2,256 matches
-
răsucire luînd chip femeesc" (Infern cu floarea soarelui). Contrariile se îmbină cu frenezie. Decăderea concretului mistuie abstracțiunea: "noi sîntem cei mai nemernici, cei mai de jos,/ cei mai umili/ cadavre boite/ galvanizate/ de forță sexuală a unei abstracții/ cercetînd facerea-contrafacerea-desfacerea/ exegeți ai infernului/ iluminați. înrăiți" (Oameni cu lămpi sIesireat). Dacă știință e, după cum vedem, iluminat malignă, sărbătoarea e departe de a semnifică o purificare. Ospățul reprezintă un episod demoniac:m"Benchetuim în spelunca, popește, porcește/ mestecam, înghițim/ din dumnezeul pe care
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
de revizuire este... recitirea. Trebuie să știm că nu demitizarea publicistică, făcută, cu mult zgomot, în raport cu ferventul naționalist sau cu simplul profesor plin de clișee, contează - miza, cu consecințe de durată în plan sociologic, este totuși prea mică -, ci în raport cu exegetul de ținută. Or, dacă este să ne întoarcem la Eminescu, atunci iată exemplarele revizuirii, de exemplu, propuse de Pompiliu Crăciunescu (Eminescu - Paradisul infernal și transcosmologia, Junimea), de Ioan Stanomir (Reacțiune și conservatorism. Eseu asupra imaginarului politic eminescian, Nemira) și de
Revizuiri și... revizuiri by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/15825_a_17150]
-
cu seamă aceea din perioada afirmării. Hugolian, fecund, dispensator de viziuni negre: Vă invit la masa unde n-o să puteți mânca nimic/ pentru că toate cadavrele au intrat în putrefacție" - din vol. Cântece negre. Peisaje de cangrena, le caracteriza Emil Manu, exegetul sau cel mai autorizat. Inspirație contradictorie, între eden și infern, cu mari căderi în vid, bruște schimbări de regisitru, de umoare, în genere cosmarescă. Înseninarea târzie, din lirica, a diminuat vocea. A pune pe seama războiului o inspirație damnata nu convinge
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
unghiile smulse. Firii structural scindate a lui Ion Caraion îi răspundea un neașteptat schizoidism al Securității, devenită naționalistă după ce râsese de pe fața pământului mai toată elită națională. Probabil că faptul de a-l fi păstrat, totuși, pe Valentin Lipatti - un exeget recent n-a știut, pesemne, că fusese și unul dintre cei mai mari moșieri din România - nu-i liniștea întru totul ceea ce foarte încăpător se numește conștiința. Capitol la care este de trecut fără hopuri peste nemulțumirea celor care, zicând
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
spuneați că Bach înseamnă matematică, geometrie... ...da, sigur, e matematică, e baza. Acolo e totul. Pentru mine totul e Bach. E Adevărul absolut, e viața veșnică... Credeți că fotografia conține unele principii matematice? Nu, nu. Compoziția e matematică. Unul dintre exegeții dvs. - Jean Clair - se referă la metafizica fotografiilor dv... Nu știu nimic! Nu mai fac reportaje fotografice de 30 de ani! Acum fac portrete. Desenez. Desenul e baza. De ce ați ales portretul ca subiect al desenelor dvs.? O, eu desenez
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
de exemplu), alții, atașați cultural lumii vechi, sunt, dimpotrivă, dezinhibați în materie de moravuri (Costache Conachi, Iancu Văcărescu). Ei bine, Anton Pann nu poate fi descris unilateral nici prin erotica pe care o cultivă în Spitalul amorului Se știe - de la exegeții săi G. Călinescu, care îi face un splendid portret în Istoria...sa, și Paul Cornea, care în Bucuriile și necazurile unei existențe modeste (op. cit., pp. 528) îi descrie subtil tribulațiile -că personajul era galanton și suferea din amor, fie ca
Anton Pann și Ars amandi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6260_a_7585]
-
