1,866 matches
-
în foliante ce roase sunt de molii Și viața, frumuseța, al patimei nesaț Nu din viața însăși - din cărți le învățați. În capetele voastre, de semne multe sume, Din mii de mii de vorbe consist-a voastră lume. Ca o făclie stinsă de ce mereu să fumegi De ce mereu aceleași gândiri să le tot rumegi Și sarcina de gânduri s-o porți ca pe un gheb, Astfel ades în taina durerii mă întreb... Nu aflu unde capul în lume să mi-l
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în lungul șir de regi - Sub vălu-i ca pe-o umbră, abia îl înțelegi. De-odată crâșcă fierul în dosu-unei firide. A unei tainiți scunde intrare se deschide, De sub o mantă lungă se-ntinde-o albă mână, Ce ține o făclie aprinsă de rășină, Care îi bate-n față și-i luminează chipul... Pe-un stâlp tăiat, orlogiul își picură nisipul. Brigbelu ce cu Sarmis e frate mic de-a gemeni - Ca umbra cu ființa sunt amândoi asemeni. Încet înaintează, făclia
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
făclie aprinsă de rășină, Care îi bate-n față și-i luminează chipul... Pe-un stâlp tăiat, orlogiul își picură nisipul. Brigbelu ce cu Sarmis e frate mic de-a gemeni - Ca umbra cu ființa sunt amândoi asemeni. Încet înaintează, făclia și-o ridică Ș-urechea ațiind-o el asculta: "Nimică! ". Un ceas mai am și iată că voiu ajunge-n fine "Atît de sus în lumea creată pentru bine. " Creată pentru bine ne spun cărțile vechi, "De mii de ani
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
acuma din umbră-i nu răsare "Să-ți oferim coroana, căci legea ne prescrie {EminescuOpIV 415} Ca peste-un an nici tronul deșert să nu rămâie, Nici văduvă coroana de tâmpla cuvenită ". Pe un tripod s-aduce cățuea aurită, Cu făclii stinse-n mînă-n genunche cad oștenii, Iar preotul aprinde un vraf de mirodenii. De fumul lor albastru se împle bolta naltă, S-acopere mulțimea, iar flacările saltă, Toți în genunchi cu groază ascultă în tăcere Iar preotul începe cu glas
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vrednic un muritor pe lume, Cînd limba-i neclintită la cumpenile vremii, "Toiagul meu s-atinge încet de vârful stemei "Regești, și pentru dânsa te chem? dacă trăiești, "O Sarmis, Sarmis, Sarmis! răsai de unde ești. " Pe ochi țiind o mână făcliile-și întind, La sfântul foc din mijloc cu toți și le-aprind. Prin arcurile nalte trecu un jalnic vaer, Iar brațele ridică făcliile în aer. Iar preotul smuncește c-o mână pânza fină Ce-acopere statua de marmură senină Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dânsa te chem? dacă trăiești, "O Sarmis, Sarmis, Sarmis! răsai de unde ești. " Pe ochi țiind o mână făcliile-și întind, La sfântul foc din mijloc cu toți și le-aprind. Prin arcurile nalte trecu un jalnic vaer, Iar brațele ridică făcliile în aer. Iar preotul smuncește c-o mână pânza fină Ce-acopere statua de marmură senină Și țesătura neagră de-un fin și gingaș tort Lăsând să cadă-n flăcări, șoptește-adînc: "E mort! Brigbelu se repede-n fereastă și privește
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sorbea cu ochii deși murea de spaimă... Și cum stau mînă-n mână... tresar, tot mai aproape Se strâng și peste ochii-i își las-a ei pleoape. Din tainiță adâncă părea c-aud un vaer. De-asupra ei Brigbelu, nălțând făclia-n aer, Ii zise: "O iubito, din nou ți se năzare. Iar ea mereu ascultă, ș-aude i se pare: Se clatin visătorii copaci de chiparos "Cu ramurile negre uitîndu-se în jos, Iar tei cu umbra lată cu flori pîn-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
30 Neamțul u chemă, așezmdu-i în fața unei lăzi galbene, care avea un tub terminat cu o sticlă lucioasă. Îi potrivi cu mina lui, vorbind repede: la mijloc, Stere cu mireasa, ținîndu-se de mână, iar în părți nașa și nașul, lângă făclii. Le spuse să nu miște și alergă la aparat, vârând capul într-un burduf de pânză, apoi 0 scoase, le strigă să se strângă mai mult unul într-altul, aprinse un bec deasupra și aduse un buchet de flori ceruite
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
stingîndu-i într-o căldărușă, și bolborosea cu capul în piept: Fugi, deochi, Dintre ochi, Peste nouă țări și nouă mări, Unde popa nu toacă, Câinii nu latră, Fata mare nu se mărită, Că acolo te-așteaptă, Cu mese-ntinse, Cu făclii aprinse... i . Să rămfie cutare Curat, Luminat Ca steaua din cer, Ca rouă din cfmp, Ca sfânta tămfie! Da apoi copiilor să bea de trei ori din apa descântată și ieșea afară, căutând un câine pe care o arunca, zicînd
