3,053 matches
-
înaintând, la rândul ei, printre soldați. O strălucire extatică îi lumina chipul. Când ajunse în fața sa, își puse o mână în mâinile lui. — Nu m-am îndoit nici măcar o clipă de victoria ta! exclamă, scrutând în ochii lui, aproape în extaz. — Sunt bucuros că am putut să-ți răzbun tatăl și fratele. Ea întoarse privirea spre trupul lui Gualfard, pe care doi oameni de-ai lui Gundovek îl duceau de acolo, târându-l de picioare, lăsând pe caldarâm o dâră lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe lume venise Și pierdută de putere mama cu brațele - întinse Pruncu-și alăpta zâmbind și cu drag la piept îl strânse. Somnoros precum era, cu amorțitele lui pleoape El scâncea cu glas firav și ea îl privea de- aproape, În extaz de bucurie, lumea ca pe-un cerc o vede Iar la umbra unei gene, lacrima pe-obraz se pierde. Era în amurgul serii, zi de mare sărbătoare, Când pe lume veni pruncul, mai măreț decât un soare, I-atinge cu
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
de locomotivă, În timp ce pungile umflate În formă de clopote sunau din ce În ce mai dogit, gata-gata să-și reverse Întregul conținut peste cuibul ascuns În lanul văratic. Mașa se pregătea totuși să primească În cuibul ei zglobiu toate cele trei țevi umflate În extaz și toate cele șase clopote care se agitau În aer; puiul golaș și auriu Își căscă din ce În ce mai nerăbdător ciocul său arămiu spre ele, Își pregăti gușa uriașă ca să Înghită Întreg conținutul revărsat de acea uriașă pasăre-tată; paiele și ierburile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
acest fapt. Dar, la drept vorbind, ne putem divide și fără ajutorul lui. Cât despre celelalte două sexe, ele nu sunt nici de plumb, nici de aramă sau bronz, ci din carne păcătoasă, Mașa, din carne care se Înalță spre extaz și recade În mocirlă, pentru a se Înălța iarăși și iarăși și pentru a se prăbuși mereu. Organul bărbătesc aduce la noi cu un tirbușon destul de sofisticat ca formă, pe când celălalt seamănă cu o pâlnie spiralată. Natura a fost destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pere mălăiețe la pământ. Mașa Își vedea corpul Întins de data asta nu pe un trunchi de copac, ci direct pe podeaua de scânduri proaspăt vopsită, palpitând de dorință, cu sânii mari ca niște talere ale unei balanțe aflate În extaz, având de o parte și de alta câte un sfârc greu, zemos, și cu sexul ca un platou auriu din mijlocul căruia Își Înălța gâtul același pui de cocostârc golaș și lacom de desfătări. Jos, lângă platou, cele trei țevi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
am Închipuit pentru ca dorința să se transforme-n faptă?“ Nu văzuse ea, oare, această entitate, În imaginația sa, acționând În toată forța bărbăției sale? Cine a pus-o să-și imagineze cele trei țevi de plumb ale Extraterestrului aflate În extaz și pe ea Însăși Întinsă În iarbă sau pe trunchiul unei răchite, gata-gata să-i satisfacă toate poftele? „Dacă ți-ai făcut de cap, ia și trage ponoasele“, se apostrofă femeia. „Totuși, ceea ce se Întâmplă cu mine e foarte ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
debordant, agitația aproape de nesuportat care venea din capacitatea de a te descrie drept un american al secolului douăzeci era la dispoziția tuturor. Tuturor celor ce aveau ochi să citească ziarele sau să se uite la televizor, tuturor celor ce Împărtășeau extazul colectiv de știri, crize, putere. Fiecăruia i se dădea pe măsura excitabilității. Dar poate că era un lucru ce mergea și mai adânc. Omenirea se privea și se descria pe sine prin Însăși Întorsăturile propriului destin. Ea Însăși subiect, trăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fusese aproape omorât În bătaie. Trebuise să ridice corpuri moarte de pe sine. Disperat! Târându-se afară. O inimă ce sta să explodeze! O, odios! Apoi chiar el aflase cum se simte să iei o viață. Aflase că poate fi un extaz. Se ridică. Era plăcut aici - lumina lămpii, camera lui personală. Adunase aici, În jurul său un soi de intimitate foarte plăcută. Dar se ridică. Nu se odihnea, așa că putea foarte bine să se ducă la spital. Nepotul său Gruner avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de natură moartă erau de două ori moarte, autobuzul care-l adusese de la aeroportul Kennedy fusese o limuzină; autostrăzile Îl Întâmpinaseră ca pe un astronaut Încărcat de glorie și Își privea În față Karyera cu dinți rânjiți, lucioși, Într-un extaz din cele mai disperate. (Ca să facă pereche cu rusescul Karyera, aveai nevoie de rusescul Extass!) El și Wallace făceau deja afaceri Împreună. Eisen făcea etichete pentru copaci și tufe. Îi arătară lui Sammler eșantioanele: QUERCUS și ULMUS, În litere gotice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Meu!