află într-o situație legitimă când citește misivele. Necunoscută i se adresează, poate chiar LUI. Considerațiile eseistice în legătură cu Heloise și cu abatele Abélard sunt completate cu comentarii de o remarcabilă finețe asupra Scrisorilor portugheze ale Marianei Alcoforado, pe care unii exegeți le atribuie unui bărbat: "Era autorul Scrisorilor portugheze un geniu sofisticat al disimulării masculine sau o genială, ignara călugărita, sedusa și abandonată? Și ce importantă ar mai avea, de fapt, intrebarea când, de la Rousseau la Rilke, atâția scriitori au imitat
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
cu tot cu ceea ce Michel Foucault va numi, mai tîrziu, "rețeaua de formule discursive". Pretenția lui Franzos de a practica o poetică a "tipurilor" în descendența lui Goethe nu constituie, în consecință, decît o infatuată iluzie. Acele "constructe" ideatice, de care vorbesc exegeții săi, teze pe care se mulțumește să le ilustreze obsesiv în propriile texte, coincid cu așa-numitele "Bilder im Kopf", "imagini înrădăcinate" în creier, ce preced percepția directă a realității și o influențează pînă la manipulare. Cu atît mai mult
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
-și țină sub control demonul autodistrugerii și temerile care uneori se metamorfozau într-o neașteptată agresivitate, de om timid, cu un imens orgoliu. Îmi explic de-abia azi de unde i se trăgeau lui Valeriu Cristea cele două mari obsesii de exeget - Dostoievski și Creangă. Erau personajele în care se recunoștea ca persoană, iar cărțile lor, cele cu care se identifica ca și cum ar fi fost propria lui producție ideală. Pe de o parte chinuitul și autoflagelatorul autor al Fraților Karamazov, iar pe
Ce era în ultimele bagaje ale lui Valeriu Cristea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9173_a_10498]
-
sale poate crea impresia unui exces de discreție. Nu e vorba totuși de superficialitate ori epigonism, cu atît mai puțin de o conduită oportunistă, ci de o lucrare dignă ce relevă propriile-i măsuri lăuntrice. Doar în cazuri rare aserțiunile exegetului sunt amendabile, de pildă atunci cînd îi atribuie lui Eugen Simion "respectul părerii contrare"... Faptul că Iulian Boldea e capabil a-și asuma materia asupra căreia se aplică printr-o reacție ce-o problematizează rezultă bunăoară din cîteva pasaje în
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
frapant al "siguranței de sine", "momente în care masca olimpiană a criticului se destramă pentru a lăsa să se întrevadă neliniști, aproximații, o conștiință a limitelor proprii, toate acestea conducînd la un fel de katharsis, la o purificare interioară a exegetului aflat în fața unui text care, succesiv, se revelează și se refuză percepției". Adică un joc al conștiinței analitice cu opera care se deschide și se închide, se dăruiește și "se claustrează în structura sa autarhică", aidoma unei seducătoare de mare
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
sofisticii, al acrobației intelectuale și morale, într-un cuvînt, al tuturor combinațiilor, genialul Ostap Bender al anilor noștri '50, este George Călinescu. Bărbatul care a reușit sinteza între un hedonism cînd neoclasic, cînd baroc, și poncifele marxiste". E adevărat că exegetul se distanțează de alte aserțiuni, din unghiul d-sale de vedere, "oarecum gratuite, greu de susținut cu argumente serioase", precum următoarea ce nouă ni se pare demnă de luat în considerare: "Poezia anilor '60 este îmbătată de fantasmele puterilor ei
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
120 de note, am avut patru asemenea cazuri, iar la Timon din Atena, cu 70 de note, cinci situații de traducere multiplă, Măsură pentru măsură ocupă, de departe, locul întâi într-un clasament al ambiguităților interpretative cu care se confruntă exegeții: din totalul de 85 de note, aproape un sfert (20 la număr!) sunt dedicate pasajelor obscure, interpretabile în fel și chip. Și trebuie remarcat faptul că nu este vorba de obișnuitele dueluri filologice dintre, să zicem, un universitar care îngrijește
