2,392 matches
-
Bernadettei Soubirou n-a putut să stabilească minutele apariției Sfintei Fecioare! Orice mistică ne învață într-o manieră strălucită că timpul viziunii sau al extazului nu este timpul orologiului sau al cronometrării". (16, p. 76) Durand arăta că filologia clasică, exegeza religioasă, multe cărți de filosofie contemporană sau structuralism lingvistic au adus dovezi privind importanța miturilor și a muzelor pentru cunoașterea omului și a lumii sale pronunțat figurativă, nu substanțială. La frecventele citări din Foucault, aici ni se pare potrivit textul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
mabilul cu ceva ce poate fi exprimat (simbolul). Alegoria este specifică abordării filozofice (de exemplu, Maimonide) a revelației, pentru care, de exemplu, numele biblic Lot este o alegorie a intelectului material din tradiția aristotelică. De cealaltă parte, simbolul este caracteristic exegezei cabaliste (Moise Nahmanide) și este prezent acolo unde limbajul nu este rodul unei convenții, ci își afirmă originea în chiar creuzetul revelației; prin urmare, în acest ultim caz, numele nu mai trimit exclusiv la alte nume, ci la sursa „emanației
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
depăși astăzi, în modernitatea târzie, maniera preponderent descriptiv-constatativ-repetitivă de a vorbi despre politică, partide și ideologii, în favoarea unei gândiri-acțiuni eco-sistemice,comprehensive și terapeutice? Este știut că, în cunoașterea socio-umană din perioada modernității târzii și-au făcut loc tot mai mult exegezele hermeneutice, demersurile relativist-contextualiste, epistemologia sistemistă a complexității. Într-o atmosferă intelectuală antipozitivistă, câștigă teren abordările anti-descriptiviste, de factură eco-sistemică și comprehensivă. În opinia mea, eterogenitatea faptelor socio-umane purtătoare de sens, interdependența obiectului și subiectului cunoașterii și acțiunii, cunoașterea prin intuiție
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
de inimă ale negoțului, am venit să m-așez aci, în Valahia, la București; să mă bucur în isihie de rodul îndelungatei mele trude..."; mai mult, întreaga nuvelă dezvăluie un Caragiale "zglobiu ca un palicar, sarcastic, mistificator" așa cum îl percepe exegeza călinesciană. În legătură cu altă categorie de personaje, Șt. Cazimir descoperă o relație de simbioză pe care o dezvăluie fără ezitare: "Caragiale poartă miticismul în sine și îl exorcizează prin personaje"; consumul cu amicii la un local ("Nu-i mult! Mezeluri și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
probleme de detaliu: aceea a codificării retorice blakeene, care implică existența unei serii complexe de cifruri literare, unele intenționate, altele aleatorii. Merită să le prezint pe cele mai importante dintre ele, de vreme ce o atare sistematizare nu a făcut obiectul vreunei exegeze de până acum. Astfel, cele mai multe greutăți sunt declanșate de particularitățile de limbaj și de stil, la care se adaugă organizarea textuala. Tonul oracular-profetic al lui Blake (ceea ce s-ar numi, etimologic, chresmologie), combinat cu o tehnică de tip significatio (prin
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
funcțional și că această lipsă de identificare îl exclude din schemă conflictului etico-metafizic dintre eu (Blake/Los) și ego (Urizen). Singurul conflict în care ar putea fi implicat Spectrul este, după părerea mea, unul de natură sexuală, ceea ce depășește cadrul exegezei mele. Mai mult, un astfel de comentariu ar presupune o discuție paralelă a Emanației,17 ceea ce, din nou, nu rezidă în intenția mea critică. Demonstrația mea nu ar putea fi completă în absența unei sinteze critice, în care să mă
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
naturale, unui dar primordial, pe care însă trebuie să-l accepte și pe care îl poate cultiva, în primul rând prin îndepărtarea obstacolelor și prin anularea conceptelor" (1974, pp. 176-177). Tezele lui Schleiermacher, mai ales, nu rămân fără ecou în exegeza secolului al XX-lea. În tentativa de a rafina argumentația hermeneutului german, Abrams argumentează că momentul inspirației pulverizează temporalitatea comună și proiectează eul creator în afara acesteia: "Mulți scriitori romantici au mărturisit că au trăit o experiență încărcată de semnificații, în cadrul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
a III-a Esență viziunii În această secțiune, voi examina complexul modus operandi al viziunii, axându-mă atât asupra dimensiunii sale empirice, cât și asupra celei estetizate. În paralel, voi avea în vedere numeroase alte chestiuni de esență religios-estetică, cărora exegeza le-a acordat, până în prezent, prea puțină atenție. În abordarea viziunilor lui Blake, trebuie acceptate premisele poetice ale acestora. O atenție specială se cuvine acordată atât scrisorilor și adnotărilor blakeene, cât și memoriilor contemporanilor artistului, fiindcă toate documentele păstrate relevă
