4,085 matches
-
Creației, un Timp sacru și "puternic": sacru pentru că era transfigurat de prezența zeilor, "puternic" pentru că era Timpul celei mai uriașe creații cunoscute vreodată, aceea a Universului. Omul era din nou, în mod simbolic, contemporan cu cosmogonia și lua parte la Facerea Lumii. În Orientul Apropiat, participa chiar, în timpuri străvechi, la această creație (cf. cele două grupuri antagoniste care îi reprezintă pe Zeu și pe Monstrul marin). Nu este greu de înțeles de ce omul religios era urmărit de amintirea acestui Timp
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ci reactualizarea acestuia. Timpul originii este prin excelență Timpul cosmogoniei, clipa în care a apărut realitatea cea mai cuprinzătoare, adică Lumea. Cum am putut vedea în capitolul precedent, cosmogonia slujește așadar drept model exemplar pentru orice "creație", orice fel de "facere". Din același motiv, Timpul cosmogonic slujește drept model tuturor Timpurilor sacre; pentru că, dacă Timpul sacru este acela în care s-au manifestat și au creat zeii, este limpede că Facerea Lumii este manifestarea divină cea mai cuprinzătoare și mai măreață
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
așadar drept model exemplar pentru orice "creație", orice fel de "facere". Din același motiv, Timpul cosmogonic slujește drept model tuturor Timpurilor sacre; pentru că, dacă Timpul sacru este acela în care s-au manifestat și au creat zeii, este limpede că Facerea Lumii este manifestarea divină cea mai cuprinzătoare și mai măreață. Omul religios reactualizează deci cosmogonia nu numai de fiecare dată când "făurește" ceva ("lumea lui proprie" - teritoriul locuit - sau o cetate, o casă etc.), ci și atunci când vrea să asigure
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
un război ori să facă o călătorie pe mare. Recitarea rituală a mitului cosmogonic joacă un rol important mai ales în vindecări, care au drept scop regenerarea ființei omenești. În insulele Fidji, ceremonialul instalării unui nou suveran poartă numele de "Facerea Lumii", iar acest ceremonial se repetă și pentru salvarea recoltelor amenințate. Cea mai largă aplicație rituală a mitului cosmogonic se întîlnește probabil în Polinezia. Vorbele pe care Io le rostise in illo tempore pentru a crea Lumea au devenit formule
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mai bine funcția regeneratoare a întoarcerii la Timpul originii dacă cercetăm mai în amănunt terapeutica arhaică, ca de pildă cea a populației tibeto-birmane nakhi, din sud-vestul Chinei (provincia Yunnan). Ritualul de vindecare constă de fapt în recitarea solemnă a mitului Facerii Lumii, urmat de miturile originii bolilor (provocate de mânia Șerpilor) și de apariția primului șaman-vindecător care le aduce oamenilor leacurile trebuincioase. Aproape toate ritualurile se referă la începuturi, la Timpul mitic când Lumea încă nu exista: "La început, pe când cerul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și un "șir de veșnicii" periodic recuperabile în timpul sărbătorilor, care alcătuiesc calendarul sacru. Timpul liturgic al calendarului se desfășoară în cerc închis, fiind Timpul cosmic al Anului, sanctificat de "lucrările zeilor". Și pentru că lucrarea divină cea mai măreață a fost Facerea Lumii, comemorarea cosmogoniei joacă un rol însemnat în multe religii. Anul Nou coincide cu ziua dintâi a Creației. Anul este dimensiunea temporală a Cosmosului. La trecerea anului, se spune: "A trecut Lumea." Orice An Nou înseamnă repetarea cosmogoniei, recrearea Lumii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
adresează ființei omenești integrale, nu doar minții ei. Structura simbolismului acvatic Înainte de a vorbi despre Pământ, se cuvine să abordăm valorizările religioase ale Apelor 12, din două motive: 10 Apele existau înainte de a se ivi Pământul (așa cum se arată în Facerea, "întuneric era deasupra adâncului și Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra Apelor"); 20 dacă analizăm valorile religioase ale Apelor, vom putea înțelege mai bine structura și funcția simbolului. Or, simbolismul are un rol însemnat în viața religioasă a omenirii; datorită
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
