2,688 matches
-
cu ceea ce fusese până atunci și anume romantismul. Sintetizând, iluminismul literar nu a reprezentat decât, ca și în cazul lui Voltaire, prelungirea diluată și oarecum nuanțată a clasicismului. Atracția pentru principiile clasice poate fi motivată la scriitorul francez și prin fascinația pe care acesta o avea pentru perioada în sine care le-a generat. În introducerea la opera sa Secolul lui Ludovic al XIV-lea, Voltaire distingea "patru vârste fericite [...] în care artele s-au perfecționat și, slujind măreția spiritului omenesc
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
un punct central de dispersare a propriului model cultural. Din această perspectivă perpetuarea liniilor directoare clasice i se pare lui Voltaire un lucru firesc. Reușita deplină a secolului anterior i-a sădit încrederea nestrămutată în idealurile propuse de acesta. Totuși, fascinația pentru clasicismul secolului al XVII-lea nu a degenerat în asumare servilă a conceptelor. După cum vom vedea, Voltaire și le însușește doar pe cele care au în viziunea sa o justificare deplină, filtrându-le prin prisma rațiunii proprii, atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și Eliot a devenit la rândul său un mentor al generației sale, un mentor literar, desigur, statut pe care nu și l-a câștigat prin vreo dărâmare violentă de baricade, ci treptat, prin seriozitatea și soliditatea principiilor sale precum și prin fascinația exercitată de scrisul său. De altfel, în 1948 primește premiul Nobel ca o recunoaștere oficială a contribuției sale remarcabile la dezvoltarea literaturii. Această contribuție nu trebuie percepută doar prin intermediul operelor literare propriu-zise, ci și prin articolele sale teoretice, care impun
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Regelui Soare a reușit să dea naștere unui curent a cărui deplină coagulare și eficacitate creativă au fost percepute aproape în liniile unui miracol. Coerența sistemului estetic format, valoarea operelor scrise, au făcut din clasicismul francez un model a cărui fascinație s-a împletit cu cea generată de măreția statului lui Ludovic cel Mare, în general. Astfel, zorii secolului al XVIII-lea, au conturat imaginea unei Franțe triumfătoare atât politic, cât mai ales cultural, generând dorința celorlalte națiuni europene de a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
operă. În general însă, prin abordarea unei perspective diacronice se poate remarca o diminuare a reflectării neoclasicismului teoretic în substanța operelor. Astfel, în secolul al XVIII-lea, creațiile mai dezvoltă într-o mare măsură elemente clasice, ca un rezultat al fascinației încă extrem de puternice față de modelul francez. Le lipsește însă geniul acestuia și, ca urmare, majoritatea producțiilor literare se dovedesc inferioare artistic, curgerea temporală aruncându-le în grămada informă a anonimatului. În ceea ce privește secolul al XIX-lea, creațiile adepților neoclasicismului cum sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
un ghetou liturgic emoționant, dar închistat"26. Fiind nepregătită din motive teologice și istorice pentru revenirea la libertate, ea este stăpînită de o reacție de respingere a libertății după modelul occidental, redusă la aspectele ei cele mai problematice (libertatea moravurilor, fascinația banului) și tinde să înlocuiască ideologia comunistă cu o ideologie național-ortodoxă. În trecut, în secolul al XIX-lea, și în 1940 (pentru Grecia), în 1941 (pentru Rusia și Serbia), ea a întruchipat națiunea, apărîndu-i limba, cultura, poporul, contribuind la supraviețuirea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Em. Mihai Eminescu poet tragic. Iași: Junimea, 1994, 208 p. (Eminesciana; 56) * EMINESCU, Mihai. Există dreptate? Scrieri cu conținut juridic. Antologie, studiu introductiv, note și comentarii de Eugeniu Safta-Romalo. Iași: Junimea, 1994, 327 p. (Eminesciana; 57) * ZUGUN, Petru. M. Eminescu. Fascinația izvoarelor Cuvântului. Iași: Junimea, 1994, 204 p. (Eminesciana; 57 bis) * VOICA, Adrian. Versificație eminesciană. Iași: Junimea, 1997, 318 p. (Eminesciana; 58) * COȘEREANU, Valentin. Eminescu Ipotești Eminescu. Ediția a 2-a revăzută. Iași: Junimea, 1999, 154 p. (Eminesciana; 59) * CIMPOI, Mihai
