5,420 matches
-
bulevardul Fizicienilor, pe care nu mai apărea Dacia roșie a lui Velicu. Cerul în zori și-n amurg, Mirelo, lumina scăzând și crescând din visul ăla lânced, îmbâcsit de fum, de dincolo de gardul din plăci de beton, înălțat cu o fâșie de sârmă ghimpată: halele garajelor, cimentul cu pete și bălți de ulei ars și câinii murdari umblând printre basculante ridicate pe cricuri și cu capotele căscate, arătându-și viscerele motoarelor, și ea așteptând și amânând de pe o zi pe alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nimerite pentru zboruri. Avea nota 10 de la mine pentru conștiinciozitate. Ah, dar nu sunt chiar pentru călătorii, spuse femeia, deschizând pentru prima dată gura și lăsând să se audă o voce studiată. Părul Îi era legat la spate cu o fâșie de catifea, ca cele purtate de școlărițe. Altă blondă. Tare aș fi vrut să știu cum să-mi afișez disprețul. — Ne-am gândit că ar fi perfecte pentru weekenduri la țară. Știți, vara, cu capota mașinii lăsată. Vor arăta splendid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
în față. Există un gard de șipci scunde, ascuțite la capăt, dincolo și dincoace e beton, câteodată dincoace mai e și puțină iarbă. Ce e dincoace se numește grădinița din fața casei. Și în lungul blocului nostru, acasă, se întindea o fâșie îngustă de pământ pe care creștea iarbă. Înspre stradă, era mărginită de un șir de tufișuri. Tufișurile creșteau dezordonat și se făceau tot mai înalte, încât de două ori pe an erau tunse și aduse la aceeași înălțime. Pe fâșia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fâșie îngustă de pământ pe care creștea iarbă. Înspre stradă, era mărginită de un șir de tufișuri. Tufișurile creșteau dezordonat și se făceau tot mai înalte, încât de două ori pe an erau tunse și aduse la aceeași înălțime. Pe fâșia de pământ acoperită cu iarbă se plantau simetric tufe de trandafiri. Am stat toată ziua în grădiniță, așteptând. Ședeam pe un scaun, nu lângă gard, ci aproape de ușa de la intrare. Pusesem un picior peste altul și le tot legănam. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
într-un castron și îi scot laptele din frigider, dar ea se ridică jignită, nu-mi mai e foame, își pune ghiozdanul pe umeri și se îndreaptă spre ușă, iar eu alerg în urma ei, în timp ce înăuntrul meu ceva se rupe fâșii, fâșii, desene ale unor copilării pline de culoare, ursuleți și iepurași se perindă veseli în timp ce ea coboară scările, Noga, ești încă în pijama, îmi dau seama deodată, ai uitat să te schimbi! Ea urcă treptele cu ochii în pământ, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un castron și îi scot laptele din frigider, dar ea se ridică jignită, nu-mi mai e foame, își pune ghiozdanul pe umeri și se îndreaptă spre ușă, iar eu alerg în urma ei, în timp ce înăuntrul meu ceva se rupe fâșii, fâșii, desene ale unor copilării pline de culoare, ursuleți și iepurași se perindă veseli în timp ce ea coboară scările, Noga, ești încă în pijama, îmi dau seama deodată, ai uitat să te schimbi! Ea urcă treptele cu ochii în pământ, aproape închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
casa, de multă vreme nu mai fusese nevoie de ele, unde ar putea să fie, nici pe raftul din dulap, nici sub pat, caut cuprinsă de fervoare, ca și când întreaga noastră viață ar depinde de ele, dar cum arătau, oare, două fâșii maro uzate, iar el deja se enervează, desculț nu pot merge, se reazemă de perete, pare că îi este greu să stea în picioare, cum va putea face pe ghidul mâine. Mă întorc imediat în pat, amenință el, am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
răsar din ea, ce se întâmplă cu salteaua aceasta, mă înfurii eu, este nouă și uite cum se îndoaie, mă așez și încerc să o ridic, nu pot să cred, Noga, uite ce ai făcut, de sub saltea mă privesc două fâșii maro de talpă groasă, flexibilă, cum ai putut să dormi așa, pe sandalele lui, dar ea roșește și murmură în șoaptă, numai să nu îi spui nimic lui tati, nu uita, iar eu spun, nu-ți face griji, apoi flutur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
