10,246 matches
-
mai luă și un frâu, Și-o legă de căpătîiu, Și-i dete una-n șele Și o așeză pe măsele. Sacii descărca Și-n coș îi băga Din coș până-n covată, Din covată până sub piatră, De sub piatră Curgea făină curată - Traian se bucura Și pe morar îl dăruia. {EminescuOpVI 301} COLIND Sculați, sculați, boieri mari, Că vă vin colindători, Nu vă vin cu nici un rău Ci v-aduc pe Dumnezeu Pre Dumnezeu mititel, Mititel, înfășățel, Înfășat în foi de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
avea o mulțime de copii. Acu era - în vremea foametii și el a muncit v-o săptămână pe un căuș de grăunțe. Acu s-a dus la râșniță cu dânsele. După ce le-o râșnit, a eșit afară cu căușul cu făină și s-a pornit o furtună mare și i-a luat toată făina din căuș. Da el strașnic s-o mâniat. " Nu mă las eu așa cu una cu două", și face un șumuiag de paie și pornește. Îl întreabă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
muncit v-o săptămână pe un căuș de grăunțe. Acu s-a dus la râșniță cu dânsele. După ce le-o râșnit, a eșit afară cu căușul cu făină și s-a pornit o furtună mare și i-a luat toată făina din căuș. Da el strașnic s-o mâniat. " Nu mă las eu așa cu una cu două", și face un șumuiag de paie și pornește. Îl întreabă - un om: - Unde te duci, cumătre? - Mă duc s-astup borta vântului, că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
el strașnic s-o mâniat. " Nu mă las eu așa cu una cu două", și face un șumuiag de paie și pornește. Îl întreabă - un om: - Unde te duci, cumătre? - Mă duc s-astup borta vântului, că mi-a luat făina din căuș. - Da unde-i nimeri-o? - Unde-a fi acolo mă duc. Mergând el loc depărtat a ajuns pe Dzeu și sf. Petrea (erau pe pământ pe-atunci). - Unde te duci omule? - Mă duc s-astup borta vântului, că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
unde-i nimeri-o? - Unde-a fi acolo mă duc. Mergând el loc depărtat a ajuns pe Dzeu și sf. Petrea (erau pe pământ pe-atunci). - Unde te duci omule? - Mă duc s-astup borta vântului, că mi-o luat făina din căuș. Da D-zeu i-o zis așa: - Omule, nu te mai duce. Na-ți o nucă... da pân a casă să nu zici: nucă, deschide-te. Întorcîndu-se el înnapoi, a-noptat ș-a ajuns la un om și s-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
iar șoarecele de coadă și-a atârnat porunca. 24Are cui să semene. 25A sărit din lac în puț. 26A spînzurat-o la ciochină. 363 {EminescuOpVI 364} 27Astăzi am plecat și mâne cât mai avem? 28A tunat și ne-a adunat. 29Atît făina cât și aluatul tot cu împrumutare. 30A trecut baba cu colacii! 31A fugit cu coada-ntre picioare. 32Aflat-au Filip pe Naftanail. 33A dat ș-a luat. 34Așa se înșală copiii. 35Aș spune un vis, dar nu pot de râs. 36Așteaptă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de va trăi. 61Eu ți-am dat voie-n pat și tu m-ai băgat sub pat. 62Iepurii și-au semănat ardei, peirea capului lor. 63Ia din c... și bagă-n gură și păzea să nu te spurci. 64Ieften la făină și scump în tărâțe. 65Ion, Ion, Ion! trei cuconi din Vavilon. 66Isvoarele curg în sus. 67Isbește cu călcîile-n pinteni. 68Oala s-a spart în capul meu. 69Interesul poartă fesul. 70I se clatină dinții. 71I se mișcă plăselele. 72Ibovnica cu ce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sus. 344Tot un cuc nu ne cântă în toată vremea. 345Dracu nu face biserici. 346Șapte frați pe un cojoc. 347Și cu vârf și îndesată. 348Știe moșul ce are în traistă. 349Și din coș grăunțe, și din postavă tărâțe, și din făină parte și din traistă merinde. 350Tot cânele iese din iarnă, dar numai pielea lui știe cum. 351Din pumni străini nu te saturi când bei apă. 352Acul este mic dar scumpe haine coase. 353Vinde via și cumpără stafide. 354Vinde moșia și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mâncat-o el împreună cu mine. și mie mi s-a întâmplat să fiu trimis acasă la ofițer pe când eram furier la casieria regimentului 2, artilerie antiaeriană din Roman. Într-o zi, soția ofițerului - șșeful carierei, m-a trimis să cumpăr făină de porumb; fiind foarte aglomerat, multă lume și gălăgie, știind că cucoana mai avea o ladă cu făină, m-am întors acasă, am umplut săculețul, oprindu-mi banii, și așa am ieșit din încurcătură și am mulțumit-o pe cucoană