“ sau porunca lui Dumnezeu către Ioșua: Hazak! Cu oarecare interes Sammler Îl urmări cum Înșiră aceste bucăți grosolane, fără noimă. După fiecare, o pauză, timp În care fața cunoscătorului era examinată cu atenție pentru a-i descoperi reacția de extaz evident cuvenită. Aceste pirite de fier, ce-și aveau locul pe fundul Mării Moarte. — Și ce e asta, Eisen, un tanc, să Înțeleg, un tanc Sherman? — O metaforă pentru un tanc. Nimic nu e literal În creația mea. — Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Își dădu brusc seama că ceea ce Îi unea pe toți era beatitudinea prezenței. Ca și cum - da - binecuvântați sunt cei prezenți. Sunt aici, și totuși nu sunt aici. Sunt prezenți și În același timp absenți. Prin urmare, așteptau În acea stare de extaz. Ce privilegiu suprem! Și nu era decât Eisen să pună capăt Încăierării. Care, până la urmă, era o Încăierare ciudată. Sammler nu credea că negrul avea să-l sugrume pe Feffer până Îl lăsa lat; avea doar să continue să strângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să mă scoată din minți. Doar nu vrei să-mi spui că Elya a auzit asta la radio! — Nu, n-a auzit. Deja cobora cu liftul. — Și zici că Wallace nu e rănit? — Wallace e În al noulea cer. În extaz. A trebuit să Îi pună copci pe obraz. — Înțeleg. O să rămână cu cicatrice. Ce poveste Îngrozitoare! — Îi plângi prea mult de milă. — Recunosc că toată părerea asta de rău pentru oameni te poate epuiza. Pe de altă parte, mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
e îngrozitor? Da, eram scârbită. Tot repetam: „Copilul e o greșeală, n-ar fi trebuit să se nască“. Am fost foarte deprimată în prima lună. Iar apoi am ajuns în extrema cealalată. Când avea cam zece săptămâni, eram aproape în extaz. Copilul zâmbea tot timpul, iar eu m-am convins singură că era de fapt mai deștept - mai rapid - decât ceilalți copii... Și-a ridicat ochii la mine și la Sue. — Dumnezeule, a ridicat ea vocea. Nu mai fiți așa sumbre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
bine să-i răstoarne sau să-i scoată la mal fără incidente. Oricum, puștiul îi tăiase răsuflarea. Se chinuia, cu brațele lui ca niște scobitori, să întoarcă barca astfel încât să ia valurile în bot, iar pe chip i se citea extazul. În mod straniu, Mary chiar și-ar fi dorit ca barca să se răstoarne; voia să se întâmple ceva, orice. Femeia s-a întors către Jina, care-l lăsase în pace pe fiul ei și se așezase țeapănă pe locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a întâmplat ceva. Era prima oară când eu am lipsit de la o știință comună. Devenisem, din Șeherazadă predilectă, Harun Al-Rachid. Și am tăcut, ca una căreia i se refuză făcutul istoriei. În loc de fapte, eu am avut parte de curcubee și extaz mistic. O deviantă. Alta decât ei. Mircea: 21 decembrie În dimineața aceea eram la biblioteca de la Psihologie. Începuse vacanța și voiam să-mi folosesc cât mai bine cele câteva zile pe care le aveam până când urma să mă duc într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aveam treizeci și unu. Nu obișnuiam pur și simplu să „o șterg“ de undeva cu bărbați necunoscuți. Stai doar să-i spun lui Jacqui că plec, am zis. Am găsit-o în bucătărie, unde arăta unui pâlc de oameni în extaz cum se face un Manhattan adevărat, și i-am spus că plecam. Dar, ca să pot face asta, a trebuit să îmi recuperez haina de sub un cuplu care făcea sex cu gemete în dormitorul lui Kent. Tot ce se putea vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de oameni, după ce îl întâlneau prima dată, spuneau, cu neașteptată furie: — Care naiba e problema cu tipul ăla, Joey? Putea să fie dezagreabil în mod intenționat și gratuit. De pildă, când cineva își schimba tunsoarea radical și toată lumea era în extaz, Joey ar fi spus mai probabil: Dă-i în judecată. Ai putea să obții milioane. Alteori, nu scotea o vorbă. Stătea pur și simplu în mijlocul unui grup, privindu-i pe toți cu ochii îngustați, cu gura încleștată, în timp ce îi zvâcnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