țin cu dificultate ochii deschiși, o caut orbește, Yael, sunt aici, șoptesc eu spre locul gol din jurul meu, nu îți fie teamă, te voi ajuta, dar abia în clipa în care mă apropii de el îl recunosc, după sandale, două fâșii maro, pe care nu mai devreme decât ieri le ridicasem în mâini ca pe un trofeu, și tricoul său, pe care de ani de zile îl rog să îl arunce și strig, Udi, ce faci aici, încerc să îmi ascund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se zărește un ochi mic de culoarea nisipului, în jurul căruia se adaugă treptat trăsăturile unei fețe arse de soare, încordate, de care ea se apropie încet, fără încredere, temându-se că imediat și fața aceasta va exploda în mii de fâșii colorate, dar un zâmbet îi înflorește pe buze, lărgindu-se din ce în ce mai mult. Privesc pragul acela îngust, pe care silueta trupului său îl umple și dealurile umerilor săi ascuțiți și îmbrățișarea aceea lungă și tăcută a lor care îngheață în fața ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ani de atunci, dar îmi amintesc ziua aceea de pe pajiște cu lux de amănunte. Muntele părea de un verde sclipitor pentru că cele câteva zile de ploaie cur\Țaser\ praful verii; iarba înaltă se legăna în adierea brizei de octombrie; o fâșie subțire de nor se lipise parcă de bolta de un albastru rece. Privind fix la cerul înalt, aveam senzația că priveliștea era dureros de frumoasă. O adiere de vânt a străbătut pajiștea și a trecut apoi prin părul ei înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
continuare Între coapse. Se gîndea că pînĂ acum nu știuse cu adevărat ce e durerea. Dacă-mi țin brațul drept, dacă trag de el ca să-l Întind, parcă nu mă doare așa rău, spuse. — SĂ ți-l leg cu o fîșie de gît, propuse negrul. — Nu pot să-mi Îndoi cotul. A Înțepenit așa. Ce facem? — Hai să scăpĂm de băutură. N-ai putea s-arunci sacii care-ți sînt la ÎndemînĂ? Negrul Încercă să se-ntindă pînĂ la un sac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
iar ochii lui aruncau o lumină de foc. Poate că Întregul Conservatoire era o imagine a procesului nelegiuit prin care, din plenitudinea principiului prim, Pendulul, și din strălucirea de fulger a Pleromei, din eon În eon, Ogdoada se destramă În fâșii și se ajunge astfel la regatul cosmic, În care domnește Răul. Dar atunci acest șarpe și acest leu Îmi spuneau că drumul meu inițiatic - din păcate, à rebours - era deja Încheiat și că peste puțin aveam să revăd lumea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Urât cuvânt, luat din știința oficială. Dar În sensul lui cel mai Înalt, sincretismul e recunoașterea unei unice Tradiții, ce străbate și nutrește toate religiile, toate Înțelepciunile, toate filosofiile. Înțeleptul nu-i cel care discriminează, e cel care pune laolaltă fâșiile de lumină, de oriunde ar proveni ele... Și deci sunt mai deștepți acești sclavi, sau descendenți de sclavi, decât etnologii de la Sorbona. Mă Înțelegeți, cel puțin dumneavoastră, frumoasă doamnă?” „Nu cu mintea”, zise Amparo. „Cu uterul. Mă scuzați, contele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
deșteptă abia când soarele îi bătea pe pleoapele subțiri. Trebuia să fie trecut de zece. Se simțea emo, înnegurat și apăsat de relele lumii. Se îmbrăcă în negru și, intrând în baie, își aranjă bretonul cu mașina de tuns. O fâșie de păr îi cădea peste ochiul drept și se prelungea până la bărbie. I-ar fi plăcut să-și lase cioc, dacă nu barbă, însă părul care îi creștea din față era atât de anemic, încât îl tundea regulat cu foarfeca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trecut în registru, nu mai are rost să amânăm. Ne-a împins în sala de ceremonii, unde era doar o țigăncușă responsabilă cu aruncatul orezului în capul tinerilor însurăței. Omul s-a urcat pe soclu, și-a trecut peste cap fâșia tricoloră și s-a umflat de zâmbet. A rămas un timp așa, cu ochii-n bagdadie. Începeam să sper că o să scap de însurătoare, că o să mă pot întoarce liber la iubita mea cu corp de păpușa africană. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se alimentează în permanență, pe unde apucă. Afirmativ. Pot să confirm. Ei, și să continuu! Când am ieșit din crâșmă, peste drum de cimitir, pe străduța care duce la stația de taxi-uri, dintr-o curticică, de pe stânga, într-o fâșie de lumină, s-a strecurat pe poartă un iepure mare, alb. Alb, complet. Griș cu lapte. Vreau să zic, că a deschis ditamai poarta de fier, cu laba și a pășit singuratic și liniștit, pe trotuar. Acolo s-a și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Vierme nu se vedea în cadru. Domnișoara Rodica este îmbrăcată într-un capot lung, bufant, de alcov, din atlaz de culoarea stânjeneilor, cu guler dantelat, încălțată cu papuci de atlaz, cu vârfuri întoarse ienicerește și având picioarele elefantiazice înfășurate în fâșii așijderi de atlaz, de aceeași nuanță. Părul, vopsit tot mov, îl poartă strâns într-un coc monden, probabil pentru a contra-balansa ochelarii uriași, cu lentilele precum fundul buteliilor uzate de sifon și care, cățărați cu parapon pe șaua îngustă a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