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
eram furier la casieria regimentului 2, artilerie antiaeriană din Roman. Într-o zi, soția ofițerului - șșeful carierei, m-a trimis să cumpăr făină de porumb; fiind foarte aglomerat, multă lume și gălăgie, știind că cucoana mai avea o ladă cu făină, m-am întors acasă, am umplut săculețul, oprindu-mi banii, și așa am ieșit din încurcătură și am mulțumit-o pe cucoană care era prea lacomă. În altă zi, soția ofițerului a început să țipe, cerând ajutor.ț Am alergat
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
umbra peste mese ciorile țipau ca papagalii: "E un cerb! E un cerb!'" Când am încercat s-o iau spre pădurea de sălcii, cineva mi-a strigat: Nu pe-acolo, pe aici". Era tata. Avea buzele vopsite cu roșu și făină pe față. "Ți-am spus, băiete, că trebuie să te lași domesticit. N-ai vrut", mi-a reproșat el cu tristețe în glas. Am vrut să-i explic că partea proastă nu era că nu mă lăsasem domesticit, ci că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și de la coperta ilustrată, oricine s-ar gândi la o moară obișnuită, pe malul unei ape curgătoare... Trecând la conținut vedem cu totul altceva... Autorul se prezintă ca un iscusit meșter morar, în moara căruia se macină cu totul altă făină... În locul boabelor de grâu sunt cuvintele pe care le supune actului creator pentru a cizela și mai măiestrit valențele cuvintelor care înnobilează limba română literară. La pag. 61, în poemul „în moara mea” care dă și titlul volumului, autorul spune
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
în poemul „în moara mea” care dă și titlul volumului, autorul spune răspicat: „în moara mea se macină timpul secundă cu secundă iar eu sunt morarul cel neadormit. Torn în coș cuvinte și cuvinte și aștept cu răbdare să curgă făina cea caldă... Sunt măcinător de cuvinte și din pulberea lor zidesc cetate de apărare limbii și neamului meu drept măritor. în moara mea se macină dureri și nădejdi”. Care sunt durerile și nădejdile autorului? Vom vedea urmărind doar o parte
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
urmând ca restul să fie apreciat de cititorii volumului respectiv. La primirea volumului am mulțumit telefonic și l-am rugat pe Maestrul Morar să mă primească drept calfă de morar, pentru ca și eu, sub îndrumarea atentă, să pot măcina acea făină caldă, ce ar rezulta din măcinatul cuvintelor pe care le întrebuințez în vorbire și scris. Am mulțumit stăruitor că m-a admis la această nobilă calificare și sper ca în viitor să mă apropii cât mai mult de „Marele Maestru
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și pe care Îl așteptau cu nerăbdare, o dată făcuseră chiar și pâine. Își dori ca Într-o bună zi să-i poată coace pâine și lui Matthew sau să gătească Împreună cu el, unul lângă altul, greșind rețeta, acoperindu-se cu făină din cap până-n picioare. — Bine, mergem la Întâlnire dacă vrei tu, zise ea. O să fac o excepție pentru tine. Nu-mi pasă unde mergem, cât timp suntem Împreună - un restaurant scump sau McDonald’s, vreun loc public sau În pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
că inima îi prinde puteri și sufletul i se îmblânzește, casa parcă îi spunea, Te aștept. Aproape impalpabile, purtate în voia valurilor invizibile care împing aerul, picături minuscule îi atinseră fața, curând moara din nori va reîncepe să-și cearnă făina ei de apă, cu atâta umezeală nu știu cum vom reuși să uscăm piesele. Fie din pricina blândeții crepusculare, sau a scurtei vizite evocatoare la cimitir, sau chiar, ceea ce ar însemna o compensație efectivă a generozității sale, pentru că-i spusese femeii în doliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
deformate, plesnite, carbonizate, crude sau pe jumătate crude, bune de aruncat. De fapt, nu e mare deosebire între ce se petrece într-un cuptor de olărie și un cuptor de brutar. Coca pâinii este doar altfel de lut, făcut din făină, drojdie și apă, și, ca și primul, va ieși din cuptor copt sau crud sau ars. Înăuntru poate nu e nici o deosebire, bombănea Cipriano Algor, dar afară, garantez că, în acest moment, aș da orice să fiu brutar. Zilele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
