1,938 matches
-
nicidecum; prin urmare, oriunde te aciuiezi, adormi imediat? N-a fost deloc frumos din partea dumitale. — Păi n-am dormit toată noaptea, apoi m-am plimbat, m-am plimbat, am fost la muzică... — La care muzică? — Acolo unde a cântat ieri fanfara, apoi am venit aici, m-am așezat, m-am gândit, m-am tot gândit și am ațipit. — Deci așa? Asta schimbă lucrurile în favoarea dumitale.... Dar de ce te-ai dus la locul unde a fost concertul? — Nu știu, așa... — Bine, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
curte și un teren de fotbal. Totul populat cu mici figurine În culori vii, niște copii, așa mi s-au părut. Belbo făcu un prim semn Într-acolo: „E oratoriul salesian. Acolo m-a Învățat don Tico să cânt. În fanfară”. Mi-am amintit de trompeta pe care Belbo și-o refuzase, atunci, după visul acela. Am Întrebat: „La trompetă sau la clarinet?” Avu o clipă de neliniște: „Dar de unde... Ah, așa e, ți-am povestit visul cu trompeta. Nu, don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
refuzase, atunci, după visul acela. Am Întrebat: „La trompetă sau la clarinet?” Avu o clipă de neliniște: „Dar de unde... Ah, așa e, ți-am povestit visul cu trompeta. Nu, don Tico m-a Învățat să cânt la trompetă, dar În fanfară cântam la genis”. „Ce-i acela, genis?” „Povești de copii. Acum hai să lucrăm”. Dar În timp ce lucram am văzut că-și arunca des ochii spre oratoriu. Am avut impresia că, pentru a-l putea privi, ne vorbea despre altceva. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ăla cu pantaloni mototoliți, de pânză aspră, care În statui stă mereu lipit de sutana lui don Bosco, cu ochii la cer, ca să nu-și audă tovarășii care spun bancuri porcoase. Am descoperit că don Tico pusese pe roate o fanfară muzicală, compusă din băieți Între zece și paisprezece ani. Cei mai mici cântau la clarinetă, flaut mic, saxofon sopran; celor mai mari le reveneau trombonul și toba mare. Aveau uniformă, veston kaki și pantaloni albaștri, cu șapcă cu vizieră. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a zis că avea nevoie de un genis”. „Ne măsură cu superioritate și recită: „Genis În limbajul orchestrelor e o specie de trombon, care În realitate se numește fligorn contralt În mi bemol. E instrumentul cel mai stupid din toată fanfara. Face umpa-umpa-umpa-umpap când marșul are un tempo rar, iar după para-papa-papa-pa-paaa trece la timpul forte și face pa-pa-pa-pa... Însă se Învață ușor, face parte din familia alămurilor, ca și trompeta, și mecanica lui nu-i diferită de cea a trompetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
când nu era nimeni În oratoriu, iar eu mă ascundeam În stalul micului teatru... Dar trompeta o studiam din motive erotice. Vedeți viluța aceea mică din vale, la un kilometru de oratoriu? Acolo locuia Cecilia, fiica binefăcătoarei salezienilor. Așa că, ori de câte ori fanfara avea program, la festivitățile obligatorii, după procesiune, În curtea oratoriului și mai ales În teatru, Înainte de spectacolele trupei de amatori, Cecilia, era Întotdeauna cu maică-sa În primul rând, la locul de onoare, alături de părintele superior al catedralei. Și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
festivitățile obligatorii, după procesiune, În curtea oratoriului și mai ales În teatru, Înainte de spectacolele trupei de amatori, Cecilia, era Întotdeauna cu maică-sa În primul rând, la locul de onoare, alături de părintele superior al catedralei. Și În astfel de cazuri fanfara Începea cu un marș care se numea Bună pornire, iar marșul era deschis de trompete, trompetele În si bemol, de aur și de argint, bine lustruite la o ocazie ca asta. Trompetele se ridicau În picioare și cântau solo. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care se numea Bună pornire, iar marșul era deschis de trompete, trompetele În si bemol, de aur și de argint, bine lustruite la o ocazie ca asta. Trompetele se ridicau În picioare și cântau solo. Apoi se așezau și ataca fanfara. Să cânt la trompetă era singurul mod de a mă face remarcat de Cecilia”. „Altfel?” Întrebă Lorenza Înduioșată. „Nu era nici un altfel. Întâi, că eu aveam treisprezece ani, iar ea treisprezece și jumătate, iar o fată de treisprezece și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe un saxofonist contralt, unul Papi, oribil și cu câteva fire de păr, mi se părea mie, și n-avea ochi decât pentru el, care behăia lasciv, căci saxofonul, când nu este cel al Ornettei Coleman