebuie să altereze cromatograma. Trebuie să menționăm că, impregnarea plăcilor cu ulei de parafină permite exaltarea semnalelor luminoase (până la de 100 ori). Derivații fluorescenți sunt obținuți prin expunerea la vapori de amoniac. Mult mai delicată este utilizarea unei soluții de eluant în care este dizolvat reactivul, de exemplu ninhidrina pentru detectarea acizilor aminați, fluorescamina pentru amine
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
Capitala pierde însă motivația și ocaziile de a organiza marile ceremonii, respectiv adventus, funus și consecratio, inclusiv cortegiile triumfale, care se vor modifica semnificativ în urma unei singure domnii, cea a lui Constantin I. Ceremonialul basileic devine prin excelență unul de exaltare a virtuților autocratului, cum spuneam, combinând modelul de sorginte orientală Sol invictus (apare și în cultura Palmirei; spre exemplu, în triada divină, zeul Malakbel, v. fig. 20) cu trăsăturile creștine pe care le va "instituționaliza" panegiricul lui Eusebiu din Cesareea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
delegată a autocratului, chiar de către Iisus însuși (figurile celor doi co-domnitori ai lumii creștine apar alăturate, reprezentare ce va deveni canonică). Iconografia puterii va renunța cu timpul − mai ales după epoca lui Iustinian I - la realismul expresiei umane și la exaltarea frumuseții fizice, cult moștenit de creștinismul timpuriu din sculptura greacă și din cea romană imperială. Dacă mozaicurile din basilicile Sant'Appollinare Nuovo, San Vitale și Sant'Appollinare in Classe de la Ravenna (realizate în secolul VI) sunt încă tributare artei portretistice
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]