4,181 matches
-
întâmplase cine știe ce. Eu însumi întenționam să mă urc în următorul metrou. Acum mi se pare ciudat, dar atunci așa gândeam. Chiar erau oameni în stație care așteptau metroul. Cred că nici eu nu-mi dădeam seama că situația putea deveni fatală. «A fost o mică problemă cu metroul acesta, celelalte sunt O.K...» Și acum mă gândesc ce s-o fi întâmplat cu fata aceea. Am auzit că o fată de dzouăzeci și unu de ani din stația Kamiyachō a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
era mai degrabă charismatic decât talentat. Kawai: Extrem de charismatic. Murakami: În calitate de romancier sunt foarte interesat de aspectul acesta. Cum de atât de multe persoane au fost atrase de „povestea“ aceasta. De ce în finalul „poveștii“ trebuie să-ți asumi o responabilitate fatală. Astfel spus, se pare că în povestea asta sunt părți bune și părți rele. În acest moment ne întorcem la punctul de unde am plecat: „Ce repezintă răul?“ Kawai: Ați atins un subiect interesant. Oare cum o fi? Conștiința generală spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
când au aflat asta. Faptul că academicienii aceștia au renunțat la pozițiile sociale care le erau asigurate și au fugit pentru a se alătura unei religii noi, este un indiciu serios al faptului că în sistemul educațional japonez există deficiențe fatale. Oricum, cât timp i-am intervievat pe membrii Aum și pe foștii membrii am simțit clar: nu s-au alăturat sectei cu toate că erau elite, dimpotrivă, tocmai pentru faptul că erau elite... Probabil că entitatea pe nume Aum Shinrikyō seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Mai mult sau mai puțin, oamenii caută răspunsuri referitoare la scopul vieții noastre pe pământ și pentru ce murim și dispărem. Nu putem critica o încercare sinceră de a găsi răspunsuri. Totuși, aici este tocmai punctul în care o greșeală fatală poate să se strecoare. Puțin câte puțin, aspectele realității încep să se distorsioneze. Locul care a fost promis, realizezi dintr-odată, că s-a schimbat în ceva diferit de ceea ce doreai tu. Așa cum Mark Strand spune în poemul lui: „Munții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
deschisă. Pe acolo trebuia să vorbească Bătrânul... Era ca o spovedanie în fața unui preot cu mânecuțe, gata să pună pe hârtie ceea ce nici Bătrânul nu știa încă deslușit. Se ridică greoi de pe scaun și porni. Simțea că face un gest fatal, ireversibil, ale cărui consecințe nici nu le putea bănui. încercă să-și formuleze gândul. Vru să se întoarcă de câteva ori, dar nu izbuti. Nădușise și ochelarii i se aburiră. Picioarele îi tremurau. Ameți. Se opri gata să cadă. Gâfâia
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mână. Vei fi funcționar destoinic sau un meseriaș dibaci. Vei lua o fată cuminte pe care o cheamă Lucreția și nu vei avea necazuri cu ea. Să-ți ții cu grijire stomacul și măruntaiele, căci boala lor îți poate fi fatală. Dacă treci de vârsta de douăzeci și trei de ani, vei trăi până la bătrânețe, când vei muri înecat. Nu încerca să urci muntele, căci o dată ajuns în vârf va trebui să-l cobori..." Astfel se sfârșea acest ciudat asamblaj cronologic
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se ocupa cu analizele omenești, și care, văzînd-o odată lângă mine nenorocită, cu o culoare străvezie în ochi, mi-a spus: "De ce n-o lași în pace! O să-ți faci numai rău! E periculoasă!" Bătrânului îi făcea impresie de femeie fatală. Un domn, care ne vedea uneori la bibliotecă, mi-a spus: "Iată o femeie care te face fără îndoială fericit!" Se întîmplase să ne vadă numai veseli. Am găsit pe stradă o cunoștință. L-am întrebat: Ce părere ai despre
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
trei zile interminabile, învîrtindu-mă în compartimentul meu ca un lup într-o cușcă! Mă uitam la fiecare zece minute la ceasul meu de la mână. Mă clătinam la cea mai mică întîrziere. Vecinii mă priveau curioși. Elveția, Austria, Ungaria, România... Întârzierile fatale din România, după ce venisem exact. Semnalele întreite de plecare de prin toate stațiile mici din Ardeal, până ce trenul să se pună în mișcare greoi. Ce mizerie! Am sosit la miezul nopții. Am luat un automobil și m-am dus la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
