2,012 matches
-
mod real. După moartea lui Solomon, statul a fost împărțit în două regate, Iudeea (Iehuda, Iuda) și Israel. În anul 733 î.e.c. Teglath-Phalasar III ("Tiglat Pileser" sau "Tukulti-apil-Ešarra"), regele Asiriei a cucerit Regatul Israel, l-a distrus și a exilat o mare parte din populația evreiască. În anul 586 î.e.c. Iudeea a avut aceeași soartă și, după cucerirea Ierusalimului, regele Babilonului, Nabucodonosor (sau în ebraică Nevuhadnețar) a exilat o mare parte din populația evreiască. După aceste exiluri de masă
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
regele Asiriei a cucerit Regatul Israel, l-a distrus și a exilat o mare parte din populația evreiască. În anul 586 î.e.c. Iudeea a avut aceeași soartă și, după cucerirea Ierusalimului, regele Babilonului, Nabucodonosor (sau în ebraică Nevuhadnețar) a exilat o mare parte din populația evreiască. După aceste exiluri de masă evreii surghiuniți au continuat să-și păstreze religia și să aștepte venirea unor timpuri prielnice pentru revenirea în patrie, unde să reconstruiască Ierusalimul și Templul. Contribuții recente la istoria
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
Consecințele înfrângerii au fost în cele din urmă foarte grele pentru ei. Ierusalimul, interzis pentru un timp accesului evreilor, s-a transformat pentru un timp în Aelia Capitolina, fiind numit astfel în onoarea împăratului roman Aelius Hadrianus. Nu toți evreii exilați de Tiglat Pileser și de Nabucodonosor s-au întors în Israel după edictul de eliberare dat de împăratul Cirus, o parte din ei au rămas pe meleagurile pe care fuseseră exilați. Pe această cale s-au format comunități evreiești în
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
în onoarea împăratului roman Aelius Hadrianus. Nu toți evreii exilați de Tiglat Pileser și de Nabucodonosor s-au întors în Israel după edictul de eliberare dat de împăratul Cirus, o parte din ei au rămas pe meleagurile pe care fuseseră exilați. Pe această cale s-au format comunități evreiești în multe locuri, unde majoritatea evreilor și-a păstrat religia. Evreii emigrați îndeosebi în provincii ale Imperiului Roman au fondat de asemeni comunități, aflate în legătură cu rudele rămase în Israel. Când își puteau
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
Evul Mediu, existau multe comunități evreiești. Populația evreiască a colaborat cu cuceritorii mauri și era o parte importantă din administrația locală. După izgonirea maurilor, regii creștini au impus evreilor religia creștină și evreii care n-au acceptat conversiunea au fost exilați din Spania și din Portugalia. Mulți dintre evreii exilați au primit adăpost în Imperiul Otoman și s-au răspândit prin ea - o parte au ajuns până la voievodatele române și au inițiat comunități evreiești la București și în alte orașe. Evreii
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
suferit pierderi covârșitoare în timpul campaniei și nu s-a recuperat niciodată pe deplin. În 1813, a Șasea Coaliție l-a înfrânt la Leipzig; în anul următor Coaliția a invadat Franța, l-a forțat pe Napoleon să abdice și l-a exilat pe insula Elba. În mai puțin de un an, a scăpat de pe Elba și s-a întors la putere, însă a fost învins în bătălia de la Waterloo din iunie 1815. Napoleon și-a petrecut ultimii șase ani ai vieții sub
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
1812, Napoleon face o încercare dezastruasă de a invada Rusia, în care este învins. Astfel a început căderea lui Napoleon. În Bătălia de la Leipzig din 1813, Napoleon este înfrânt de către cele cinci națiuni. Napoleon este obligat să abdice și este exilat în insula Elba, în anul 1814. "Încoronarea lui Napoleon" este o pânză pictată de Jacques-Louis David în perioada 1805-1807. Tabloul are dimensiunile 624 cm x 979 cm și se găsește la Muzeul Louvre, Paris. „Regii au părăsit-o, eu am
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
celor o sută de zile”. Reîntronat, acesta începe să viseze la refacerea marelui imperiu. Obține chiar câteva victorii. Pentru scurt timp însă, căci este înfrânt în bătălia de la Waterloo (18 iunie 1815). Silit să abdice din nou, Napoleon a fost exilat pe insula Sf. Elena, unde a murit în condiții neclare, câțiva ani mai târziu, la vârsta de 51 de ani (5 mai 1821). Există două teorii importante cu privire la moartea sa: otrăvirea cronică cu arsenic și cancerul la stomac. A fost
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
și de criticul Basil Munteanu, la inițiativa lui Mircea Eliade, pentru a primi premiul Nobel pentru literatură. Cei doi nu locuiau în România, Rosa del Conte era autoarea unei cărți despre Eminescu, iar Basil Munteanu locuia la Paris, unde se exilase din motive politice. Nominalizările pentru premiile Nobel sunt ținute secrete timp de 50 de ani, iar după 2006 acestea au fost publicate pe site-ul său, iar numele lui Lucian Blaga nu apare între nominalizații acelui an. Creația sa filosofică
