KorAP: Find »[drukola/base=fântână & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...66 67 68 ...435 >

10,854 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809

la treburi simple de tot. In general supraveghea situațiile care nu impuneau o anumită decizie logică. Mitică, te rog, adu o găleată de apă. Îhî. Să nu pui găleata pe marginea fîntînii că iar o scapi. Îhî. Omul pleca la fîntînă, punea găleata pe margine și cînd cobora găleata de serviciu, își amintea de sfat. Atunci dădea drumul lanțului și se repezea la cealaltă găleată. Dacă găleata de serviciu mai era și plină, atunci se rupea lanțul, sau butucul, sau arcada

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
sfat. Atunci dădea drumul lanțului și se repezea la cealaltă găleată. Dacă găleata de serviciu mai era și plină, atunci se rupea lanțul, sau butucul, sau arcada lui Mitică. Candidatul Zamfir, care bătea coclaurile satului Zărceni, a văzut "om la fîntînă" și a grăbit pasul. Bună ziua, om bun, se adresează lipicios. ' Na zîua. Ce mai faceți? Scot apă. Pot bea puțină apă? Îhî. Zamfir se apropie de coarba fîntînii tocmai cînd Mitică și-a adus aminte că trebuia să nu lase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Mitică. Candidatul Zamfir, care bătea coclaurile satului Zărceni, a văzut "om la fîntînă" și a grăbit pasul. Bună ziua, om bun, se adresează lipicios. ' Na zîua. Ce mai faceți? Scot apă. Pot bea puțină apă? Îhî. Zamfir se apropie de coarba fîntînii tocmai cînd Mitică și-a adus aminte că trebuia să nu lase găleata pe margine. O lovitură năprasnică îi sparge arcada politicianului. Asta după ce-i belește mai întîi o bucată din pielea frunții. Văleu, țipă Barnea, rupînd-o la fugă. Oamenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
de om. Dacă erai curios și continuai plimbarea, atunci, după o perdea de copaci seculari, se deschidea o poieniță în care se lăfăia o căsuță splendidă, îngrijită și cu multe flori cam peste tot. Gardul era proaspăt vopsit și o fîntînă meșteșugită de un om tare priceput te invita la un pahar cu apă. Pe o măsuță era pus un șervet curat, o cană plină de obicei cu apă și cîteva pahare care străluceau de curățenie. Alături, un șervet, un săpun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
continuu, de pe vremurile lui Ștefan Vodă. Toate de la Dumnezeu sînt date, a spus Aneta după ce a vărsat și ultima lacrimă din ochii săi minunați. Din cînd în cînd, drumeți mai curajoși atacau muntele pe acea potecă și se opreau la fîntîna lui Gavril să bea puțină apă și chiar vărsau apa minerală din recipientele lor ca s-o înlocuiască cu ceva mai bun. Aneta se bucura mult de acești oaspeți necunoscuți și insista să se mai răcorească un pic. Dacă șervetul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
același lucru ca atunci cînd vorbești cu "ai tăi". Nu vreau să mă mărit, dar un copil tot aș face, tînjea biata femeie. Îi era ciudă că visa că face dragoste cu cîte un bărbat care făcuse un popas la fîntînă. Regreta a doua zi cînd constata că trupul său își făcuse de cap prin vis și se închina ca să alunge diavolul care o bîntuia uneori noaptea. Era duminică, se întorsese de la biserică și pierdea timpul fără un scop anume prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
rezista singură. O să mă las... și o să devin o destrăbalată. Plînge cu hohote și viziuni oribile o cutremură. O să devin o curvă. Săracu' Gavril, se va răsuci în mormînt! Interiorizată complet, Aneta nu observă că cineva s-a oprit la fîntînă. Era un bărbat în pantaloni scurți, cu un rucsac în spate, cu o șepcuță ponosită și neras cam de multișor. Am văzut că plîngeți și m-am oprit, se scuză el stîngaci. Aneta vine spre fîntînă și cu vocea ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
s-a oprit la fîntînă. Era un bărbat în pantaloni scurți, cu un rucsac în spate, cu o șepcuță ponosită și neras cam de multișor. Am văzut că plîngeți și m-am oprit, se scuză el stîngaci. Aneta vine spre fîntînă și cu vocea ei blîndă îl întreabă: Doriți ceva? Nu, nu ceva anume, dar v-am auzit plîngînd și m-am gîndit că poate aveți nevoie de ajutorul meu. Mulțumesc mult. Cîteodată singurătatea mă învinge și atunci mă manifest și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