eveniment ce s-ar întîmpla cu mine, pentru că este o caracteristică a minții mele de a nu savura în voie o clipă de fericire, fără ca în același timp să o examinez, să-i precizez limitele, să mă doară încetarea ei fatală în viitor. Dar dacă în dragoste mă găsesc neînsemnat, depășit de toată omenirea, în nefericirile din pricina dragostei mă consider unic, căci nu sunt în stare să mă refac, să lupt contra acelei stări, și chiar mă complac astfel, îmi găsesc
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
care ar trebui să judeci! - De ce s-au mai întîmplat, Doamne, atâtea grozăvii, dacă nu s-aschimbat nimic! Discuție stupidă, nedemnă de niște oameni care pretind că-și petrec aproape tot timpul în preajma vreunei cărți celebre, dar se pare că e fatală în dragostea noastră. Renunțăm pentru clipa aceea la orice gânduri însemnate, ca să susținem cu pasiune niște idei fără valoare. Oricine ar face remarca, de ne-ar asculta, că repetăm aceleași lucruri fără importanță, că suntem lipsiți de orice logică, și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu toate că până acum nu-i dăm decât lapte, parcă cere de pomană. Nu sunt un om fericit, am spus. Din orice întîmplare, din orice lectură, găsesc prilejul să scot o interpretare funebră. Nici o bucurie nu rămâne nealterată de gândul destrămării fatale. Pe toți cei care reușesc să-și găsească un adevăr de viață la mijloc, fără mari oscilații, îi învinuiesc de lipsă de sensibilitate. Entuziasmele mele se darmă imediat, n-am perseverență în nici o hotărâre și, orice plan aș alcătui, am
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și ovreiul". Totul e abominabil în trecutul patriei. Colonizarea e o serie ignobilă de crime, tiranii și demențe. Liberalismul contemporan e o agonizare fără glorie, decadența iremediabilă a unui popor degenerat. Restaurarea independenței portugheze, la 1640, a fost o greșeală fatală, pentru întreaga peninsulă. De aceea, singura scăpare este uniunea republicană iberică. Și cu toate acestea, socialistul Oliveia Martins acceptă Ministerul da Finanțe sub Regele Don Luiz în 1885, sperând să joace rolul unui Pombal democrat. Adversarii politici îl răstoarnă însă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să dureze și să crească un imperiu colonial. O detestabilă administrație ruina lent ținuturile bogate ale Africii. Abolirea ordinelor religioase, în 1834, a făcut posibilă infiltrarea misionarilor protestanți și, prin ei, a influenței britanice care, cu timpul, se va dovedi fatală. De altfel, pentru portughezii din ultimul sfert de veac, coloniile nu prețuiau mare lucru. Nu-i învățase Oliveira Martins că istoria colonizării portugheze era o serie de crime și infamii? Nu se așteptau, cu toții, ca Portugalia să dispară, pentru că nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
treceau printr-o criză. Portugalia era dezgustată și obosită de republicanismul demagogic, dar puțini mai credeau în sorții de izbândă ai unei încercări de restaurare. Chiar monarhiștii înțelegeau că, după atâtea momente prielnice pierdute, orice nouă înfrîngere ar putea fi fatală mișcării. Numărul morților și al celor din închisori crescuse destul de mult, de la Sidonio Paes încoace. Trebuia găsit alt drum spre putere decât acel al atacului direct. Marele dușman nu mai era acum republica în sine, ci regimul demagogic, care încuraja
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pentru a salva și promova revoluția națională, își dădea prea bine seama că mișcarea nu putea dura și spori decât în măsura în care își păstra elanul inițial, revoluționar. Orice încercare de compromis cu spiritul și formele vechiului regim i-ar fi fost fatală. De aceea Salazar se grăbește să "interpreteze" chiar reformele lui financiare în termeni spirituali, de revoluție națională. Nu colaborase numai ca un tehnician, pentru care lumea se reduce la cifre, la deficite și la excedente. Cifrele, pentru el, reprezentau icoana
