2,369 matches
-
spus. Nu avem timp pentru amândouă. Drogurile mai întâi, apoi sexul, am răspuns prompt, închizându-i nasturii de la cămașă. Am să pregătesc un cocteil în timp ce tu pregătești cocaina. Am făcut un Martini în timp ce Sebastian împărțea cocaina pe o bucată de faianță verde de pe blatul din bucătărie. Liniuțele păreau mult prea drăguțe ca să le deranjăm, dar am tras una oricum. —Mmph, am făcut trăgându-mi nasul, ceva de băut? I-am dat Martini-ul. —Știi că dacă ți-ai lăsa părul lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și atunci, căindu-te pentru ce-ai făcut sau n-ai făcut În viața asta, Îți vei pregăti, Împăcându-te cu tine, fără să-ți dai seama, cugetul pentru cea de dincolo... Hruba, totuși, a fost amenajată modern, placată cu faianță, robinetele curg aproape normal, chiuvetele nu sunt Înfundate, mirosul de clor Îți gâdilă nările, semn că se face curățenie, taxa de intrare este moderată și ea. Simți că patronul WC-ului nu te jupoaie, căci fie vorba Între noi, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
păpușa era de Înfrumusețare a imaginii. Un copil cu nasul turtit de geam ar fi fost cu totul altceva. Casa e mare și pare a unui om Înstărit. În tencuiala casei sunt prinse bucăți de oglindă și romburi colorate de faianță. În spatele curții, cineva care ar privi mai atent l-ar vedea pe Tudor sărind gardul cu o furcă În mână. Mai departe, tot pe partea dreaptă a drumului, se află și clădirea cu etaj a miliției. Pe scările de la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
le zic?, clasice. Adică cele cu piticul care se spală pe dinți sau urinează la oliță, cele cu flori de colț sau flori de câmp. Aceasta nu pot fi folosite cu succes la decorarea automobilului - ele se lipesc doar pe faianța din baie spre a-i Îndemna pe copii să se poarte corect În respectivul context. Pentru a avea din cele moderne trebuie să știi să-ți faci rost de ele. Limba română nu ajută la așa ceva, dar dă sugestii. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de lanțuri, și Pran se trezește în zenana, locul unde se află femeile palatului. Nici un pogon de carne despuiată nu se ivește cu urgență în dreptul ochilor lui. Simte totuși o adiere promițătoare de trandafiri și pătrunde într-o anticameră cu faianță roz, în nuanțe variate, cu un aer ciudat, viclean. La un capăt, este o intrare, mai mult o despărțitură decât o ușă. Un candelabru roz de sticlă atârnă din tavan. De cealaltă parte a ușii se aude susurul unei fântâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
au aflat cum că brânza vândută de țața Veta era sporită cu făină și amidon de cartofi și legată, În loc de cheag de miel, cu un adeziv lăptos, pe care avuții satului Îl foloseau ca să lipească În boieroasele săli de baie faianța pe pereți. Nimeni, Însă, n-ar fi trebuit cu nici un chip să guste telemeaua comercializată de țața Norica: numai Dumnezeu știe În ce condiții de murdărie fusese preparată. În casă la acea Îngălată femeie era atâta jeg și domnea asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
apoi să le lase să cadă și să zică: —Doamne Dumnezeule, e varză! Dar atunci era deja prea târziu. Trecuse așa de mult timp de când nu mai făcusem ceva normal, așa, ca mersul la coafor, încât mă uitam minunată la faianța, oglinzile, prosoapele și sticlele din salon. Reciproca nu era valabilă - recepționera abia dacă s-a uitat la mine când i-am explicat ce voiam. Ia loc la spălător, a fost sfatul ei. Apoi am auzit-o urlând: —Gráinne, Gráinne, clientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
parfum. — Iisuse Hristoase! zise inspectorul, fixând agresiv cu privirea un suspensor. Nu lipsește decât ceva sânge. îl găsiră și pe ăsta în baie. Tăietura de la mână a doctorului Scheimacher lăsase o ploaie de stropi de sânge în cadă și împroșcase faianța cu pete întunecate. Ușa de la baie, cu cadrul ei rupt, atârna de țâțâna de jos, iar pe zugrăveală se găseau alte pete de sânge. — Știam eu, zise inspectorul, studiind mesajul pe care îl transmitea sângele, dar și ceea ce era scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de deasupra chiuvetei. Părea ceva nejustificat de personal: CÎND WILT DĂDEA CU CURUL ȘI EVA FUGEA, PE-ATUNCI PORCUL ȘOVINIST CINE-MI ERA? Minunat! zise inspectorul Flint. Se întoarse ca să se uite la Wilt, al cărui chip luase acum culoarea faianței. — Bănuiesc că dumneata nu ai habar de nimic din toate astea. Nu-i opera dumitale? — în nici un