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
întotdeauna“, era suficientă. Dincolo de faptul că nu a fost probată51a, ipoteza lui Bartley poate fi atribuită unui anumit gen de superficialitate a autorului ei. Acesta a fost tentat să admită că îl înțelege bine pe Wittgenstein. Or, una dintre sursele fascinației pe care a exercitat-o acesta asupra multora din cei care l-au cunoscut îndeaproape era tocmai impresia că este prea diferit de ceilalți oameni pentru a putea fi bine înțeles. Încă înaintea publicării cărții lui Bartley, Elisabeth Anscombe, fostă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
care căutarea autenticității prima în raport cu interesul pentru succes, prestigiu și carieră. Se distingeau prin simplitate și firesc în tot ce spuneau și făceau, prin lipsă de afectare și pretenții, nu își doreau să facă impresie. Wittgenstein exercita asupra lor o fascinație copleșitoare prin forța și independența gândirii sale, prin capacitatea sa de a înfrunta cu deplină sinceritate atât problemele vieții, cât și pe cele ale filozofiei. Cu totul reprezentativi pentru acest tip uman au fost M. O’C. Drury, Francis Skinner
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
constructivă și mai importantă a lui Wittgenstein în filozofie. Mulți dintre aceștia sunt logicieni eminenți. O versiune deosebit de brutală a acestei poziții a fost formulată de Bertrand Russell, în autobiografia sa intelectuală, scrisă după moartea lui Wittgenstein. Pentru logicianul Russell, fascinația pe care au început s-o exercite idei comunicate de Wittgenstein mai întâi prin lecțiile sale, iar apoi prin apariția, în 1953, a Cercetărilor a rămas ceva de neînțeles. Rareori un filozof l-a judecat atât de aspru pe un
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ale analizei logice pentru a oferi răspunsuri unor întrebări de genul „Ce este cunoașterea?“, „Ce este experiența?“, „Ce este adevărul?“, „Ce este binele?“, „Ce este frumosul?“. În contrast cu fostul său mentor, Wittgenstein se străduia să arate cum ne putem elibera de fascinația pe care o exercită asupra minții noastre asemenea întrebări. Dacă ne vom putea detașa de tendințele imperiale ale filozofilor, dacă vom fi gata să examinăm mai îndeaproape modul cum sunt folosite aceste cuvinte în diferite ambianțe și în diferite situații
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
maniere stilistice și, în consecință, o predispunere la comentarii literare, de stil389. Stăruind asupra factorilor care determină profilul viziunii metafizice, el găsește, de aseme-nea, elemente deosebitoare în raport cu știința (atitudini spirituale, temperament, întîmplare, predispoziții individua-le), între care, "nu în mică măsură", fascinația cuvîntului și efectele particulare ale limbii în care este cristalizată viziunea 390. În opera lui Blaga revine des ideea creației umane, îndeosebi a creației artistice și științifice, un aspect al concurenței cu Marele Anonim (zeitatea supremă) a cărui atitudine limitatoare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Seminția lui Laokoon, 1967; Ipostaze, 1968), ulterior despovărându-se (întrucâtva) de mitologicale (Ce mi s-a întâmplat cu două cuvinte, 1972; Papirus, 1974; Hesperia, 1979; Interiorul unui poem, 1990) dominantă la Ștefan Augustin Doinaș rămâne starea de geometrie