genezice neînfrînate. Dintr-un anumit punct de vedere, orgia amintește de nediferențierea de dinaintea Creației. Așa se explică de ce unele ceremoniale prilejuite de Anul Nou cuprind ritualuri orgiastice: "amestecul" social, libertinajul și saturnaliile simbolizează întoarcerea la starea amorfă care a precedat Facerea Lumii. Atunci când este vorba de o "creație" la nivelul vieții vegetale, scenariul cosmologico-ritual se repetă, pentru că noua recoltă echivalează cu o nouă "Creație". Ideea de reânnoire - pe care am întîlnit-o în ritualurile de Anul Nou, unde sugerează deopotrivă reînnoirea Timpului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pierd noțiunea realității și, în timp ce lumea se transformă, ele repetă mașinal obișnuitele teze ale unei filozofii politice caduce, pe care nici nu o mai înțeleg". I se părea mai importantă distrugerea "oligarhiei birocratico-financiare, care ne domină și ne demoralizează", decât facerea sau desfacerea legilor. Și toate ideile acestea au rodit, căci în timp ce Parlamentul legifera, forțele revoluționare se pregăteau să răstoarne obositele așezări politice. Ca și Antero de Quental, istoricul Oliveira Martins lucrează din răsputeri la dezagregarea statului liberal și constituțional portughez
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
îi va pune la carele sale și între călăreții lui, ca să alerge înaintea carului lui; 12. îi va pune căpetenii peste o mie și căpetenii peste cincizeci, și-i va întrebuința la aratul pămînturilor lui, la seceratul bucatelor lui, la facerea armelor lui de război și a uneltelor carelor lui. 13. Va lua pe fetele voastre să-i facă miresme de mîncare și pîine. 14. Va lua cea mai bună parte din cîmpiile voastre, din viile voastre și din măslinii voștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
într-un banc de nisip, un vas naufragiat peste noapte zăcea în nemișcare. Pescărușii porumbeii orașului se ascunseseră în cuiburi scobite în pământul argilos al falezei. Cei doi rămaseră locului, încremeniți ca totul în jurul lor. Părea a fi clipa dinaintea Facerii. Păreau a se îndoi că miracolul diurn se va produce și acum, ca în fiecare zi, mereu același și totuși altfel mereu. Ochiul Soarelui clipi, zbucnind din ape. Linia orizontului se demarcă abia acum, despărțind marea și cerul dintr-o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
un bun comun. Societatea are nevoie de viața ta ca să o poată curma în războaie, în accidente de muncă, în incendii, în condamnări la ocnă sau la moarte, în chinurile unor boli incurabile, în cataclisme naturale sau artificiale, în durerile facerii, de bătrânețe, din neatenție, din sacrificiu, din eroism, din prostie, din nepăsare, din întâmplare... ți se oferă atâtea posibilități de a muri; nu-ți rămâne decât să aștepți. Oricum, numai de bună voie nu. E imoral! strigă burghezul. E nefiresc
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și liniștit, dar n-a fost așa. Nevastă-mea dădu naștere unei fetițe bolnăvicioase și diforme, a cărei existență ne împiedica să ne bucurăm în voie de mersul destul de prosper al negustoriei. După câțiva ani, femeia îmi muri în chinurile facerii, dând viață unui băiețel... După numai câteva luni, soarta mă lovi din nou, mai puternic. Plecat într-o zi cu fata la doctor în oraș, mi-am lăsat băiețelul în leagăn la soare, în curte. Doi porci din ogradă au răsturnat leagănul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
acordă diferitele mitologii, înfățișarea ei parabolică: fie că pământul este "mama" tuturor celor vii, dublată de un "tată" ceresc, fie că alții sunt protagoniștii, indiferent deci de identitatea participanților la actul creator, dimorfismul sexual mitologic este foarte frecvent în tratarea "facerii" lumii. Dominanta socială a bărbatului nu rămâne, se vede, fără ecou în distribuirea rolurilor din geneza cosmică: bărbatul își însămînțează deopotrivă ogorul și femeia, supunând atât natura naturală, cât și natura umană. Dar să luăm mai bine un exemplu, dintre
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lui Dumnezeu tocmai prin această izbitoare asemănare să se recunoască în calitatea sa de creator, distinct de făptura creată. Un alt exemplu l-ar constitui Diavolul, prin rolul său secund asigurând supremația binelui. Toate acestea ne fac să credem că facerea Evei nu a fost decât o acțiune premeditată a creatorului, împingerea lui spre păcat, manipularea unui Adam inconștient. Și asta deoarece femeia, personaj secund în raport cu bărbatul, reflex carnal al creaturii prime, avea, în consecință, vocația structurală a păcatului. Ignorant fiind
