3,289 matches
-
avea cele de trebuință creșterii animalelor din documentul dat de Vasile Lupu, în 1635, cartea domnească prin care împuternicea pe Cristian vătavul să cerceteze pricina dintre nepoții lui Bilăiu din Torcești și vecinii lor, deoarece aceștia „merg de le cosesc fânul și le împresoară moșia cu tăria lor”, moșie situată, scrie în act, între Bârloviță și Bârlad, de fapt Cătunașii și partea sudică a satului Salcia de astăzi. Un document mai concludent în privința stării economice înfloritoare provine tot din vremea lui
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
mătci; în 1785 sunt 1098; în 1795 scad la 866. Cauzele scăderii putând fi de natură climaterică, prielnică sau nu. Se observă totuși, un număr relativ mare de stupi, ceea ce nu se va mai întâmpla în perioada modernă. 1800 martie Fân ce s-au plătit să să facă la Umbrărești pi an viitor (în realitate era pentru 1800, dar e posibil ca lucrarea să fi fost prevăzută a fi încheiată după 1 septembrie, dată când începea un nou an calendaristic în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
respectivă). Este vorba de o plată anticipată, când mâna de lucru se putea angaja la un preț mai mic decât în sezonul muncilor de vară. Însemnarea aceasta nu trebuia luată și înțeleasă ca o informație ce privește întreaga cantitate de fân, ci doar o sumă de bani dată unor oameni angajați la cosit. Având în vedere numărul mare de animale e de înțeles că se strângeau cantități cu mult mai însemnate decât se arată mai sus, chiar și peste necesarul gospodăriei
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Având în vedere numărul mare de animale e de înțeles că se strângeau cantități cu mult mai însemnate decât se arată mai sus, chiar și peste necesarul gospodăriei boierești. Aspectul rezultă și din faptul că boierul vindea unele cantități de fân; într-un răvaș al unui slujitor constatăm acest lucru, când îi scrie: „Și pentru fân, s-au vândut dintr-însul; clăile cele mari le-am vândut cu 12 lei, celi mici cu câte 10 lei. Și am trimes dumneata nouăzeci
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
mult mai însemnate decât se arată mai sus, chiar și peste necesarul gospodăriei boierești. Aspectul rezultă și din faptul că boierul vindea unele cantități de fân; într-un răvaș al unui slujitor constatăm acest lucru, când îi scrie: „Și pentru fân, s-au vândut dintr-însul; clăile cele mari le-am vândut cu 12 lei, celi mici cu câte 10 lei. Și am trimes dumneata nouăzeci di lei”. Înseamnă că a vândut 5 clăi cu câte 12 lei și 3 clăi
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
di lei”. Înseamnă că a vândut 5 clăi cu câte 12 lei și 3 clăi cu câte 10 lei. De asemenea, într-o samă a Lupului Manole de banii ce el a luat, sunt consemnate sumele: „5 lei de pe dijma fânului moșiei Umbrărești și alți 47 lei și 69 bani de pe 8 clăi fân ce s-au vândut din 28, fără 1 claie rămasă la Enache Hagiu și fără 19 clăi ce le-au mâncat vitele”. Iar în alt loc notează
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
3 clăi cu câte 10 lei. De asemenea, într-o samă a Lupului Manole de banii ce el a luat, sunt consemnate sumele: „5 lei de pe dijma fânului moșiei Umbrărești și alți 47 lei și 69 bani de pe 8 clăi fân ce s-au vândut din 28, fără 1 claie rămasă la Enache Hagiu și fără 19 clăi ce le-au mâncat vitele”. Iar în alt loc notează „70 lei și 60 bani pe fânul pe 14 stoguri”. Și toate aceste
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și 69 bani de pe 8 clăi fân ce s-au vândut din 28, fără 1 claie rămasă la Enache Hagiu și fără 19 clăi ce le-au mâncat vitele”. Iar în alt loc notează „70 lei și 60 bani pe fânul pe 14 stoguri”. Și toate aceste cantități numai de pe fâneața de la Umbrărești. Deci fânul nu era numai pentru hrana propriilor animale, ci prisosea, și constituia o sursă în plus de venituri bănești pentru boier. Sugestive și demne de consemnat, pentru
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
1 claie rămasă la Enache Hagiu și fără 19 clăi ce le-au mâncat vitele”. Iar în alt loc notează „70 lei și 60 bani pe fânul pe 14 stoguri”. Și toate aceste cantități numai de pe fâneața de la Umbrărești. Deci fânul nu era numai pentru hrana propriilor animale, ci prisosea, și constituia o sursă în plus de venituri bănești pentru boier. Sugestive și demne de consemnat, pentru perceperea cât de cât corectă a stării economice a moșiei Umbrăreștilor, implicit a preocupării
