2,704 matches
-
nici prin casă, nici prin arbori. Numele "Puszta " însemnează pustie. și-ntr - adevăr e pleșuvă, goală, deșartă și n-are nici măcar apă curgătoare. Ici și colo se ridică în văzduh capătul lung al unei fântâni cu cumpănă, ca brațul unei fantasme sau ca catargul unei corăbii înecate. Din când în când se vede o cireadă de vite căutând pășune, păscute de-un om călare. Încolo nu se mai vede nici o ființă viețuitoare, doar câte o cocoară or vreun cocostârc singuratec care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Vladimir, Reinventarea politicului. Europa Răsăriteană de la xe "Stalin"Stalin la Havel, Editura Polirom, xe "Iași"Iași, 1997. xe "Tismăneanu"Tismăneanu, Vladimir, Arheologia terorii, Editura Allfa, xe "București"București, ediția I, 1991, ediția a II-a, 1998. xe "Tismăneanu"Tismăneanu, Vladimir, Fantasmele salvării. Democrație, naționalism și mit În Europa post-comunistă, Editura Polirom, xe "Iași"Iași, 1999. xe "Tismăneanu"Tismăneanu, Vladimir, Încet, spre Europa. Dialog cu Mircea xe "Mihăieș"Mihăieș, Editura Polirom, xe "Iași"Iași, 2000. xe "Tismăneanu"Tismăneanu, Vladimir, Spectrele Europei Centrale
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
reiese din rîndurile adresate lui Ferenczi, discipolul lui preferat: "Nu doream decît o mică legătură și iată-mă, la vîrsta mea, obligat să mă însor cu altă femeie". Dar ce femeie! Ea îl obligă să privească-n față religiile și fantasmele colective, să le adapteze niște noțiuni prea puțin definite: identificare, supraeu etc. Noțiuni pe care epoca i le insuflă, iar epoca nu îi inspiră nici un fel de încredere, nici o dorință de a o menaja. El abordează lucrurile așa cum curg ele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
adevărului lui Hristos. Desprins de aceste criterii invizibile, redus în planul tridimensional al lumii, adevărul este inevitabil relativizat și transformat într-un obiect idolatru al unor judecăți rezonabile care nu-i poate decât falsifica statutul sub acuzația de „iluzionism”, „miraj”, „fantasmă”. Fenomenologia filialitățiitc "Fenomenologia filialității" Apariția lui Hristos nu este o „aparență” descărnată, ci posedă un trup a cărui interioritate a pătimit eterna autoafectare a Vieții: Ghetsimani nu este, din acest punct de vedere, decât cel mai pregnant exemplu 2. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
coincidența perfectă dintre „bucurie” și „suferință”1. Pentru modernii târzii, cunoașterea - ca și erosul - este un instrument al puterii, al controlului, al dominației. Prin urmare, adevărul „tehnoștiinței” a devenit o funcție a profitului economic, pentru care o imensă industrie de fantasme ale nemuririi hrănește, pe două continente privilegiate, aceleași clase de stăpâni și sclavi. Viața proclamată de adevăratul Hristos - Dumnezeu-omul - este singura care ar putea întârzia implozia unei lumi macerate de nihilism. Numai Cel care a luat trup de viață făcător
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
noțiunea de „față” ori cea de „înfățișare” dispar. Comerțul sexual este indiciul decompoziției sistematice a exigențelor Vieții. În visul prelungit al lui Onan, condiția de bază a solipsismului este din nou reîntregită. Erosul prostituat nu e decât jocul vid al fantasmelor. „Celălalt” nu mai are nici destin, nici istorie. Condiția de anonimat a consumatorului de eros este premisa succesului pentru transferul de identitate. Redus la dorința fără subiect și fără angoasă - căci corpul organic știe ce vrea și ce-i poate
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
întreg (structură diadică). Este mult mai importantă rezonanța acestui binom (structura holografică). Ordonarea ierarhică făcea din societatea arhaică un univers în același timp organic și diferențiat. Este un paradox pe care modernii nu-l pot explica decât prin apelul la fantasmele „puterii” (persecuție, control, manipulare)1. O stângă îndreptățită?tc "O stângă îndreptățită ?" Abordarea gândirii marxiste presupune o întoarcere la bazele de date (sau, mai precis, datele de bază) ale fenomenologiei hegeliene. Analiza lui John Milbank dobândește aici o atenție suplimentară
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
-ului rămîne, În fond, același poet fantezist, descoperind cu o febrilă emoție spectacolul sărbătoresc al lumii, tulburat temporar de amenințări secrete, Într-o atmosferă poate mai puțin agitată totuși, de reverie Într-un univers de feerie onirică, scenă pentru delicate fantasme, conturate În linii fluente, ca un soi de „balet” regizat cu știutul rafinament manierist al iubitorului de suave artificii. „Mișcarea neprevăzută a pupilei” - cum sună un fragment de vers - continuă să descopere „forma virtuală” a lucrurilor, În construcții mereu surprinzătoare