și când cântă În fanfară - și mai și cânta la el Papi cel urâcios - este (sau așa mi se părea mie atunci) un instrument căpresc și vulvar, are o voce, cum să vă spun, de femeie-manechin care s-a apucat de băut și de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și se luau la Întrecere care s-a masturbat mai mult timp cu o seară Înainte. Erau indivizi buni la orice, de ce nu și la genis? Așa că m-am hotărât să-i seduc. Le lăudam uniforma celor care cântau În fanfară, Îi duceam la serbările date În public, Îi făceam să Întrevadă succese În amor cu Fiicele Evei... Au căzut În plasă. Petreceam zile Întregi În micul teatru, cu o țeavă lungă În mână, cum văzusem În ilustrațiile din opusculele despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și mi-a explicat că Annibale Cantalamessa și Pio Bo stricaseră toată serata. Nu respectau tempo-ul, se distrau În pauze, zvârlindu-și unul altuia glume și Înțepături, nu intrau la momentul potrivit. «Genisul» Îmi spuse don Tico, «e osatura fanfarei, e conștiința ei ritmică, sufletul ei. Fanfara e ca o turmă, instrumentele sunt oile, maestrul e păstorul, iar genisul e câinele credincios care mârâie și ține oițele la pas. Maestrul se uită mai Întâi de toate la genis, iar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și Pio Bo stricaseră toată serata. Nu respectau tempo-ul, se distrau În pauze, zvârlindu-și unul altuia glume și Înțepături, nu intrau la momentul potrivit. «Genisul» Îmi spuse don Tico, «e osatura fanfarei, e conștiința ei ritmică, sufletul ei. Fanfara e ca o turmă, instrumentele sunt oile, maestrul e păstorul, iar genisul e câinele credincios care mârâie și ține oițele la pas. Maestrul se uită mai Întâi de toate la genis, iar dacă genisul Îl urmează, și oile Îl vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ore În șir la soare. Ușile erau deschise, iar ferestrele ridicate. Erau atît de puține mașini, că În timp ce mergeau puteau distinge țipetele diverșilor copii, bolborositul radiourilor și țîrÎitul telefoanelor din camerele goale. Apropiindu-se de Baker Street, Începură să audă fanfara din Regent’s Park, la Început un sunet slab de zang și pa-ra-pa-pa care se umfla și dezumfla odată cu briza impalpabilă, ca rufele puse la uscat pe-o sfoară. Julia o prinse pe Helen de Încheietura mîinii, se copilări, prefăcîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Repede! zise Julia din nou. ZÎmbiră, mature, dar continuară să meargă mai repede ca Înainte. Intrară În parc prin poarta Clarence, apoi o luară pe poteca de lîngă lacul pe care se aflau bărci. Se apropiară de locul unde era fanfara, iar muzica deveni mai tare, fără să mai pară sincopată. Merseră mai repede și recunoscură, În sfîrșit, melodia. — O! zise Helen, și rîseră, pentru că nu era altceva decît Da! Nu avem banane. Părăsiră aleea și găsiră un loc care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Se Întoarseră la mîncarea pe care o aduseseră; frînseră pîinea și tăiară mici felii de brînză. Julia se Întinse, punîndu-și cocoloș sacoșa de pînză sub cap În chip de pernă. Helen se așeză fără nimic sub cap și Închise ochii. Fanfara Începu să cînte un alt cîntec. Îi știa cuvintele și Începu să-l fredoneze Încet. „Soldatul are ceva! Are ceva! Are ceva ca lumea! - ca lumea!ca lumea!“ Undeva, Într-un cărucior, plîngea un bebeluș; Îi auzi respirația Întretăiată. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ei. Exista Încă foamete, crimă, tulburări În Polonia, Palestina, India și Dumnezeu mai știa În ce alt loc. Anglia Însăși luneca spre faliment și decădere. Oare ești idiot sau egoist să vrei să te lași pradă nimicurilor, acestor pa-ra-pa-pa ale fanfarei din Regent’s Park, soarelui, ierbii care Îți pișca tălpile, mișcărilor berii tulburi prin vene, apropierii secrete a iubitei? Sau nu cumva nimicurile astea sînt tot ce ai? N-ar fi cazul, de fapt, să le păstrezi? Să le transformi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să-i fie fidelă? Nu se avea decît pe sine, cu coapsele ei de șuncă presată și fața ca o ceapă... GÎndurile astea o cotropeau cu furie, ca un cheag Întunecat umblîndu-i prin sînge, În timp ce Julia continua să citească, iar fanfara Își cînta ultimul pa-ra-pa-pa și apoi instrumentiștii Își puseră instrumentele jos; soarele se tîra Încet pe cer, iar umbrele se Întindeau pe pămîntul galben. Dar, În cele din urmă, panica nefericită scăzu În intensitate. Întunericul din ea se micșoră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