William Shakespeare –450: Măsură pentru măsură intr-o nouă traducere by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/2606_a_3931]
-
obscure, interpretabile în fel și chip. Și trebuie remarcat faptul că nu este vorba de obișnuitele dueluri filologice dintre, să zicem, un universitar care îngrijește o ediție Oxford și unul care îngrijește o ediție Cambridge ci, adesea, unul și același exeget, copleșit de lupta cu sensurile originalului, propune două- trei sau chiar patru soluții interpretative. Cred cu tărie că traducătorul român s-ar cuveni să accepte toate variantele posibile, lăsând opțiunea ultimă la latitudinea cititorului, a regizorului sau a actorului. Iată
William Shakespeare –450: Măsură pentru măsură intr-o nouă traducere by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/2606_a_3931]
-
Iată-ți învestitura, Angelo”. „E-o crimă să ridici / Viața cuiva, la fel cum crimă e / Să zămislești o viață măsluită” este un fragment dintr-o replică dată de Angelo Isabellei (II, 4), în care versul al treilea, potrivit acelorași exegeți, are și sensul „Să torni metal într-o matriță falsă”, sens care, după cum îmi atrage atenția un om de teatru - Lucia Verona - oferă mai mult dramatism discuției despre relațiile sexuale ilicite și procrearea de bastarzi. Vorbind despre condiția femeii, Isabella
William Shakespeare –450: Măsură pentru măsură intr-o nouă traducere by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/2606_a_3931]
-
adevărată confesiune, justificările prezenței sale în exil. Pentru a-și îndeplini o datorie-misiune: ,a salva spiritualitatea românească de o pierzanie organizată". Iată o bună parte din scrisoare: Aveam de ales între a încerca să devin un eseist de expresie franceză (exeget subțire al lui Blanchot și al a-literaturii) și a face ce-am făcut: bucătărie de exil. Am ales ultima soluție, fiindcă, implicat într-un război religios împotriva comunismului... mi-am spus că România are noroc cu cei mari, numiți
Virgil Ierunca - 85 - Omul care tace by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11423_a_12748]
-
meditații și concluzii personale, axate pe o problematică variată. Recent, Maria Cogălniceanu a publicat o interesantă culegere bilingvă, româno-franceză, Istrati după Istrati, la Editura Limes din Cluj-Napoca, scoțând la lumină documente inedite referitoare la permanența postumă a scriitorului în conștiința exegeților și admiratorilor săi din România și Franța, ca și din alte țări, documente descoperite în Arhivele Naționale Române. Direcția județeană Brăila, traducerile în limba franceză fiind realizate de Ștefania Gârbă. Din aceste documente aflăm, de pildă, că reeditarea operei lui
Panait Istrati în posteritate by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9939_a_11264]
-
perioada 1975-1985, Christian Golfetto, președinte al asociației între 1985-1992 și 1999-2006, Dominique Foufelle, redactor-șef la Cahiers Panait Istrati, Jean Hormiere, Serghei Feodoriev din Ucraina și alți iubitori ai operei lui Panait Istrati. Scrisorile incluse în acest volum, semnate de exegeți și prieteni francezi ai lui Panait Istrati, relevă faptul că aceștia au avut o contribuție importantă la perpetuarea operei și personalității marelui nostru scriitor în posteritate. Acest adevăr nu justifică însă afirmația Mariei Cogălniceanu că "măreția și permanenta actualitate a
Panait Istrati în posteritate by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9939_a_11264]
-