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Ce cunosc cei doi după mușcătura fatală? Se cunoaște fiecare pe celălalt, se văd și se rușinează, se acoperă, se ascund. Cunoașterea fundamentală, primordială este, în Biblie, cunoașterea carnală, echivalentul uzual al actului sexual. Iar consecința imediată a cunoașterii este facerea. "Pedeapsa" constă în repetiție, în ceea ce devine mecanic în actul lor, în șansa dată numărului de a-i domina. A avea este un verb prin excelență fizic (despre cutare personaj se spune că a avut zece neveste, treizeci de copii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cutare personaj se spune că a avut zece neveste, treizeci de copii și o sută de turme de vite), pe când a fi rămâne metafizic. Devenind fertilă în urma cunoașterii, femeia capătă calitatea de natură umană (fiind principalul "vinovat", va suporta chinurile facerii), în vreme ce bărbatului ce-și însămînțează ogorul și femeia îi revin chinurile muncii. De remarcat că Adam își numește de două ori partenera, fiind, în acest sens, și el creator. Prima dată, atunci când a fost creată: "Aceasta se va chema femeie
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
altar și nici un fel de icoane care să te inspire la unii martiri ce au fost sacrificați În numele credinței ori alte marafeturi pentru decor. Băncile erau așezate pe două rânduri și o simplă masă unde pastorul Își expunea teoriile cu privire la facerea lumii și alte povestiri de domeniul fanteziei! Printre altele...” Cum vă spuneam prieteni credincioși, Dumnezeu a suportat o luptă teribilă cu Diavolul și era la un pas să fie izgonit din Rai...!! Până la urmă a biruit, iar Diavolul a fost
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se țină cont de problemele pe care le avea Sheba în menținerea ordinii, era chemată să îndeplinească toate sarcinile unui profesor - să patruleze prin curte, să facă cu schimbul la cantină și, poate cea mai descurajantă dintre toate, să supravegheze facerea temelor. „H.C.-ul“, cum e cunoscut de elevi, se ține în clasa din Middle Hall, în fiecare zi între 3.30 și 6 p.m. A fost înființat cu câțiva ani în urmă și a fost ideea directorului, cu scopul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
dau seama că am fugit de amintirea tinereții mele cu aceeași forță ca fuga de depresie. Dar cu alte efecte. Nu știu de ce, dar pe bune, în capul meu era că am o misie existențială, că trebuie să ajut la facerea lumii celei noi. Cred însă că am folosit prea mult forcepsul și am cam zdrelit copilul. Noi ne-am mai revenit, da’ tot extratereștri suntem. Îmi amintesc de Mircea Dumitru, întors după cinci ani de doctorat american: - Vai, Mihaela, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la o viziune suprareală, ținând de puritate, adică de absolut. - Credeți? - Da. Pentru că dragostea nu este - nu poate fi - o relativitate, ea se justifică numai în absolut, iar absolutul este zona purității, poate chiar cea inițială după care tânjim de la Facerea Lumii. Dragostea vine de la Dumnezeu, e poate chiar esența Lui, de aceea e absolută, nu poate fi relativă, cum nu se poate imagina un Dumnezeu relativ. - Aproape că m-ați convins. Dar dacă este așa, atunci cum se explică divorțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
înmărmurit. „ Ne vom căsători aici, în mijlocul acestei câmpii, continuă, iar copacul acesta nu e un copac cum ai crezut, ci Pomul Cunoașterii. Ai crezut că e copac pentru că nu are roade, dar spre deosebire de cel pe care-l știi din Cartea Facerii, va da roade numai când amândoi vom sta aici, lângă tulpina lui și vom ridica mâinile spre el, atunci va înflori și va rodi, și vom rodi și noi odată cu ramurile lui. Te uiți atât de mirat! Și eu îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de căderea roșiatică a soarelui, aveau să plutească învingătoare ca pe apa unui ocean nesfârșit. Ea se lumină de-o fericire rară, eu asemeni, încât, privind, sau numai exultând, trupul ei se dezgoli imaginației mele ca-n prima zi a Facerii lumii. Încetase să mai vorbească, i se auzea doar respirația caldă, uitată ca de mii de ani. Deodată, speriat, mă duse gândul la Keti: „Dacă...” încercai a-mi spune... „Dar nu! nu! bineînțeles că nu, rectificai, așa ceva nu e posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
casă. — Ce sfat să dau? ce vorbă să spun? Dumneata ai mai multă știință întru aceste treburi femeiești. Ana a născut ca orice nevastă; dumneata ai moșit-o ca o mamă. În loc să se scoale, cum i-i dat femeii după facere, văd că nu-i merge bine și are febră; scade și slăbește; ce pot ști eu? ori că va binevoi Dumnezeu să-i dea o putere ca să biruiască boala, ori că am venit pe lumea asta numai pentru scârbă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
populare din centru, la care stăvilise accesul prin săparea în grabă a unor șanțuri sau prin înălțarea de baricade. Dintre toate zilele create de Dumnezeu, vinerea aceea și nu alta a fost cea aleasă de Nur pentru a simți durerile facerii. Am fost nevoit să ies târâș, să mă strecor prin grădină pentru a chema o moașă din vecini, care n-a fost de acord să se deplaseze decât după un ceas de implorări și plătită cu bani grei: doi dinari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]