trezit o amintire: uneori eu și Aidan obișnuiam să cântăm. Nimic serios - o, Doamne, nu - ci născocind chestii, prostindu-ne. Ca în seara în care am sunat la Balthazar să comandăm cina acasă, și eu eram de-a dreptul în extaz. —E uimitor, aberam. Balthazar e unul dintre cele mai faine restaurante din New York- nu, rectific, unul dintre cele mai faine din lume - și nu li s-a urcat prea tare la cap încât să refuze să ne aducă mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
neclintită, că anul ăsta avea să pună capăt lungii serii de eșecuri. Aveau să câștige pentru că imbecilul fusese atât de bătut în cap încât să moară și să rateze momentul. Analiștii, presa și fanii Red Sox oscilau între agonie și extaz; erau atât de aproape de victorie, dar dacă n-aveau să câștige? Eu n-am avut nici umbră de îndoială că vor câștiga și, după cum preconizasem, au câștigat, iar eu am fost singura persoană din întreaga lume care n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
electrice. În cele din urmă, s-a făcut un cerc în jurul lui Shake; îi lăsau loc maestrului să se desfășoare. Shake a cântat, alunecând în genunchi, lăsându-se pe spate, cu capul aproape să atingă podeaua, cu o expresie de extaz întipărită pe față, în timp ce degetele i se mișcau deasupra prohabului. Nu arată de parcă ar... lua-o... în mână? a murmurat mama. —Hmmm? — De parcă și-ar face-o cu mâna lui. Știți voi. Ești obsedată, a zis Helen. Ești mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
alergând din nou pe un semicerc, cu chipul transfigurat. — Uită-te la el... A înnebunit. Valerius gâfâia și de oboseală, și de spaimă. Apăsa cu palma capul lui Lurr, căutând parcă salvarea. — Fratele meu a înnebunit. — N-a înnebunit. E extazul care te cuprinde în momentul luptei extreme... Știu prea bine. Este acel furor sacru... Omul este târât în infern și se înapoiază erou. — Nu-i el, e o fiară... Și n-o să reușească, sunt prea mulți! — Îi ține la distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Mithra și era mai-marele preoților. Mi s-a spus că, pe când îi înfruntai pe quazi, aveai chipul celui care a coborât în infern și s-a întors în bătălie cu forța unui zeu. Era chipul unui om cuprins de extaz. Iar când au ajuns soldații tăi, când quazii au fost învinși, am auzit că ai leșinat și ai rămas mult timp astfel. Cunosc acel furor străvechi, foarte diferit de mânie, de cruzimea sălbatică a soldatului... Extazul tău a fost unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
unui om cuprins de extaz. Iar când au ajuns soldații tăi, când quazii au fost învinși, am auzit că ai leșinat și ai rămas mult timp astfel. Cunosc acel furor străvechi, foarte diferit de mânie, de cruzimea sălbatică a soldatului... Extazul tău a fost unul sacru și ți-a dat o putere supraomenească. — Zeul meu mi-a dat puterea aceea, știi prea bine - Antonius întinse mâna, iar Valerius Mucrus i-o strânse cu putere; strângerea de mână era simbolul pactului ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o strânse cu putere; strângerea de mână era simbolul pactului ce-i unea pe adepții cultului lui Mithra. Sunt pregătit, pater. După ce am trecut prin cele șase grade de inițiere în misterele cultului lui Mithra, sunt pregătit să-mi ritualizez extazul. — Putere, curaj, credință, moralitate desăvârșită... Acesta va fi crezul tău, religia care îți va aduce viața veșnică, șopti Valerius Mucrus. Vei da ultima probă. E grea, te previn. Ți-e teamă? — Poate. — Ție nu ți-e teamă de oameni. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
rafale se auzea doar mârâitul lui Lurr, care, întins lângă cort, își arăta în somn dinții unui dușman nevăzut. — Te-am văzut când luptai... Erai transfigurat. — Nu mai auzeam nimic. Nu auzeam strigătele quazilor, nu auzeam zgomotul armelor... — Erai în extaz... Erai cuprins de furia sacră... — E greu să-mi găsesc cuvintele. — E chiar cu neputință, murmură Valerius. „Velunda“, se gândi. Velunda nu avea nevoie să asculte cuvintele ca să înțeleagă. El da, avea nevoie. Se gândi la ea. Ochii, mâinile, părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]