caz, zise Wilt. — Nici asta? întrebă inspectorul, arătând spre petele de sânge din baie. Și presupun că nici chestia de aici n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Ziua Recunoștinței, pe la trei și jumătate după-amiaza, cu vreo doisprezece musafiri care trebuiau să sosească la patru. Cu cheltuieli considerabile, Edith și cu mine tocmai terminaserăm de renovat baia de la etaj și tot ce se găsea în ea era nou-nouț: faianța, dulapurile, dulăpiorul de medicamente, chiuveta, cada și dușul, toaleta, absolut totul. Eu eram în dormitor, în fața oglinzii de la șifonier, făcându-mi nodul la cravată; Edith era jos, în bucătărie, pregătind curcanul pentru cuptor și ocupându-se de ultimele detalii; iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
vin la trei sferturi și a trebuit ea să termine băutura, iar pe urmă să mă aducă pachet acasă.) Cred că ți-am spus că pe la Cavafi refuz să mai trec, dintr-o sumedenie de motive estetice sau... mai întâi faianța roșie asociată cu măsuțele de plastic mov și zumzetul jocurilor mecanice sunt factorii de decor ce m-au făcut să ocolesc crâșma ținută de o femeie uscată, după unii aromâncă, după alții chiar rudă cu fotbalistul Hagi. Mai era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
după cotul liniei de tramvai. Pe mine mă atrăsese totuși la Cavafi umbra văzută din drum a unei fete, pe care acum pot s-o observ din față, cu scurtă de piele maron și cizme până peste genunchi. Sprijinită de faianța roșie, parcă adormită și ea de căldură, trage nervos fumuri scurte și dese din țigara care-i tremură între degetele roșii de ger, cu unghiile vopsite în culoarea solz-de-pește. Nu se poartă cu capul acoperit, părul șaten-închis în valuri peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Între ele, pe frânghii. Prin ușa deschisă se văd copacii bătrâni din curte cum freamătă: bate un vânt cald, subțire, aici e Încă vară. Un living imens, pe jos gresie În culori șterse, În capăt bucătăria cu pereții acoperiți de faianță Învechită, afișe și calendare lipite pe frigider și pe masca chiuvetei. Tinerii căsătoriți alătură două mese și Întind peste ele o față de masă de hârtie, În carouri alb-roșii, profesorul inspectează cărțile de pe rafturile de lemn nevopsit, soția lui se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
zid sărbătoresc, o fațadă Împodobită. Și totuși, acolo se fac cele mai vestite cărămizi smălțuite, care vor Înfrumuseța cu verde și auriu miile de moschei, de palate sau de Înalte școli musulmane, de la Samarkand la Bagdad. În Întregul Orient islamic, faianța se numește pur și simplu kashi sau kashani, oarecum la fel cum porțelanul poartă, În persană, ca și În engleză, numele de „chinezesc”. În afara orașului, un caravanserai la umbra curmalilor. Un zid dreptunghiular, turnulețe de veghe, o curte exterioară pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
n-are nevoie să consulte un registru. Locul geme de rândași gălăgioși și bidivii plini de fală. În ciuda iernii care Începe, Omar s-ar fi culcat sub cerul liber, dar scorpionii din Kashan sunt aproape la fel vestiți ca și faianța din partea locului. — Chiar nu există nici un colțișor unde să-mi Întind rogojina până În zori? Hangiul Își scarpină tâmplele. Se Întunecă, nu-i poate refuza unui musulman adăpostul: — Am o odăiță pe colț, ocupată de un student, cere-i să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
costisitoare ale iscusinței moderne să fie o zonă rezervată unor practici ce le-au fost cunoscute fenicienilor cu milenii În urmă? Ce sală de adunătură mai era și asta, care alterna porțelanuri chinezești și vase androgine de Lalique, poterii, majolică, faianțe, muranerie, iar În fund, Într-un involucru enorm, În mărime naturală și În trei dimensiuni, un leu care ucidea un șarpe. Rațiunea aparentă a acelei prezențe era că grupul reprezentat fusese realizat În Întregime din pastă de sticlă, dar rațiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
efectul era foarte liric. „Eu sunt un realist de modă veche”, Îmi șopti Belbo, „nu-l Înțeleg decât pe Mondrian. Ce anume reprezintă un tablou negeometric?” „El mai Înainte era geometric”, am spus. „Aia nu era geometrie. Erau pătrate de faianță pentru baie.” Între timp Lorenza alergase să-l Îmbrățișeze pe Riccardo, el și Belbo Își făcuseră câte-un semn de salut. Era multă lume, galeria se prezenta ca un loft din New York, complet alb și cu țevile de Încălzire sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