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ale unor secte religioase, precum profeții francezi, filadelfienii, pietiștii, moravienii și precursorii renașterii evanghelice (Rupp, 1986, p. 207). În continuare, mă voi opri, pe scurt, asupra filadelfienilor și asupra profeților francezi, fiindcă aceste două mișcări mistice au fost tratate, în exegeza, măi superficial decât celelalte. În opinia mea, Blake este îndatorat, într-o oarecare măsură, ambelor. Cel mai cunoscut filadelfian este Dr. John Pordage, rector din Berkshire și discipol ardent al lui Böhme, care, pe la mijlocul secolului al XVII-lea, începe să
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
interpretate, în cazul lui Blake, drept manifestări separate, ci drept epifenomene complementare ale eului creator 119. În această secțiune, m-am axat și voi continua să mă axez asupra artei verbale a lui Blake, fiindcă aceasta face obiectul explicit al exegezei mele. Totuși, cateva observații în marginea artei vizuale a artistului englez s-ar putea dovedi extrem de utile. Utilizând un număr semnificativ de invariante tehnice și de modele de reprezentare, desenele, gravurile și picturile lui Blake se metamorfozează într-un mod
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de până în prezent care analizează rolul conceptului de "coincidentia oppositorum" în literatura romantică engleză, dar abordarea să a operei lui Blake se bazează fie pe câteva poeme izolate, The Mental Traveller sau Jerusalem, fie pe polaritatea identitate/alteritate 154. Deși exegeza să este, până la un punct, chiar satisfăcătoare, Smith nu reușește să ofere o perspectivă sintetică asupra gândirii dialectice blakeene, rezultatul configurând mai curând un mozaic de interpretări separate decât un studiu comprehensiv. Principala mea obiecție vizează însă o omisiune flagrantă
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
pe exercițiul imaginației și/sau al inspirației. 4. viziunea cvadrupla: extazul religios, tranșă extatica, aptă, simultan, de a cuprinde și de a depăși esență tuturor stadiilor precedente, indusă de prezență indelebila a elementului sacru sau divin. Înainte de a trece la exegeza cvadripartita din secțiunea următoare, trebuie să mă opresc, rapid, asupra contextului în care Blake își expune concepția asupra celor patru tipuri de viziuni. Este vorba, măi concret, despre o scrisoare adresată lui Butts și datata 22 noiembrie 1802. Blake include
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Johnson subliniază că opera poate fi interpretată, simultan, ca o epopee, ca un poem cu o structură convoluta și că o poveste, adăugând că plăcerea supremă provine din lectură compoziției la toate aceste niveluri (1978, p. 5). În legătură cu acest poem, exegeza s-a pus de acord în privința faptului că el expune o teleologie triplă. Cea mai utilă interpretare, fundamentata asupra temelor apocaliptice de profunzime 190 și luând în calcul problemă retoricii milenariste blakeene, este oferită de Frye: "Tema din The Four
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
inedit Reminiscences (1852), Robinson adaugă: Blake povestea "despre cele mai stranii lucruri în modul cel mai simplu, vorbind despre viziunile (subl. în text, n.m.) sale cum ar vorbi cineva despre cele mai banale întâmplări" (Bentley, Jr., 2004, p. 695). 108 Exegeza dedicată influenței exercitate de Swedenborg asupra lui Blake este amplă. Cea mai utilă introducere este constituită de colecția de eseuri Blake and Swedenborg. Pentru mai multe amănunte, cf. Bellin și Ruhl, 1985: passim. 109 Pentru o prezentare completă, cf. Burke
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
să vă spun că boierul acela avea o păreche de case [...]” (Ivan Turbincă, p.290) etc. Tot naratorului îi revine și misiunea de a întreține o minimă undă de fabulos, fără de care basmul și-ar pierde identitatea. Intervine aici ceea ce exegeza a numit „homerismul” lui Creangă, adică tendința scriitorului de a da o aură mitică întâmplărilor prin exagerarea dimensiunilor lor. Sunt relevante în acest sens pasaje precum: „Atunci dracul se crăcește c-un picior la asfințit și cu unul la răsărit
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
o obsesie, un „complex” întrucât, prezentă excesiv în conștiința personajului, ea are drept urmare neîncrederea acestuia în puterea propriei sale logici și, ca un reflex imediat, neîncrederea în celălalt. Insistența pe excesul de luciditate a personajului holbanian stă la baza majorității exegezelor romanului. Scriitorul susține însă, într-un interviu, că „e numai o iluzie pe care și-o face eroul, Sandu.” Acesta „nu face observație fără să întrevadă și posibilitatea contrariului. În definitiv, Sandu este foarte confuz. Întocmai ca un om adevărat
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
îi aduce alături pe scriitor și pe critic. Mai degrabă ne alăturăm Elisabetei Lăsconi care scria într-un articol din 2002 consacrat nuvelei Moara cu noroc: "Poate că actul scrisului și actul critic sunt manifestarea miturilor purtate în noi și exegeza prilejuiește întâlnirea arhetipurilor care îi obsedează pe fiecare. Scriitorul își găsește criticul pertinent care produce o insolitare totală a receptării atunci când, formați în același orizont, prizonieri fericiți ai aceleiași mitologii culturale în sensul cel mai larg cu putință, el se