-l oferă și care contează ca o performanță în sine (așa cum regia modernă își îngăduie a trata în maniera cea mai lejeră textele clasice). Indiferent dacă autorul a fost sau nu la curent cu sursele la care face speculativă trimitere exegetul (frecvent, bunul simț ne dă un răspuns negativ), credem că ele pot fi invocate în virtutea unei concepții de autonomizare a operei față de creatorul său, opera depșășindu-i informațiile, intenționalitatea, conștiința operațională. Ea e compusă din straturi "la vedere" și din straturi
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
Laptele negru mizează încă estetic pe versurile scrise în timpul comunismului. Poemele elaborate în cei 19 ani de libertate ocupă doar 20 din cele 250 de pagini ale cărții. Iar ultimul poem din cuprinsul antologiei este datat 22 iunie... 1995. Dintre exegeții lui Radu Ulmeanu, Gheorghe Grigurcu a subliniat cel mai bine elementele care dau nota de specificitate, uneori contradictorie, a versurilor sale: "Sangvin, dar și cerebral, impulsiv dar și sceptic, poetul antrenează în versurile d-sale simțăminte și atitudini apte a
Intimism viforos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7644_a_8969]
-
rămîn încă și azi, deplin valabile. Dl. Sorin Alexandrescu socoate că, de fapt, cea mai potrivită cale de a înțelege, în epocă, Junimea e de a o considera ca fiind un grup de presiune culturală și politică asupra timpului. Ca exeget al junimismului, cred că interpretarea e corectă, reflectînd, bine, situația. Sigur, și ca un cenaclu literar, și (din 1871-1874) ca grup politic, Junimea a exercitat o astfel de presiune asupra ideologiei și a culturii (literaturii) epocii. Cei doi factori, cu
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
să spun și eu, ca și editorul, postmodern) textul folcloric, oferindu- ne o demonstrație de măiestrie literară, defel disonantă în contextul poeticii „ultimului Dimov”. Dacă facem abstracție de planul epic, de sorginte folclorică, și această carte poate fi utilizată de exegeți ca o excelentă cheie de acces în arta dimoviană. Căci „ultimul Dimov”, fără să mai șocheze ca în primul deceniu de după revenirea în literatură, este la fel de convingător și de impresionant. Poetul pare că și-a găsit acea albie largă, în
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
de lingviști, de stilisticieni și critici literari. îl întîlnim totuși frecvent în situațiile concrete, în legătură cu forme al căror statut nu a fost suficient verificat și pe care, cu mare ușurință, nu numai elevi și studenți, dar adesea și profesori și exegeți le numesc "stîlciri", "deformări", "erori" etc. Meditația asupra acestor situații ar putea să înceapă cu un text în care e tematizată (și dramatizată) chiar disputa asupra corectitudinii lingvistice. Cum se știe, în D-l Goe... mam'mare utilizează forma marinel
Marinerul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15557_a_16882]
-
Poate că dirijorul a socotit-o, asemenea lui Wilhelm Berger ca fiind „o meditație în trei acte-poeme asupra muzicii înseși′′, deoarece din desfășurarea ei s-a desprins mai mult caracterul meditativ amplificat și de tehnica de compoziție, ciclică, pe care exegeții o consideră înfrățită cu cea a lui Liszt și Berlioz. Credem că ori de câte ori se va cânta această simfonie, indiferent ce va descoperi interpretul-estetician- dirijor, ea va fi din ce în ce mai aproape de sufletul omului. 8 . La Sala Auditorium a avut loc un foarte
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
această partitură complexă, chiar dacă părerile au fost și încă sunt destul de împărțite. Nu ne referim la geneză ei, la tehnica în care este scrisă, la materialul inspirator ci la ceea ce autorul dorește să transmită cu adevărat prin intermediul acelor sonorități cărora exegeții le identifică originea. Caprice roumain are acea frumusețe stranie pe care o descoperi pe măsură ce îl asculți mai mult, în diverse interpretări, desfășurate la oarece distanță. Când o abordăm trebuie să ne deschidem și să ne imaginăm cum ar fi cântat
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]