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cu 6 berbeci; - 12 capre cu câte 2 iezi și 4 țapi; - un car mare legat în fier (o raritate în domeniu, căci atunci carele erau făcute exclusiv din lemn); - 5 buți (butoaie) și 6 antaluri (butoiașe); - 1 stog de fân „și altele care urmează multă polologhie de a le mai înșira prin jalobă”, își încheie soacra plângerea împotriva ginerelui. Dacă punem la socoteală ce-i va fi dat ca zestre, ce mai avea rezervat și pentru ceilalți copii, cum și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
dar îl îndeamnă, scrie căpitanul în zapis, „să mă așăzu cu părinții să nu mai fie gâlceavă, să aibu a ședea pe locul mănăstirii, iară ce oi ara să dau ce este de a zecea și din pâine și din fân și din bălți cu pește ce oi vâna, să dau ce este adetul și să nu fie stricăciuni” (subl. n.). După cum se poate observa, el își asumă în scris obligațiile ce țineau de „obicei” și pe care le avea orice
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
am putea face să reînviem și să readucem în fața celor de azi și a acelora care vin, sufletul curat al țăranului care a fost și nu mai este ? Sau o imagine precum era aceea prilejuită de ieșitul satului la cositul fânului, când, la amiază, se revărsa o adevărată simfonie sonoră și imagistică, ce rezulta din bătaia concomitentă a coaselor de către cosașii înșiruiți de-a latul câmpului de fâneață pe o distanță de sute de metri ca un străvechi ritual ? Ori să
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Acolo totu-i un adevăr slăninos Nici un om nu poate să se gândească la Oameni De neînchipuit Numai câinele este de gândit Și durerile trupului meu. FEMEIA (deschide fereastra): Termină Ziua, Ferecă grajdul Așază-ți un nefericit din tine în fân Fearecăți gura ta proprie, Caută somnul Termină cu băutul Vânează somnul până când dai de el. SEPP BOTDEJIGODIE: Câinele merge în secret în el însuși Câinele e pentru mine Eu sunt împotriva lui Câinele e rânduit pentru carnea uitată Câinele înfulecă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
poate rupe din iarbă Tăpșanul cel cald gustă din vecinătatea astfel câștigată Vecinătatea a câștigat Vecinătatea este ogorul meu Ogorul meu a câștigat o mamă în birt Vacile din contravecinătate mor împreună cu vacile lor Antivecinul se ridică pe pământul de fân Orfan Furca de fân fără fânul de la pământul mamă se înfige cu coada de fag în pământul de argilă rupt Și antipierduta vecinătate zboară cu pântecele înainte în gata pregătitul Semn Cine pierde un tăpșan Și tot îngrăsământul din el
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Tăpșanul cel cald gustă din vecinătatea astfel câștigată Vecinătatea a câștigat Vecinătatea este ogorul meu Ogorul meu a câștigat o mamă în birt Vacile din contravecinătate mor împreună cu vacile lor Antivecinul se ridică pe pământul de fân Orfan Furca de fân fără fânul de la pământul mamă se înfige cu coada de fag în pământul de argilă rupt Și antipierduta vecinătate zboară cu pântecele înainte în gata pregătitul Semn Cine pierde un tăpșan Și tot îngrăsământul din el Și mațul gros ciuruit
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cald gustă din vecinătatea astfel câștigată Vecinătatea a câștigat Vecinătatea este ogorul meu Ogorul meu a câștigat o mamă în birt Vacile din contravecinătate mor împreună cu vacile lor Antivecinul se ridică pe pământul de fân Orfan Furca de fân fără fânul de la pământul mamă se înfige cu coada de fag în pământul de argilă rupt Și antipierduta vecinătate zboară cu pântecele înainte în gata pregătitul Semn Cine pierde un tăpșan Și tot îngrăsământul din el Și mațul gros ciuruit, nu mai
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pentru că atunci pur și simplu am de făcut o gaură, căci unul din strămoșii mei a trebuit de-adevăratelea să muște din iarbă, dintr-o iarbă uscată. Mi-am văzut urmașii siliți să înfunde căile respirației și ale vorbirii cu fân, să le umple pur și simplu până când de bună voie și-au dat drumul la mațe prin gaura curului. EA: O coincidență fericită, pentru că una din bunicile mele împuțite a trebuit, în timp ce i se storcea laptele, să fie înnecată. Laptele