drepte, brandul lui (ultima falangă fiind pierdută, în mod violent, după primirea unui toc țeapăn de bătaie, de la prietenoșii grănicerii sârbi, cândva, odată cu confiscarea mai multor baxuri de țigări Kent, din Dacia rablagită, cu care încercase să le treacă pe fâșie...), Mariusache se îmboldea să-și întâmpine oaspeții, cu veselia frustă și gregară a orășeanului modest, versatil și trotilat, utilizând și o formulă tandră de curtoazie, cu deosebire dragă Poetului, care o și pusese mai de demult, în circulație: Hai noroc
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
muzeu. Cu timpul s-a construit o biserică care poartă hramul Sf. Mucenic Gheorghe grandioasă și frumoasă, înaltă pe pereții ei fiind pictate scene bisericești, altarul este acoperit cu o semicalotă, racordata la est, cu conturul pereților, prin intermediul a trei fâșii, catapeteasma este realizată în 3 registre, despărțite prin chenare cu motive florale și antropomorfe. Comună Lipovăț că oricare alta comună, are o serie de tradiții și obiceiuri de Crăciun și Anul Nou. Locuitorii comunei Lipovăț și-au păstrat din cele
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA LIPOVĂŢ. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Pintilie Gianina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2059]
-
Cam pe la mijlocul drumului, între Gliganu și Lespezi, vizitiul opri, cum i se poruncise. De aci câmpia cobora lin până la împreunarea celor două văi. Vederea era mai largă, parcă s-ar mai fi curățat aerul. Jos, spre miazăzi, se deschisese o fâșie de cer albastru. ― Ei, acuma să-ți mai arăt și restul! zise Grigore. Îată, se zărește în stânga Valea Cîinelui! Colo, în dreptul satului Lespezi, ăsta din fața noastră, sfârșește moșia lui Gogu și începe Vaideei. Dincolo de Lespezi se vede cum continuă șoseaua
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întoarse capul spre el. Numai Lupu Chirițoiu bâlbâi cu glas moale: ― Ia taci, măi Petrică, ia mai taci! Se făcu iar tăcere. Roțile de oțel bocăneau surd ca ecoul unui dangăt de clopot depărtat. În întunericul ferestrelor se răsuceau mereu fâșii de fum cu mii de scântei sclipitoare. În aerul asudat din vagon, printre luminile tavanului și umbrele mișcătoare, rămăsese ca un ecou speriat glasul bătrînului: ― Ia taci, măi Petrică, ia mai taci! Capitolul VI VESTITORII 1 Platamonu rămase înmărmurit când
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nou, detectorul fu pus la treabă. Ripley îl întinse spre brațul coridorului care pornea, în dreapta. Lumina roșie se stinse ușor. Atunci se întoarse spre cel din stânga. ― Pe acolo! Câteva rare tuburi de neon erau împrăștiate prin această secțiune a navei. Fâșii de întuneric restrângeau vederea în jurul lor, dându-le o senzație de sufocare cu toate că, antrenați pentru călătoria în spațiu, nu prea știau ce era claustrofobia.. Pașii lor răsunau pe puntea de metal, numai atunci când nu călcau în băltoacele de fluid, unsuroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
bărbat care ne-a spus că este președintele întovărășirii agricole din satul Soloneț și că are de arat vreo trei hectare de teren aflat între șoseaua care vine de la Iași, înainte de intrare în Bivolari. Terenul se afla între șosea și fâșia de frontieră aflată chiar pe malul Prutului. Noi i-am spus că putem să-i arăm terenul, dar cu o condiție: să ne dea de mâncare, deoarece eram lihniți de foame. Omul a spus că nui nicio problemă. Am pornit
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
băut toată țuica. El a plecat, spunând că va reveni peste vreo trei ore să vadă cum am arat. Lotul acela de teren avea cam vreo 500 de metri lungime și așa cum ți-am spus era cuprins între șosea și fâșia grănicerilor. Colegul meu avea tractorul la capătul brazdei, în față, eu eram cu tractorul abia intrat pe brazdă spre fâșie. Colegul trebuia să vireze la stânga pentru a se înscrie cu brazda spre șosea. Eu, cum ți-am spus, eram la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]