președintele acela, a cărui față începe să o uite. Avea o față de înger, sever, dar drept și era atît de... aproape de sufletul tău... După cîțiva ani, în mintea lui Bostan, omul acela blajin care..., semăna așa de mult cu Satana! Fîntîna cu ghinion Este greu de crezut că o pisică poate cădea într-o fîntînă. Animalul acesta, de care unii vorbesc în șoaptă că ar avea lăgături cu domnul Dracu și că ar avea șapte vieți, cu siguranță nu este așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
dar drept și era atît de... aproape de sufletul tău... După cîțiva ani, în mintea lui Bostan, omul acela blajin care..., semăna așa de mult cu Satana! Fîntîna cu ghinion Este greu de crezut că o pisică poate cădea într-o fîntînă. Animalul acesta, de care unii vorbesc în șoaptă că ar avea lăgături cu domnul Dracu și că ar avea șapte vieți, cu siguranță nu este așa de toantă. Personal am totuși ceva dubii în această privință, după ce am văzut că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
să le reducă cele șapte vieți la doar șase, la unele dintre pisici. Nu vreau să intru în amănunte din istoria mîțelor, aduse din Egipt și prigonite în evul mediu. Am să spun doar că Vasile Romașcu a scos din fîntînă o pisică înnecată de ceva timp, pe care o agățase găleata... (mă autocenzurez aici, pentru a proteja pe cei mai sensibili dintre cititori). Vasile era un om foarte grețos, adică nu era grețos pentru alții, ci lui i se făcea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
ce. Cînd a scos mîța, a leșinat puțin. Spun puțin, avînd în vedere faptul că n-a făcut "boaf" și a căzut lat la pămînt, ci s-a lăsat moale, moale și s-a întins cît este de lung lîngă fîntînă. Fără să-și rupă vreun os sau să cadă în balta cu noroi de lîngă fîntînă. A făcut un pas în spate și unul lateral și abia apoi s-a întins pe iarba curată. A stat lat cît a stat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
a făcut "boaf" și a căzut lat la pămînt, ci s-a lăsat moale, moale și s-a întins cît este de lung lîngă fîntînă. Fără să-și rupă vreun os sau să cadă în balta cu noroi de lîngă fîntînă. A făcut un pas în spate și unul lateral și abia apoi s-a întins pe iarba curată. A stat lat cît a stat și a rămas surprins că Anica, deși trebăluia la nici zece metri, habar n-avea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-o pe Anica să bea. Abia după aceea s-a ridicat și a căpătat viață. Dacă ai ști ce-ai băut! Apă, doar nu rachiu. Apă cu... mîță. Ce bîigui, omule?! Nu vezi mîța pe care am scos-o din fîntînă? Abia atunci nevasta a văzut hoitul dizgrațios și a leșinat pe bune. Adică a căzut "zdronc" și s-a lovit la cap, la mînă și la șoldul care venise peste o buturugă. Vasile s-a prostit bine și a început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
resuscita. Anica și-a revenit și cînd a văzut ce apă îi era servită a leșinat din nou. Famila Romașcu a trecut peste acest incredibil incident și a analizat la rece întîmplarea. Cred că Bordei, vecinul, a dat mîța în fîntînă. Cu siguranță el a făcut-o. Ai închis poarta dinspre ei, ca să nu mai vină la apă. Doamne, acum trebuie curățată, sfințită și nici cu poftă nu o să mai bem apă vreodată. Bătu-l-ar Dumnezeu să-l bată! Mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
dinspre ei, ca să nu mai vină la apă. Doamne, acum trebuie curățată, sfințită și nici cu poftă nu o să mai bem apă vreodată. Bătu-l-ar Dumnezeu să-l bată! Mare păcat și-a mai făcut. Vestea "mîței aruncată în fîntînă" a împînzit cartierul și lumea evita să mai vină la "apa aceea minerală" și de leac, cum i se dusese faima în vecini. Bordei a fost "pus pe toacă" și din acel moment toate îi mergeau ca naiba. I s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
bine să domine dihonia. Asta așa este. Dar ce rachiu ai? De gutui. Păi, vin, de ce să nu vin? Cei doi vecini beau cîteva păhărele fără să spună nimic. Apoi limba li se dezleagă. N-am aruncat eu mîța în fîntînă, Vasile. Ei, lasă, știu că tu ai... Să mor trăsnit în acest moment. Dar o vină am. Păi, vezi? Stătea pe ghizdele și eu am venit pîș-pîș și odată am țipat la ea. S-a speriat și a căzut. Oamenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