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cursul evenimentelor petrecute În realitate. În poemul lui Voronca, motivul călătoriei-evaziune, dominat de o puternică aspirație de depășire a conștiinței alienării, e cel care structurează viziunea unei lumi de imponderabile, a perfectei transparențe ca mediu al mereu rîvnitei comuniuni umane. Fantasmele luminoase ale unui cosmos mai curînd generic se substituie datului individualizat senzorial, totul pare privit dintr-un „punct suprem”, supraterestru, materia se diafanizează, devine inconsistentă, - „zvon”, „murmur” și „aromă”, mișcarea e plutire, liberă Într-un spațiu fără frontiere, În virtutea unei
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
la în zona axilelor. Unii cercetători sunt de părere ca ea reprezintă motivul pentru care femeile de astăzi se epilează (Doty, 1981). Efectul sexual al acestui miros este controversat. Unii consideră că este activ, deoarece, în cadrul unui experiment, a stimulat fantasme sexuale pentru niște persoane care au fost lăsate să aștepte sub un anumit pretext într-o sală unde s-a împrăștiat acest feromon. Dar alți cercetători nu au ajuns la același rezultat. Acest fapt nu a împiedicat răspândirea unui feromon
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
își mai păstrează acum valoarea magică, oraculară, de revelație survenită la limita dintre vizibil și invizibil 2, dar ea este asociată iluzionismului, jocului gratuit și, în ultimă instanță, falsității (cum se întâmplă, de altfel, și cu termeni ca eikon, eidolon, fantasma): „Departe de adevăr se află deci imitația și, pe cât se pare, de aceea le produce ea pe toate, fiindcă surprinde puțin din fiecare lucru și acest puțin este o iluzie”3. Des invocatul prototip al „patului”4, devenit aproape un
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
conotația nu are ce căuta în poezia „depoetizată”, lipsită de tropi ș.a.m.d. Dar, din moment ce - după cum precizează autorul - ea este prezentă în limba uzuală (nici măcar, „performanța”, în termenii lui Chomsky, nu este strict denotativă, iar „competența lingvistică” rămâne o fantasmă a dicționarelor), avem toate motivele să admitem că valențele conotative pot să nu fie nici în poezie rezultate cu necesitate dintr-o intenție auctorială și cu atât mai puțin din simpla utilizare a tropilor. În fond, sesizarea dipozițiilor descriptiv-referențiale și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
intenție a limbajului și problema stilului. Vianu, cum știm, sesiza caracterul tranzitiv al limbajului uzual, dar excludea cu totul ideea de tranzitivitate din câmpul poeziei, acceptând-o doar ca pe o dimensiune a prozei. 2.2.2 Dubla intenție și „fantasma” referentuluitc "2.2.2 Dubla intenție și „fantasma” referentului" Pentru a face inteligibilă concepția stilistică pe care se bazează demersul său din Arta prozatorilor români 217, Tudor Vianu așază înaintea paginilor propriu-zise de comentariu și analiză, studiul amintit, în care
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
știm, sesiza caracterul tranzitiv al limbajului uzual, dar excludea cu totul ideea de tranzitivitate din câmpul poeziei, acceptând-o doar ca pe o dimensiune a prozei. 2.2.2 Dubla intenție și „fantasma” referentuluitc "2.2.2 Dubla intenție și „fantasma” referentului" Pentru a face inteligibilă concepția stilistică pe care se bazează demersul său din Arta prozatorilor români 217, Tudor Vianu așază înaintea paginilor propriu-zise de comentariu și analiză, studiul amintit, în care - după cum prea bine se cunoaște - selectează argumente și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
deja filosofii scolastici)220, atunci cu greu am putea susține că discursul transparent potențial, acela care lasă vizibilă semnificația, ar înlesni într-o măsură oarecare accesul la lucrurile înseși. Funcția referențială, deși nu mai este percepută astăzi ca o simplă „fantasmă” a teoriilor comunicării (argumentele lui Antoine Compagnon, menționate în capitolul precedent, stau, printre altele, mărturie în acest sens), nu se poate totuși debarasa cu totul de medieri multiple și subtile. Un grad retoric zero poate fi cel mult fixat prin
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
poate astfel sufletul va găsi, În moarte, odihna rîvnită. Avem toate clementele pentru a spune că plăcerile sufletului Încep, la Nicolae Văcărescu, de la un anumit grad de ordine și că ele nu trebuie să zdruncine temeliile firii. De aceea toate fantasmele iubirii se mișcă Într-un climat de izolare și uscăciune, nici un contact cu elementele Însuflețitoare, fecunde din afară. Sub puterea modelelor lăsate de Înaintași, Nicolae meditează și el la alcătuirea și foloasele iubirii, zicînd, Într-un loc, că iubirea este