mai exact fascinația modelelor clasice. Deși până la el se înregistrează câteva nume de clasicizanți (Duiliu Zamfirescu, Ion Pillat, N. Davidescu, Dan Botta), nimeni n-a atins, la noi, performanțele lui Doinaș; în plan european, singur Hölderlin, cu mult înainte, investise în admirația pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fosforescențe. Teme și contra-teme, egotism și lepădare de sine, fantasmagorie și livresc acestea fac din Dimov o figură de certă audiență. Vocea sa e a unui creator cu personalitate, unul dintre cei mai originali devenit model și făcător de discipoli. FASCINAȚIA CERBULUI SIMBOL NICOLAE LABIȘ Atâtea vieți întrerupte intempestiv! Îngânduratul Shelley pierea (înecat în Mediterana) la treizeci de ani; nocturnul Novalis se despărțea de această lume la douăzeci și nouă iar delirantul, oniricul Lautréamont la douăzeci și patru. Printr-o secretă rețea de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
îngeri, / Nu pot să mă mai apăr; / În săli de așteptare / Cu miros de harbuz / Beau iar dulci decilitri / De-amurg și fac abuz / Cu timbre dăruite / de factorul postal"... Spațiile închise (În dormitor, În bucătărie, Interior), nespectaculosul exercită o fascinație sui generis. Până și afară, tentează un "univers dens și mic". Într-o altă Elegie, spațiul casnic pare centru de rezonanțe odorifere, tărâm aproape magic: Bucătării, bucătării de vară, Creme de zahăr ars strălucitoare, Mari șervete de-azur, dulapuri-sfinxe, Dulci
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
SORESCU: PRIVILEGIUL SPIRITULUI 72 MĂȘTILE LUI IOAN ALEXANDRU 83 CEZAR IVĂNESCU NELINIȘTI ȘI MITOLOGII 96 ANA BLANDIANATRANSPARENȚE ȘI MISTER 109 "IRONIA ONTOLOGICĂ" SAU DESPRE MIHAI URSACHI 121 DINCOLO DE TRISTEȚE ILEANA MĂLĂNCIOIU 140 LEONID DIMOV JOCUL DE-A VISUL CONTROLAT 152 FASCINAȚIA CERBULUI SIMBOL NICOLAE LABIȘ 164 IOANID ROMANESCU ÎNTRE ORGOLIU ȘI SCEPTICISM 172 EMIL BRUMARU UN ELEGIAC "GIOCOSO" 180 PASIONALITATE ȘI FRANCHEȚE CAROLINA ILICA 188 LIVIU IOAN STOICIU EUL CA UNDUIRE PERPETUĂ 201 "CEL CARE SUNT" SAU DESPRE GRIGORE VIERU 211
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
238 INDEX OPERUM 247 De același autor: (selectiv) Hortensia Papadat-Bengescu, București, Editura Cartea Românească, 1973. Personalitatea Literaturii române, Iași, Editura Junimea, 1973; (Versiune în limba franceză, 1975; versiune engleză, 1981); Ediție revăzută și adăugită, Iași, Institutul European, 1997. Mihail Sadoveanu Fascinația tiparelor originare, București, Editura Eminescu, 1981. Poezia lui Eminescu (Arhetipuri și metafore fundamentale), Iași, Editura Junimea, 1990. Perspective, Iași, Editura Junimea, 2001. Redactor: Simona Modreanu Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Bd. Carol I, nr.3-5, cod 700506, tel./fax: 0232-410427 e-mail
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cadru mai larg. Acest fenomen este specific francez. În alte părți, răspândirea cuvântului Shoah s-a lovit de puternica rezistență a concurentului anglo-saxon, Holocaust. Dominația mondială a englezei a făcut restul. Consonanța exotică a cuvântului Shoah contează, cu siguranță, în fascinația pe care o exercită în țara noastră. El a intrat în uzul curent și a contribuit la oprirea, la noi, a dezbaterii despre unicitate, care, în schimb, a făcut să curgă multă cerneală dincolo de Atlantic și astfel a facilitat avansarea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în privința martiriului. Evreul nu trebuia să se îndepărteze de împlinirea îndatoririlor sale religioase, dovadă a fidelității față de Dumnezeu. Iar pentru asta trebuia să trăiască. Firește, tentația martiriului pentru accederea într-o lume mai bună nu a fost astfel eradicată, nici fascinația exercitată de el în toate secolele. Dar această suferință se deschidea spre promisiune, spre izbăvirea așteptată și mila unui Dumnezeu binevoitor. Ea țesea legături, iar o istorie de suferință extrasă din trecut anunța un viitor luminos, aici sau în lumea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