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
poate cel mai frecvent controversat de comentatorii operei raliene. Între aceștia, Petru Comarnescu e poate cel mai atent și subtil analist al textului ralian, cronica sa la apariția volumului Explicarea Omului, publicat în Revista Fundațiilor, fiind reluat în volumul de exegeze intitulat Kalokagathon, aprut la Editura Eminescu în anul 1985. ARTA CA PLCERE A ARTIFICIALITȚII Dovada cea mai expresiv și mai convingtoare a triumfului artificialitții i-o ofer gânditorului nostru estetica și obiectul su, creația artistic. De la început, trebuie observat c
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
și care, în ansamblul său, reprezintă elaborarea impresionantă și comunicarea doctrinei eternei reîntoarceri. A doua în Dincolo de bine și de rău, în al treilea capitol intitulat "Fenomenul religios", unde e cuprinsă în enunțul "circulus vitiosus deus?"119, care în ciuda numeroaselor exegeze succesive, rămâne până astăzi o enigmă. Cu toate acestea, fapt este că trăsătura intrinsec ezoterică a eternei reîntoarceri, aparenta contradicție în care aceasta se află cu doctrina voinței de putere, dificultatea interpretării sale în semnificația și consecințele cu care aceasta
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
s-a confruntat în plan interior, s-ar putea spune: ce a îndurat, sau de asemenea: ce a discutat pe toate părțile toate acestea fuseseră deja exprimate și epuizate, și își aflaseră o formulare definitivă la Nietzsche. Restul a fost exegeză 138. Experiența decisivă anticipată de Nietzsche este cea a nihilismului și a noului tip de om capabil să facă față manifestărilor succesive ale nimicului. Nietzsche (...) a inaugurat "al patrulea om" despre care se vorbește atâta în prezent, omul cu "pierderea
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
în întregul ei având în vedere că sub hegemonia principiului subiectivității, tot ceea ce este dobândește caracterul voinței de putere -, eterna reîntoarcere spune, dimpotrivă, cum este ființarea care a fost redusă la voința de putere. Acum, acolo unde Heidegger, printr-o exegeză sugestivă a capitolelor din Așa grăit-a Zarathustra "Viziunea și enigma" și "Convalescentul", interpretează repercutarea doctrinei reîntoarcerii asupra existenței umane și consecințele practico-morale care derivă de aici, este evident efortul său de a citi și ilumina textul nietzschean cu ajutorul propriei
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
maestrului său, Husserl. Și aici, totuși, efortului de apropriere îi urmează luarea de distanță și critica. Din "de profundis-ul" nietzschean Cum să numim atunci confruntarea pe care Heidegger o angajează cu Nietzsche? Un lucru este cert: este vorba de o exegeză filozofică magistrală, de o confruntare memorabilă ce restituie vertijul faptului de a face filozofie în stil mare. În pofida interpretărilor forțate, Heidegger trece cu mult dincolo de nenumăratele interpretări, pe cât de meritorii, pe atât de unilaterale și până la urmă nesatisfăcătoare, care s-
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
în eseurile sau în teoriile lui Eliade despre arta literară, își găsește materializarea în romanele sale, care ocupă un loc major în întreaga creație a scriitorului. Ceea ce se impune însă de la început este o distincție necesară, distincție făcută deja de către exegeză, între diferitele tipuri de abordare a acestui concept în interiorul operei literare eliadiene. În analiza generală a literaturii lui Mircea Eliade, critica literară a operat o clasificare a operelor în trei mari categorii, care se disting din mai multe puncte de
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
și le consideră ca pe un document al vitalității Bisericii, care le aprobă, spre deosebire de alte mișcări ambigue. Această temă este reluată și sublimată poetic de Dante (cf. Paradis, XI-XII). Referința la valdezi și umiliați este evidentă. Acest contrast corespunde unei exegeze istorice exacte. Mai mult de atât, Burcard este singurul care menționează numele inițial de «pauperes minores». Acest nume nu este amintit în niciun alt document, el oferind și o explicație plauzibilă a schimbării numelui. Mărturia pare să fie și mai
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
clasice românești și procesul integrării acestuia în circuitul valorilor spirituale europene. Pentru a înțelege mai bine creația de exil a lui Ovidiu ne vom referi, în paginile care urmează, la enigma relegării și la metamorfoza poeziei ovidiene, fapte controversate în exegezele de profil. ENIGMA RELEGĂRII. Augustus, prin edictul său fulminant, a schimbat destinul lui Ovidiu. Ce fapt a determinat relegarea poetului? Cartea de față, a lui Demetrio Marin, și, mai recent, cartea lui J. C. Thibault, The Mistery of Ovid's
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]