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mei, că altfel cancerul meu uterin o să devină și cancer mamar în căsoiul cărnii mele. FRATELE LUI MARIEDL: Mi se fâlfâie cine se face că-i gunoi de hrană și că suferă bine și cine are voie să fie numai fânul animalului de suferință. Principalul e să doară. MARIEDL: Imbuibate sunt autostrăzile arteriale ale sângelui care trebuie să poată aproviziona războiul omenesc. Totul este fără întrerupere acum. Acum nu se cuvine să căsăpim și să bem. Omul legat este mereu un
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pielița-i lucioasă semăna/ Cu-n galben proaspăt din tarapaná./ Cât ce privește glasul, nevestica/ Se măsura în ghiers cu rândunica./ La țopăit era neîntrecută, / Părând un ied zburdalnic după ciută./ Era ca miedul dulcea ei suflare,/ Ca florile din fân aromitoare./ Zglobie ca un noatin tinerel,/ Ca plopul naltă, trasă prin inel./ Purta pe piept un fel de chiotoare/ Taman cât bumbul scutului de mare./ Condurii sus de geznă-i înnoda./ Era un ghiocel, o viorea,/ Încât și-un crai ar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pentru carne și îngrășarea tineretului taurin necesită o anumită structură a consumului de furaje. În perioada 1965-1989, s-au produs modificări evidente la acest capitol: a crescut ponderea culturilor de lucernă, au scăzut suprafețele cultivate cu plante furajere anuale pentru fân și au crescut suprafețele cultivate cu plante pentru masă verde, dar după 1989 au scăzut treptat, până la desființare. Fânețele și pășunile naturale ocupă circa 10% din suprafața totală a comunei. Frecvența cea mai mare o au pășunile și fânețele în
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
era nevoie de multe brațe de muncă, iar bunul mers al procesului necesita o adevărată diviziune a muncii. Bărbații cărau snopii, alimentau batoza, umpleau sacii cu boabe, femeile așezau paiele pe târș (o cracă pe care se clădesc căpițele de fân), iar copiii, în culmea fericirii, participau la transportul târșului cu boii sau cu caii. Întregul proces de cultivare a grâului pe parcursul mai multor veacuri a dat naștere unei creații populare versificate. Amintim, în acest sens, „Plugușorul”, datină în care
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
merele pot fi vinete, vărgate, țigănești, roșioare, iar cireșele negre, albe românești sau galbene. Alte denumiri se referă la timpul coacerii. Astfel, există prune de vară sau văratice (roșii), de toamnă sau tomnatice, pere timpurii, văratice sau iernatice, de-ale fânului (cele care se coc pe vremea cositului), sântiliești, sânzienești, sântămărești, mere de Sânpetru și enumerarea poate continua, ilustrând bogata imaginație a oamenilor viețuitori ai acestor locuri. Există și denumiri de fructe care vizează diverse însușiri, cum ar fi: prunele „popești
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
prăjinile la dimensiunea fructelor. Poamele proaspete sau uscate, împreună cu preparatele din fructe, au avut un rol important în alimentație, mai cu seamă în zilele de post. Depozitate prin podurile și cămările caselor, prin beciuri sau chiar și în clăile cu fân, unele sortimente de mere și pere își păstrau calitățile inițiale și iarna. Merele și perele pădurețe se utilizau la obținerea oțetului. Pentru aceasta, fructele se zdrobeau, apoi se adăuga apă și se lăsa amestecul la macerat timp de câteva luni
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
drumuri comerciale erau folosiți tracțiunea rapidă caii „de olac” și „de menzituri” (cai de schimb și cai de poștă). Alături de agricultură, creșterea animalelor a constituit ocupația de bază a locuitorilor din zonă. În evul mediu, răzeșii erau obligați să producă fân pentru boieri și pentru domnitori. Aceste obligații erau consemnate și în Condica lui Constantin Mavrocordat din anul 1742, când sătenii din Lichitișeni și Oncești trebuiau să presteze această muncă. Animalele (boi, vaci, oi, porci, cai) erau o însemnată bogăție . În
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
lucerna și resturile alimentare casnice. Creșterea cabalinelor în perioada 1963-1989 a fost aproape inexistentă. După 1989, caii au asigurat o parte a executării lucrărilor agricole și a transportului impus de cerințele gospodărești. Baza furajeră a creșterii cabalinelor este constituită din fân, resturi vegetale, lucernă și ovăz. Se cresc rasele Huțul, Lipițan, Rusetu. În Tarnița, familiile care cresc cai sunt Ion Puiu, Mihăilă Neculai, Tătărășanu Viorel, Sava Spiridon, Botezatu Gheorghe, Țarălungă Spiridon, Guțu Costinel, Gabi Panaite ș.a.. Creșterea păsărilor este extinsă în
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]