Lucian Blaga () [Corola-website/Science/297298_a_298627]
-
Hristodulos, al Atenei, a ordonat mai multe anchete pe această temă. Alexandru DOROTEI, starețul homosexual, va plăti scump faptul că și-a recunoscut homosexualitatea, el fiind amenințat de preoți ai Bisericii Ortodoxe Române, fapt care l-a forțat să se exileze. De Muntele Athos sunt legate și alte acuzații de homosexualitate: episcopul Limasolului (Cipru), numit Atanasie, a fost acuzat că a întreținut relatii homosexuale pe când era novice la Athos., deși ulterior un sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei va concluziona că
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
declin a Egiptului. În perioada Greciei Clasice, Micene a redevenit populată, nerecăpătâdu-și însă puterea de altădată. Mici grupuri de micenieni au participat la luptele de la Termopile și Plateea. În 462 î.Hr., trupe din Argos au distrus orașul și i-au exilat pe locuitori. În perioada elenistică și romană ruinele cetății au devenit un centru turistic, formându-se în apropiere o mică așezare care trăia din comerț. În perioada romană târzie, Micene a fost abandonat. Micenienii aveau aproape aceiași zei ca și
Micene () [Corola-website/Science/297350_a_298679]
-
D.K. Samsaris a argumentat o etimologie greacă a acestui nume, bazată pe indicația din "Lexiconul Suda" conform căreia cuvântul „Abdera” înseamnă și „mare”, coroborată cu poziția de coastă a cetății. După Herodot, fondatorul orașului ar fi fost Timesios din Clazomene. Exilat în 656 î.Hr. din patria sa, el a luat drumul mărilor și a întemeiat o nouă așezare pe coasta meridională a Traciei. La începutul secolului al VI-lea, această primă colonie a fost distrusă de către traci și abandonată de primii
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
instrumente soliste, a desăvârșit Poemul simfonic "Vox Maris" pentru soprană, tenor, cor și orchestră, schițat încă din 1929, Simfoniile Nr. 4 și 5 rămase neterminate (au fost orchestrate mai târziu de compozitorul Pascal Bentoiu). O dată instaurată dictatura comunistă, s-a exilat definitiv la Paris, unde s-a stins din viață în noaptea dintre 3 și 4 mai 1955. A fost înmormântat în cimitirul Père-Lachaise din Paris, într-un cavou de marmură albă, aflat la poziția 68. Deși este cunoscut în principal
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
viața lui Ivan Denisovici", a fost exclus din Uniunea Scriitorilor pe motiv că a cerut abolirea cenzuriiintr-o scrisoare deschisă adresată Ministerului Culturii . A tipărit în occident cartea "Arhipeleagul Gulag", aducându-i premiul Nobel. Neputând să-l închidă, KGB l-a exilat. KGB-ul utiliza multe metode aspre pentru a controla societatea: exilul forțat, interdicția de a părăsi țara, ridicarea cetățeniei sovietice celor care fugeau din țară, internarea forțată în spitale de psihiatrie a dizidenților, înfiltrarea unor agenți KGB în grupuri de
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
poveștii, în scenariul lui Maren Ade părintele își asumă un rol jovial cu scopul de a reface legătura ruptă cu fiica lui, în timp ce copilul (Ines Conradi) este prins de grijile cotidiene ale unui job bine remunerat, însă stresant și alienant. Exilată în București în căutarea succesului profesional, Ines își asumă o personalitate rece și calculată. Pentru ea, România este un simplu hop în carieră, care, odată trecut, îi garantează accesul către treptele superioare ale ierarhiilor corporatiste. Însă călătoria ei, inițial asemănătoare
Cronică - Toni Erdmann, regia Maren Ade () [Corola-website/Science/296116_a_297445]
-
literatura onirică universală, în special în zona romantismului german, considerat de alți critici un curent înrudit cu suprarealismul, dar și destul de apropiat de noul roman francez, grupul a fost repede interzis de cenzură. Dumitru Țepeneag a fost silit sà se exileze la Paris. Au rămas foarte multe texte teoretice, adunate în volum recent de Corin Braga, un continuator al esteticii onirismului, care se prelungește până în post-modernism prin operele lui Mircea Cărtărescu. Au rămas de la onirici volumele "Lungul drum al prizonierului", romanul
Onirism () [Corola-website/Science/297610_a_298939]
-
la o întrunire a tinerilor revoluționari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iași, a fost adoptată o petiție în 16 puncte adresată domnitorului Mihail Sturdza, petiție redactată de catre Vasile Alecsandri. După înfrângerea mișcării pașoptiste Vasile Alecsandri este exilat. După ce călătorește prin Austria și Germania se stabilește la Paris, unde se întâlnește cu alți militanți pașoptiști munteni; din perioada exilului datează poeziile "Adio Moldovei" și "Sentinela română". În mai 1849 pleacă, împreună cu ceilalți exilați, la Brașov, apoi în Bucovina