multe facilități ne-a oferit revoluția industrială pentru a le refuza. Aragazuri, frigidere pentru un mod de preparare și păstrare a alimentelor față de care strămoșii noștri, ascunși prin peșteri, ar fi fost invidioși. Sau ar putea fi vorba și de fascinația pe care ne-o inspiră tehnologia, butonând pe nerăsuflate pe smartphone uri, tablete și laptop uri pentru a schimba niște opinii în locul taifasurilor din piața centrală a orașului, așa cum se petrecea odinioară. Dar tehnologia nu înseamnă doar binefaceri, ci și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Em. Mihai Eminescu poet tragic. Iași: Junimea, 1994, 208 p. (Eminesciana 56) * EMINESCU, Mihai. Există dreptate? Scrieri cu conținut juridic. Antologie, studiu introductiv, note și comentarii de Eugeniu Safta-Romalo. Iași: Junimea, 1994, 327 p. (Eminesciana 57) * ZUGUN, Petru. M. Eminescu. Fascinația izvoarelor Cuvântului. Iași: Junimea, 1994, 204 p. (Eminesciana 57 bis) * VOICA, Adrian. Versificație eminesciană. Iași: Junimea, 1997, 318 p. (Eminesciana 58) * COȘEREANU, Valentin. Eminescu Ipotești Eminescu. Ediția a 2-a revăzută. Iași: Junimea, 1999, 154 p. (Eminesciana 59) * CIMPOI, Mihai
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
viață. În jurul acestui discurs al lui Craig, bază a cercetării de față, au început apoi să se facă auzite treptat ecourile altor discursuri venite din teatru, precum cele ale lui Artaud, Kantor sau Genet. Comentând modelul balinez, Artaud își mărturisește fascinația pentru o formă dramatică în care vede, de la bun început, un teatru al apariției fantomelor, un teatru „al halucinației și al spaimei”, unde gesturile actorului-dansator par „dictate de altundeva”. Iar Artaud observă că, în mod paradoxal, tocmai materialitatea corpurilor, a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
tragic este deopotrivă victima și cauza acestei spaime, potrivit acelei reciprocități bazate pe teroare ce se stabilește între victimă și asasinul pătat de sîngele ei. Posedarea de către Dionysos se înrudește astfel cu posedarea de către Gorgo. Eroul intră în câmpul dublei fascinații de a vedea și de a fi văzut, în confruntarea directă, frontală cu masca. Trăiește o revelație, dar riscă în același timp să se distrugă, să cadă pradă delirului nebuniei sau morții. Omul dă piept cu zeul și cu moartea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în interogații referitoare la statutul realității în teatru, interogații alimentate de un neîncetat joc al ambivalențelor. În centru se află o ambivalență esențială: granița greu de stabilit dintre vis și realitatea întruchipată de apariția fantomei, ambivalență căreia i se datorează fascinația invizibilului ce se lasă văzut. În teatrul no, totul se petrece ca și cum shite și waki s-ar alia pentru a sublinia extrema dificultate de a deosebi visul de realitate, năluca de concretețea trupului viu. Astfel, în Kanehira, piesa deja citată
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
alegi; apoi, C-un țipăt ce ți-ar despica auzul, Nu aș rosti decât aceste vorbe: „Să-ți amintești de-ai mei!”1 „Remember mine...” („Amintește-ți...”), aceleași vorbe rostite de fantoma din Hamlet. Amintire a unei priviri, a unei fascinații; pentru o clipă, privirea îndrăgostită a femeii moarte pare a înlocui privirea femeii altădată vii, iar această amețitoare confuzie îi dă Hermionei, prin mijlocirea Paulinei, o neașteptată putere. Momentul în care „magiciana” îi smulge lui Leontes jurământul că nu se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]