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
instrumentelor mânuite de oamenii lui Danny Jidovul? Și la circumcizia mea erau muzicanți și poeți, stăruia maică-mea. Își amintea chiar și stihurile ce fuseseră declamate pentru tatăl meu: Fiul tău, prin această circumcizie, este mult mai strălucitor, Căci lumina făcliei crește atunci când îi tai moțul. Recitate și cântate pe toate tonurile de către bărbier în persoană, aceste stihuri ale unui bătrân poet din Saragosa au marcat sfârșitul ospățului și începutul ceremoniei propriu-zise. Tatăl meu a urcat la catul de sus pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
muchii, acoperită cu țesături din mătase și brocart, pe care patru tineri hamali, prieteni de-ai lui Harun, o ridicaseră pe cap. Cortegiul se pusese în mișcare, precedat de flaute, goarne și tamburine, cât și de un mare număr de făclii, înălțate de slujbașii de la maristan și de foștii mei camarazi de școală. Aceștia mergeau alături de mine în fața lecticii miresei; îndărătul ei veneau soții celor patru surori ale sale. Defilaserăm mai întâi zgomotos prin suk - dughenele se închideau deja, străzile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în purtarea pe care a avut-o față de tine și ar fi dornic să nu-și atragă dojenile tale. Nu a știut să țină piept unui impuls urât. În aceeași zi, starostele negustorilor coborâse din fortăreață, precedat de purtători de făclii care se împrăștiară prin oraș pentru a vesti: „Potrivit unui decret al Maiestății Sale Regale sultanul, sunt desființate taxele lunare și săptămânale și toate dările indirecte fără excepție, incluzându-se și drepturile asupra morilor din Cairo“. Sultanul era decis să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acest lucru cu stăpânul lui. N-a fost nevoie să aștept prea mult pentru a-mi da seama de motivul unei asemenea agitații. Dinspre strada Saliba sosea într-adevăr un detașament de soldați, precedat de toboșari și de purtători de făclii. În mijlocul trupei se târa un individ cu bustul gol, cu mâinile întinse în față, legate cu o funie de care trăgea un om călare. Cineva citea o proclamație care spunea că omul, un servitor acuzat că fura turbane din suk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aproape de a ei, încă și mai strâmtă. — Nu e palat, dar aici o să fiți la adăpost și n-o să vă trezească nimeni. Dacă aveți nevoie de mine, strigați-mă pe fereastră. Nu era decât o încăpere dreptunghiulară, luminată de o făclie gata să se stingă. O ușoară aromă de tămâie stăruia în jurul nostru. Prin fereastra fără oblon ajungea până la noi mugetul prelung al unui bivol. Circaziana mea trase zăvorul și se rezemă de ușă. Pletele ei desfăcute se revărsară primele, căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
împotriva lui Adrian și a viselor lui de cruciadă. Iar când, în cursul lunilor următoare, detenția s-a înăsprit, când n-am mai avut nimic de citit, nimic pentru a putea scrie, nici pană, nici cerneală, nici hârtie, nici măcar o făclie ca să risipesc bezna care se instala încă de după-amiază, când nu mai aveam nici o legătură cu exteriorul, când temnicerul meu se făcea că nu pricepe nici o limbă, în afară de un vag dialect germanic, am început să mă uit la scrisoarea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
convertiții". Republica se naște sub semnul retoricii, căci la înmormîntarea amiralului Reis, - șef de insurecție care-și găsise moartea într-un chip misterios în noaptea de 3 spre 4 octombrie -, discursurile încep în plină amiază și se continuă la lumina făcliilor. Apar, apoi, martirii revoluției. Toți se bătuseră la "Rotondă", toți complotaseră, toți fuseseră persecutați - și toți cereau acum, în ziua biruinții, posturi și măriri. Sunt trimiși în străinătate - miniștri și însărcinați cu afaceri - gazetarii, pamfletarii și scriitorii revoluționari; Joîo Chagas
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu succes testele ("hm, alt termen inventat după război") întocmite de autori și asta-i umplea de satisfacție. Se simțea bine, puternic, deasupra celorlalți. Se uită cu dispreț la sculptor, neras, jigărit, cu fața trasă și cu ochii ca două făclii. " Va ceda repede, ca și nenorocita astalaltă. Nu și bătrîna..." O privi pe furiș încercînd să descifreze ce se întîmplă dincolo de expresia senină. Femeia îl nedumerea, de fapt nu putea să-și ierte că se lăsase păcălit atâția ani. O