genială, el nu se vedea capabil să transforme toată țara într-o toaletă model. „unele provincii ar merge - cele cu o situare geopolitică satisfăcătoare”, se chinuia el în sineși, „altele însă nu! Dar ce măreață ar fi fapta! Moldova în faianță galbenă...Transilvania în gresie albastră și Muntenia numai marmură roșie. Turismul! Turismul ar cunoaște o înflorire...Ce renaștere folclorică s-ar naște! Nu...nu pot...asta ar duce la invidii internaționale - iar discordia stârnește războiul. O singură bombă și patria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în gresie albastră și Muntenia numai marmură roșie. Turismul! Turismul ar cunoaște o înflorire...Ce renaștere folclorică s-ar naște! Nu...nu pot...asta ar duce la invidii internaționale - iar discordia stârnește războiul. O singură bombă și patria mea de faianță ar ajunge numai cioburi. Ce coșmar...ce coșmar! Doctrina asta ar putea fi un succes doar dacă aș reuși să conving întreaga lume de forța ei. Da! O filozofie bazată pe noi concepte estetice și pe o altă economie politică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fi momentul de glorie al unei vieți. Probabil, nu sigur. Paltonul muștar din fața mea se înclină spre doamna distinsă și îi spuse destul de tare, pentru a coperi cântarea de pomenire: am la Predeal o vilă cu unșpe camere. Încălzire centrală, faianță și gresie spaniolă. Își împreună degetele ca pentru a-și face cruce și le pupă în vârf: iese o pensiune țuț! Companioana lui doar îl aproba prin scuturări lejere ale capului - părea realmente absorbită de ceremonie. Paltonul muștar nu renunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Când neasemuita Adely se deșteptă, o mângâie pe creștet și-i permise să intre prima la toaletă. După ce fecioara termină cu machiajul, Leo extrase din raft al doilea volum din Joyce și se zăvorî cu el în baie. Îmbrăcați în faianță, pereții reflectau puternic becul de deasupra oglinzii și totul, mintea și trupul laolaltă, se adunau suspendate într-un vârtej de visare și confort peste lumea grăbită a dimineții. Învins, profesorul strănută și, ciocnindu-se de pereți și ricoșând în sufragerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
repezite, de galopul ei peste coapsele mele finisate după ultima modă în bodybuilding. Îmi spunea că adoră sexul acvatic și, nu știu de ce, înclinam să-i dau dreptate. Doar că baia ei avea scurgerea mereu înfundată, iar de-a lungul faianței albastre urcau spre cerul tavanului zeci de limacși. Când ploua și se făcea igrasie în dormitor, trupurile băloase ale melcilor negri spânzurau de pereții zugrăviți în calciu roz. L LIV Din beția îmbrățișărilor cauciucate și a iubirii mulatre m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ca istorie, copilărie, nu neapărat ca locuința ta, personală, unde te simți „acasă”. Alți doi masteranzi care au urmărit schimburile permanente care au loc între căjvănenii plecați și cei rămași în sat au ajuns la concluzia că dinspre Italia vin faianțe și gresii, aparate electrocasnice de ultimă generație sau tricouri imprimate, în timp ce dinspre Cajvana spre Italia pleacă putini cu varză sau șorici și „povești de acasă”. „Mărfuri contra sentimente”, rezumă Ionuț și Cosmin. Literatura postmodernității vorbește deja de ceva vreme despre
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cu fața deformată de apele cristalului. Vizavi, adânc înspre piață, se afla (e neschimbată și azi) hala. Dar pe atunci mi se părea monstruos de mare. Înăuntru era mereu frig. În timp ce mama cumpăra câte ceva de la țăranii înșirați pe la tejghelele de faianță, eu îmi suceam gâtul în sus privind mozaicul stins de pe un perete și forfota de la etaj, unde știam că se vinde miere. Despărțite de incinta halei, se aflau mai într-o parte culoarele nesfârșite ale măcelăriei. Mă fascinau jumătățile de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care dădeau în alte culoare tăcute. Mereu mă așteptam să intrăm în salonul mamei și mereu coteam, urcam, coboram pe culoarele întortocheate. Din loc în loc, câte o ușă numerotată era deschisă și vedeam înăuntru o chiuvetă și un closet de faianță sau o boxă cu mături murdare, teuri cu cârpe împuțite și cutii de sodă. Mai vedeam cămări cu vrafuri de pijamale ștampilate, în sfârșit, când amețiserăm atât de tare încît nu am mai fi știut să găsim ieșirea și credeam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]