umbra peste mese ciorile țipau ca papagalii: „E un cerb! E un cerb!” Când am încercat s-o iau spre pădurea de sălcii, cineva mi-a strigat: „Nu pe-acolo, pe aici”. Era tata. Avea buzele vopsite cu roșu și făină pe față. „Ți-am spus, băiete, că trebuie să te lași domesticit. N-ai vrut”, mi-a reproșat el cu tristețe în glas. Am vrut să-i explic că partea proastă nu era că nu mă lăsasem domesticit, ci că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că nu... A, da, pâinea nu o mănâncă la Sfântul Ioan, ci În noaptea de 1 mai, noaptea focurilor de la Beltein, o sărbătoare de origine druidică, mai ales În Highland-urile scoțiene...“ „Asta e! De ce mănâncă pâine?“ „Frământă o turtă din făină și din secară și o coc pe jăratic... Apoi urmează un rit ce amintește de sacrificiile umane străvechi... Sunt un fel de turte care se numesc bannock...“ „Cum? Pe litere, te rog!“ Făcu ce-i cerusem, i-am mulțumit, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu viteze supersonice, tarte cu cremă care zboară, fugi pe scări, Înainte și Înapoi, tamponări Între automobile vechi, prăbușiri de rafturi de băcănie printre rafale de cutii de conserve, sticle, brânzeturi moi, jeturi de apă minerală, explozii de saci cu făină. Și În schimb, amintindu-mi interstițiile, timpii morți - restul de viață ce se desfășura În jurul nostru -, pot reciti totul ca pe o istorie filmată În ralenti, cu Planul ce se forma În pas de gimnastică artistică, precum rotația lentă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu aveam. Am zis să mergem împreună la sor-mea. E de acord. Sor-mea ne aștepta. Era muncă. Am plecat cu copiii. Era iunie. Am muncit la sor-mea două luni, două milioane de lei, plus geantă plină cu carne, făină, mălai, ceapă, cartofi, ca la niște oameni amărâți. Muncea și ea, nu știa ea chiar munca de țară, dar s-a obișnuit. Am venit acasă, serbarea lui ăl mic. Le-am zis la ai mei, las copiii, plec cu soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
avem posibilități să mâncăm plăcintă în fiecare zi a săptămânii și, atunci mai mult duminica, la o săptămână, două, trei, după posibilități. Dar eu și soția ne-am luat odată alimente și duminica a făcut nevasta o plăcintă... drojdie, zahăr, făină, n-avem mere. Ia colea bani, punga, vino cu mere. Bine, femeie. Pune omul în cântar mere, plătesc... Când să ies afară din piață, mă văd cu nașu’. Noroc, nașule - ce faci, fine. Uite, am luat niște mere, face femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
fost ca mine? Tu ce făceai? Cereai bani lu’ mă-ta, lu’ tac-tu?“. Și le-am cumpărat totul. De sărbători eu cumpăram, eu făceam cumpărăturile. Porc, tot ce trebuia. Le cumpăram porc și tot ce-mi făcea listă. „Cumpără făină...“ Și-l luam pe un prieten, că știa să citească: „Ia vezi, mă, ce trebuie să cumpăr?“ - „Aia“. Luam porcul, dar nu câine; luam un porc sănătos. „Luați, mă, și mâncați!“ Tot nu eram bun... Nu am fost bun niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
din plastic, cu dop. Și-acolo avea mărcile puse. La pachet, într-un colț undeva, prin mânecile la haine, prin căciulile rusești. 10 Îl așteptai, stăteai în cimitir. Când trecea... pac! Stăteam după gardul ăla și dat pe față cu făină (râde). Noaptea. Asta o făceam ca să ne distrăm. Pe lângă gard, pe lângă spitalul 9. Deci omul trecea pe la un coșmar. De la nebunii ăia, pe lângă gard. Ei, ajungea pe lângă „Automatică“, pe partea ailaltă, vrea să se ferească de câinii ăia și ajungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să se ferească de câinii ăia și ajungea și spunea: „Of, mai am puțin și ajung la Big Berceni, aici“. Trecea pe lângă Cărămidarii pe jos, așa-i spuneam. Morții-s morți, n-are ce să-i facă. Țup!... dat cu făină d-aia albă. Ieșeai de după gard. Când vedea, putea să și cadă acolo. Zicea: „Fugiți, călcâie, că vă cacă“. Nu-i mai trebuia nimic. Îi luam căciula de iepure sau rusească. Acuma, mai zâmbim, mai râdem, dar... toate astea, mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]