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
62 de ani, un anumit gen de experiențe sânt neașteptate. Și din păcate, ne impresionează mai mult decât ar trebui. ― Dacă v-am înțeles bine, domnul Van der Hoph nu este doar un prieten credincios... Melania Lupu roși ca o făclie. ― O, ba da, ba da! Eu cel puțin așa-i consider. Dar pe el nu-l pot împiedica să fie un nebun și jumătate. Râse ca o fetiță: Când m-a cerut prima oară în căsătorie, aveam 55 de ani
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Înrădăcinată-n munte cu trunchi lung de neagră stâncă, Repezită mult în aer din prăpastia adâncă, A-mpăratului cel roșu stă măreața cetățue, (175) Poalele-i în văi de codri, fruntea-n ceruri i se sue. Și prin arcurile - nguste făclii roșii de rășină Negrul nopții îl pătează cu bolnava lor lumină, Rănind asprul întuneric din a salelor lungi bolți, Zugrăvind în noaptea clară a ei muchi și a ei colți. (180) Pe cărări săpate-n stâncă smeii și Călin se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lumei să n-o bată. 25Sale - mbrăcate în atlas, ca neaua, Cusut în foi și roze vișinii - 47 {EminescuOpVI 48} În mozaicuri strălucea podeaua, Din muri înnalți priveau icoane vii; Fereasta-i oarbă, deși stă perdeaua, 30De-aceea-n sale ard lumini, făclii Și aerul, pătruns de mari oglinzi, E răcoros și de miroase nins. O noapte - eternă prefăcută-n ziuă, Grădină de - aur, flori de pietre scumpe, 35Zefir trecea ca o suflare viuă Și-n calea lui el crenge grele rumpe. Cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
bolți Și cu turnuri pe la colți, Ziduri grele și cu creste Cum au fost și nu mai este. Pintre arcurile grele, Pintre negrele zăbrele Abia soarele străbate Între tinzi întunecate; 107 {EminescuOpVI 108} În pereți de piatră goală Au înfipt făclii de smoală, Fumegând cu flacări roșii Luminează - ntunecoșii Stâlpi de piatră grei și suri Unde - atârnă armături, Arătând a lor rugină Sub făclia de reșină, Paveze, mănuși leite, Casce mândre, poleite Și pieptare, obrazare Și arcuri de vânătoare. Iar în fundul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
zăbrele Abia soarele străbate Între tinzi întunecate; 107 {EminescuOpVI 108} În pereți de piatră goală Au înfipt făclii de smoală, Fumegând cu flacări roșii Luminează - ntunecoșii Stâlpi de piatră grei și suri Unde - atârnă armături, Arătând a lor rugină Sub făclia de reșină, Paveze, mănuși leite, Casce mândre, poleite Și pieptare, obrazare Și arcuri de vânătoare. Iar în fundul salei drepte Se-nnalță pe șapte trepte Tronul Domnului creștin, Coperit de-un baldachin; Iară-n jețul auriu Șade Dragoș brumăriu, Barba albă pîn
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
piei Așa tânăr holtei? Doftore, sufletul meu, Scoală-mă din astă boală. Nu pot, frate, să te scol Că ți-e boala de amor. Tot se-ntîmpla vreodată De te zăream prin ogradă, Unde te văz sara prin casă Îmi pai făclie luminoasă, (Cutare-i) făclie aprinse Degetele tale ard nestinse. No. 19 A amorului dulceață Nu ține mai mult de-un ceas, Iar mâhnirea nu-ncetează, Nu se uită în viață Pentru iubita (cutare). Eu cu totul m-am jertfit Iar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Doftore, sufletul meu, Scoală-mă din astă boală. Nu pot, frate, să te scol Că ți-e boala de amor. Tot se-ntîmpla vreodată De te zăream prin ogradă, Unde te văz sara prin casă Îmi pai făclie luminoasă, (Cutare-i) făclie aprinse Degetele tale ard nestinse. No. 19 A amorului dulceață Nu ține mai mult de-un ceas, Iar mâhnirea nu-ncetează, Nu se uită în viață Pentru iubita (cutare). Eu cu totul m-am jertfit Iar ea nemulțămitoare Fără milă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
este una selectivă, eludînd, tot precum tradițiile, ceea ce nu convine imaginii dorite - în acest caz, una autopersiflant negativă. Este eludat astfel din imaginea publică Caragiale ruralistul, cel din 1907 din primăvară pînă’n toamnă, precum și cel din Năpasta sau O făclie de Paște. Este omis - sau reinterpretat - Caragiale omul, refugiat (nepatriotic...) la Berlin. Iar Mitică este citit în cheia unui miticism contemporan și dezabuzat, care îl reduce la un fel de bulevardier fără bulevarde și care l-ar fi făcut să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]