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
puțin costisitoare. Brienne a trebuit să supună reformelor sale Parlamentului din Paris pentru a fi înregistrate. Acesta a refuzat și a declarat că numai Stările Generale puteau aprobă noile impozite. Popularitatea monarhiei a scăzut rapid. Pe 15 august, regele a exilat Parlamentul la Troyes. Opoziția parlamentelor din Paris și din provincie a paralizat guvernul, împiedicând coroana să obțină banii necesari. Regele a cedat, iar în septembrie, a permis Parlamentului să revină la Paris. Noul sistem de impozitare a fost abandonat și
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Printre inscripțiile antice de pe insulă, un decret olbiopolitan (din cetatea Olbia de la gurile Niprului) datând din secolul al IV-lea înainte de Hristos, le cere Olbienilor să-i alunge pe pirații care „se adăposteau pe insula sacră”, ori poetul roman Ovidiu (exilat la Tomis), geograful grec Ptolomeu, istoricul grec Strabon și învățatul grec Megalos din Tir (care a trăit în secolul al II-lea după Hristos) menționează cu toții „templul sacru, închinat lui Ahile, din insula Leucos”. Tot în antichitate apare în scrierile
Insula Șerpilor () [Corola-website/Science/297700_a_299029]
-
fost masacrați. Foarte puțini reușind să scape sau să se ascundă. În iulie 1944, Armata Roșie avansează pe teritoriul polonez spre Varșovia urmărindu-i pe germani. Știind că Stalin nu era de acord cu ideea unei Polonii independete, Guvernul Poloniei, exilat în Londra, a dat ordine propriei armate secrete (AK) să încerce să preia controlul asupra Varșoviei înainta Armatei Roșii. Prin urmare, pe 1 august 1944, în timp ce Armata Roșie se apropria de oraș, Revolta Varșoviei a început. Lupta armată, prevăzută să
Varșovia () [Corola-website/Science/296628_a_297957]
-
a avut parte de multe succese cât a fost la putere, lui Cazimir Restauratorul nu i-a fost acordat niciodată titlul de rege. Fiul său, Boleslav al II-lea "cel Curajos", a primit acest titlu în 1076, dar a fost exilat în 1079, după ce a dat un ordin de ucidere a episcopului Cracoviei sub acuzația de trădare. I-a urmat pe tron Vladislav I Herman, dar acesta a renunțat la titlu regal. Conducătorul următor, Boleslav al III-lea "Gură Strâmbă", a
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
de a boicota Dieta Ungariei, din moment ce liderii PNR erau loiali proiectului Statele Unite ale Austriei Mari. Iorga a avut de suportat consecințele în mai 1909, atunci când nu i s-a permis să intre în Bucovina, fiind declarat "persona non grata", și exilat de pe sol austriac (în iunie, li s-a interzis prin lege profesorilor bucovineni să ia parte la discursurile lui Iorga). După o lună, Iorga l-a întâmpinat în București pe istoricul englez R.W. Seton-Watson. Critic al Austro-Ungariei, a devenit
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
obiecte a căror proveniență este încă nedeclarată, adică nerecunoscută oficial prin documente de inventariere și prin înscrierea lor în patrimoniul institutului, sub jenantul pretext că sunt falsuri. Or această atitudine contravine legislației care reglementează domeniul respectiv.” Marele poet roman Ovidiu, exilat la cetatea Tomis, vorbește în poemele lui „pontice” despre daci și limba lor „barbară”, afirmând că a învățat-o și chiar a scris poeme în ea, fiind apreciat pentru aceasta de daci. Dacă cele spuse de Ovidiu sunt adevărate și
Limba dacă () [Corola-website/Science/296677_a_298006]
-
din Cehoslovacia ocupată anterior. În conformitate cu înțelegerile expansioniste secrete din Pactul Molotov-Ribbentrop, Armata Roșie sovietică a invadat Polonia dinspre răsărit la 17 septembrie, iar la 22 septembrie Polonia capitulează, teritoriul său fiind împărțit între Germania și URSS. Guvernul polonez s-a exilat în România, împreună cu tezaurul Băncii Naționale a Poloniei și un număr de unități ale armatei poloneze. Ultimele unități poloneze au încetat rezistența la 6 octombrie. În ciuda alianței care-i lega de Polonia, după declararea războiului, Anglia și Franța nu au
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
Pavel Eisner, unul din primii traducători în limba cehă ai operelor kafkiene, îl numește « un gigant pentru care zece premii Nobel ar fi prea puține », insistând că departamentul de studii germane de la Universitatea din Praga trebuie să-i analizeze lucrările. Exilată de naziști în afara spațiului germanofon, moștenirea literară a lui Kafka va fi captată de noi centri de recepție în Franța, Marea Britanie, Statele Unite și America Latină (în special Argentina). Suprarealistul André Breton îl include în 1940 pe Kafka în "Antologia umorului negru
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]