început de 2008. La ora 2, sărbătoarea s-a sfârșit. Și Ministerul Culturii a organizat propriul său eveniment de închidere, însă pe 1 decembrie, când a marcat ultima sa contribuție în program. Pentru publicul larg, atunci au fost concerte de fanfară și muzică populară în Piața Mare. SLOGAN: „Fii mândru!“ „Felicitări! Fii mândru!“, acesta a fost sloganul sub care s-a derulat evenimentul final „Sibiu 2007“. Primarul Johannis, în discurs, a felicitat sibienii: „Vă felicit și vă mulțumesc pentru ajutorul pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
memoria și amintirea. Municipalitățile se achitau de datoria pe care o aveau față de cei căzuți într-o manieră cât mai ostentativă și mai trainică, monumente încadrate de prundiș și de tei, în fața cărora, în fiecare an la 11 noiembrie, o fanfară cânta bubuind acordurile voioase ale triumfului și pe cele smiorcăite ale durerii, în vreme ce câinii vagabonzi își ridicau noaptea piciorul de jur-împrejur, iar porumbeii își adăugau propriile decorații din găinațuri la cele conferite de oameni. Bassepin avea o burtă mare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
copii încă mici le luau de mână încercând să le tragă spre magazinul lui Margot Gagneure, care vindea la doi pași tot felul de mărunțișuri, mai ales batoane din lemn dulce și acadele cu miere. Apoi avu loc înălțarea steagului. Fanfara cântă o melodie lugubră, pe care o ascultă toată lumea, în picioare, cu privirea fixă. Și, de îndată ce ultimele acorduri se încheiară, unii și alții se grăbiră spre primărie, unde se dădea vinul de onoare. Morții fură uitați în fața tartinelor și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
tot întrebat încolo și încoace să aflu cine a fost, dar nimeni nu știa. Eram la prima mea experiență de acest gen. Nu era vorba despre moarte. Cu ea eram obișnuit. Mă obsedau înmormântările minerești. Să făceau întotdeauna seara, cu fanfara minerească. De multe ori auzeam acele melodii, care pe mine mă cutremurau. Era însă primul contact cu un om împușcat. Era perioada când mașinile negre bântuiau prin sat și atmosfera mi-era cunoscută, dar acum, pentru prima dată, vedeam și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
ajuns până la capătul cursei și au povestit că eu vin pe jos. Țin minte că parcă tot orașul îmi ieșea înainte. Am mers deci pe jos vreo cinci-șase kilometri, și pe șosea veneau în întâmpinarea mea toți prietenii; nu era fanfară, dar era așa, ceva special, ca o primire triumfală... Povestesc asta și ca să vezi că nimeni nu s-a gândit vreodată că patru băiețandri evrei umblând razna pe șosea ar putea avea vreun necaz... Aveam și prieteni creștini la vârsta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
ei un sicriu, pe care l-au plasat chiar sub geamul biroului ministrului și pe care scria „Filmul românesc“ și „Cine-ma vândut“, câteva borcane de murături și un coș cu caltaboși. Întreg protestul a fost asezonat cu o mică fanfară, care periodic intona imnul funerar. Nemulțumirile sindicaliștilor se referă la ordonanța de urgență a Guvernului, adoptată în urmă cu trei săptămâni, prin care sa decis transferul gratuit al sălilor de cinema către autoritățile locale. „Dacă se va realiza, noi vom
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
binecunoscută pe timp de festival. „Sunt și spectacole importante de circ, la dimensiuni pe care nu le-am avut în alți ani - cum ar fi Alimentation Generale. Avem trupe din Elveția, Italia, Canada, Australia, Austria, Mexic, Israel... Vor fi multe fanfare, prezente pe pietonala Bălcescu... Multe spectacole le vom prezenta la Ocna Sibiului, la Cisnădioara... În Piața Mare vor fi cele trei trupe mari amintite, dar și altele“, spune Chiriac. Se va juca teatru până și în copaci: în spectacolul Midsummernights
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
le expediase anterior la București. Coloana a oprit, iar curajosul ieșean, coborât de pe bloc, a fost ascultat de către „tovarășa”, din câte rețin, căreia i-a înmânat o nouă scrisoare. Într-un alt oraș, în momentul în care Ceaușescu trecea prin fața fanfarei care cânta solemn obișnuitul marș de întâmpinare, un instrumentist, continuând să cânte, s-a desprins în pas de paradă din formație, s-a oprit în fața înaltului oaspete, l-a salutat militărește, i-a înmânat o scrisoare, după care a făcut
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]