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Știam să-mi mai iau odihnă și gînduri mestecate Mă Îndrepta-n picioare, m-oprea... și iar porneam.” Versurile sînt din Visul, poem contestat de critică pentru didacticismul și incongruența lui, Însă interesant pentru că retoricul Heliade vrea să prindă, aici, fantasmele onirice. El dezvăluie, indirect, și o față mai puțin cunoscută a demersului său. Va să zică, „objectele” sînt În sfadă, Înfățișarea lor, din această pricină sau din alta, este indistinctă (grămadă) și, față În față cu această priveliște, spiritul creatorului e În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Întrebărilor aici. „Poruncitorul deget” din poem ne face atenți să nu greșim. În imaginarul heliadesc există totdeauna un asemenea deget mustrător, În mijlocul vîrtejului se ridică, amenințător, degetul pedagogului care nu vrea ca discursul său să bată prea mult cîmpii, ca fantasmele să Înăbușe rațiunea. Bunul-simț clasic Învinge pe omul romantic din Heliade. Oricum am judeca lucrurile, Visul moralizator și alegorizant, lipsii de aripi onirice (Bachelard), publicat În 1836, anunță cea mai profundă, poate, temă a lirismului heliadesc: tema ascensiunii, tema Înfrîngerii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
CÎmpul este „Însmălțat”, aerul „Îmbălsămit”, raza (lumina) „beată”, femeile au fața albă ca mărgăritarul, gîtul de crin, ochii de foc, gura lor este un rubin grațios și mîna e subțire și dalbă. PÎnă și singurătatea este În acest ținut o fantasmă dulce, ca și durerea, melancolia, cuprinse, toate, de starea de delir a plăcerii. Sun-ul este, Încă o dată, dumnezeiesc, lunea doarme, amoroasă, peste un strat de roze și crini, sînii eroinei liliale sînt desfătători și parfumați ca niște „dragi gradine
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Grui-SÎnger, Alecsandri cultivă fiorosul din natură, măreția lirică În orgia vegetală. Elementele materiale alcătuiesc un grandios tablou de Întunecimi sublime: cărări Încîlcite, neguri sure, umbre mortale, fiare „povestice”, peșteri negre și amenințătoare, arbori cu ramurile Încrucișate ca niște spînzurători, stînci „fantasme pleșuve, mute, oarbe” etc. Toate semnele infernului din natură sînt convocate pentru a zugrăvi un „cuib al spaimei”, spectacol de cruzimi materiale: „În funduri de prăpăstii se bat mereu de maluri Șiroaie care poartă cadavre pe-a lor valuri; Și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fioroase de pajuri, de balauri, De zmei culcați pe dîmburi, de șerpi ascunși În găuri, De toate-acele feare povestice, de pradă, Ce luna giulgiuiește cu alba ei zăpadă, Copacii Întind brațe, amenințătoare, Nălțînd pe toată culmea cîte-o spînzurătoare Și stîncile, fantasme pleșuve, mute, oarbe Deschid largi, negre peșteri menite de a soarbe În umbra lor adîncă și de misteruri plină Pe omu-mpins de soartă a pere din lumină.” Pădure obscură, stînci, peșteri ca niște imense ventuze, cărări Întortocheate, neguri groase - iată
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poezia, ieșind de sub regimul solarului, grațiosului, devine mai puțin evazivă, indistinctă. Stimulată de sentimentul ororii, fantezia inventează imagini pline, de o materialitate puternică. Haosul alecsandrian este populat de păsări rău prevestitoare: vulturi, ulii, buhne și corbi. Umbrele groase, ceața densă, „fantasmele tupilate”, vedeniile mari, tăcute” dau impresia de vitalitate monstruoasă. Poemul are o Încheiere morală. Satanicul Grui Își ucide tatăl, Codrul fără viață se face scrum, iar un glas din altă lume pronunță un teribil blestem: „Tu proclet, ucigașe! infame paricide
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ca vecinice făclii. Munții sînt a lui altare, codrii - organe sonoare Unde crivățul pătrunde, scoțînd note-ngrozitoare. Totul e În neclintire, fără viață, fără glas; Nici un zbor În atmosferă, pe zăpadă - nici un pas; Dar ce văd?... În raza lunei o fantasmă se arată... E un lup ce se alungă după prada-i spăimîntată!” Alecsandri dă strălucitorului din natură și un sens monumental. Un templu nemărginit În care ard mii de făclii, munții ca niște altare colosale, codrii transformați Într-o orgă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un poet al matinalului: „Ziori de ziuă se revarsă peste vesela natură, Prevestind un soare dulce cu lumină și căldură, În curînd și el apare pe-orizontul aurit, Sorbind rouă dimineții de pe cîmpul Înverzit.” (Dimineața) „Aburii ușori ai nopții ca fantasme se ridică Și, plutind deasupra luncii, printre ramuri se despică. RÎul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaur Ce În raza dimineții mișcă solzii lui de aur.” (Malul Șiretului) „VÎnătorul pleacă grabnic la a ziorilor ivire, Și pe soare, falnic
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pămîntul se Întîlnesc: „În scurtele restimpuri cînd soarele declină Și noaptea-și pune stema feerică, stelină, E un moment de pace În care, neoprit, Se perde doru-n umbra amurgului mâhnit. Atunci zărește ochiul minunile din basme, Acele legioane de tainice fantasme Care-ntre zi și noapte apar În loc oprite Cu mantii lungi și albe de-a lungul Învălite.” Toate momentele sînt euforice pentru Alecsandri, orice ceas are partea lui de dumnezeire, cînd natura trăiește sub regim solar. Noaptea nu-i decît
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]