o vină am. Păi, vezi? Stătea pe ghizdele și eu am venit pîș-pîș și odată am țipat la ea. S-a speriat și a căzut. Oamenii s-au împăcat și Bordei a fost lăsat să scoată din nou apă din fîntînă. După o lună erau din nou la un rachiu de gutui. O pisică mare stătea pe gard. Bordei o arată cu degetul. Era o mîță exact ca asta. Dar aia era neagră, îl corecteză Vasile. Ba albă, știu sigur. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
o arată cu degetul. Era o mîță exact ca asta. Dar aia era neagră, îl corecteză Vasile. Ba albă, știu sigur. Mă miram de petele negre de pe bot. Era neagră, doar eu am scos-o. Ai scos toată apa din fîntînă? Toată. Cel puțin așa cred că au făcut muncitorii. Cei doi vecini se uită unul la altul. Încep să scuipe scîrbiți. Tocmai potoliseră rachiul cu apă rece. Șmecherul Vasilică Dascălu era șmecher. Avea o gospodărie frumoasă, cu acareturi, cu animale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
undeva sau înghite-o! răcnea Gheorghe. Procesul deschis mergea greu și duhoarea se transferase în casa lui Dascălu. Faceți o fosă septică, îl îndrumă un specialist. Cum Vasilică era șmecher, a decis să facă fosa la nici cinci metri de fîntîna lui Zamfir. Las fundul nebetonat, apa se scurge și n-am nevoie de vidanjă. Toate bune și frumoase, doar că apa din fîntîna vecinului a devenit sălcie. Te dau în judecată, țipa disperat Zamfir. În curtea mea fac ce vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
îndrumă un specialist. Cum Vasilică era șmecher, a decis să facă fosa la nici cinci metri de fîntîna lui Zamfir. Las fundul nebetonat, apa se scurge și n-am nevoie de vidanjă. Toate bune și frumoase, doar că apa din fîntîna vecinului a devenit sălcie. Te dau în judecată, țipa disperat Zamfir. În curtea mea fac ce vreau, riposta șmecherul. Procesul a început mai întîi fără avocați, apoi au intrat pe fir specialiștii în tribunale. Pierzi procesul, spune avocatul lui Dascălu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
încă aplecată cu urechea la gura Parșivului. Ei, în cazul ăsta... Mama fetei nu mai continuă fraza, dar era clar că devenise mai concesivă. Sînt un pic cam nesimțiți Ilarion Doagă era bătrîn, chiar mai bătrîn decît nucul de lîngă fîntînă. Își amintește cînd taică-su a plantat nucul acela, care acum umbrește o jumătate din grădină. Nu și-ar fi amintit așa de precis data, dacă n-ar fi luat o chelfăneală zdravănă cînd a încercat să-l rupă. Deci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
contorsionează în curbe care pun la încercare șoferii. Pămîntul este mănos și compensează lucrările, invariabil tîrzii, de calitate îndoielnică, pe care visătorii oameni ai locurilor se învrednicesc să le facă. Sub pădure la Guranda un gospodar necunoscut a făcut o fîntînă cu roată și acoperiș, cum doar pe la sfintele mănăstiri mai vezi. Apa era rece ca gheața, curată și, culmea, fără nitriți, fosfați și alte otrăvuri folosite în agricultură. Pe o latură, scrisă în creion, era un soi de blestem, abia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
remarcabil, conceput probabil de un trecător căruia, atît apa, cît și lucrarea, i-au plăcut peste poate. "Să-l însoțească durerea tot restul vieții pe cel care vandalizează această sfîntă lucrare." Poate blestemul, poate întîmplarea, nu se știe, au păstrat fîntîna intactă timp de un an. Roata era puțin înnegrită, butucul puțin pătat de un pic de rugină de pe lanț, găleata era curată și înnegrită de la umezeală. Timpul conferea puțină noblețe lucrării și chiar mergea vestea că apa aceea de sub dealul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
gri spre alb să-și umple recipiente pîntecoase. Că o fi fost așa sau nu, nimeni nu știe precis. Într-o zi, cînd soarele se plictisise de peisajele europene și a început să se holbeze la cele americane, pe lîngă fîntînă trece și căruța lui Ion Chimir, cu proprietarul ei mai mult beat decît treaz. Mamă, ce fîntînă a agălizat ăsta! Locul era pustiu și Ion a început să analizeze lucrătura. A observat că șuruburile aveau filetul turtit la capăt ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]