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a fi străin lucrurilor spirituale, pentru a deveni teoretic și practic amoral... Scopul său final - așa cum s-a putut verifica în toate țările - ar fi comunismul, punct de întîlnire al celor mai variate tendințe, concluzie ultimă a doctrinei și consecință fatală a revoltei împotriva rațiunii, disciplinei și autorității". Revoluția națională își construiește singură propria-i constituționalitate, cum spune Salazar, prin Constituția aprobată prin plebiscit la 19 martie 1933 și intrată în vigoare la 11 aprilie același an. De atunci, textul a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Salazar urmează cortegiul funerar. Dar, într-o cuvântare ținută mai târziu, la 23 Noiembrie 1933, și în care analizează toate forțele politice și atitudinea lor față de dictatură, dă să înțeleagă monarhiștilor că pierderea lui Don Manuel II le-a fost fatală. Dimpotrivă, majoritatea monarhiștilor - în deosebi "legitimiștii", care au ținut vie timp de o sută de ani, amintirea lui Don Miguel, desțăratul - socoteau săvârșirea lui - Don Manuel II ca un semn al proniei cerești; căci, pe de o parte, unea taberele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
încercară, în confuzia creată, să se desfășoare în evantai și să-și lărgească raza de acțiune, pentru a face față atacului. Hunii însă deja îi înconjurau și strângeau cercul în spatele lor, fără să înceteze ploaia de săgeți slobozite cu precizie fatală. Câțiva războinici reușiră să-și deschidă o breșă și căutară să scape într-o fugă disperată în câmpie; alții, cei mai mulți dintre cei rămași în șa, încercară mai întâi să se adune într-un nucleu compact, dar sub grindina săgeților hune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
deschisă. Pe acolo trebuia să vorbească Bătrânul... Era ca o spovedanie în fața unui preot cu mânecuțe, gata să pună pe hârtie ceea ce nici Bătrânul nu știa încă deslușit. Se ridică greoi de pe scaun și porni. Simțea că face un gest fatal, ireversibil, ale cărui consecințe nici nu le putea bănui. încercă să-și formuleze gândul. Vru să se întoarcă de câteva ori, dar nu izbuti. Nădușise și ochelarii i se aburiră. Picioarele îi tremurau. Ameți. Se opri gata să cadă. Gâfâia
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mână. Vei fi funcționar destoinic sau un meseriaș dibaci. Vei lua o fată cuminte pe care o cheamă Lucreția și nu vei avea necazuri cu ea. Să-ți ții cu grijire stomacul și măruntaiele, căci boala lor îți poate fi fatală. Dacă treci de vârsta de douăzeci și trei de ani, vei trăi până la bătrânețe, când vei muri înecat. Nu încerca să urci muntele, căci o dată ajuns în vârf va trebui să-l cobori..." Astfel se sfârșea acest ciudat asamblaj cronologic
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o durere care nu poate riposta. Când triumful este aproape și, pentru a face ultimul pas, ți se cere o ticăloșie, nu-i așa că-ți vine greu să nu o faci? O nenorocire venită din propriile noastre greșeli e tot atât de fatală ca și una venită din senin, dar iluzia liberului arbitru ne face să suferim cu atrocitate de cea dintâi, pentru că ni se pare că am fi putut-o evita. Când un prieten te părăsește în nenorocirea lui, îți dă tot
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
relative. Viața nu e nici bună, nici rea în sine. E cum o simți - și nimic alta. 15. Moartea prin sinucidere e tot atât de "determinată" ca șiorice moarte, ca și moartea de cancer. Moartea cauzată de o boală fizică e termenul fatal al unor procese fiziologice. Sinuciderea - al unor procese sufletești. 16. Nu doriți stelele de pe cer, dacă nu voiți să ieșiți din or-dine și să fiți nefericiți. Mulțumiți-vă cu proza banală a vieții, dacă voiți să dormitați în liniște cele
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ușor o țigară, să caște în liniște, să șuiere la cai, și să se dea și el puțin la spatele trăsurii etc... Dinspre Hălăuca curgea o răceală care nu era încă vânt. Ozana freca aspru prundișul albiei, cu un șuiet fatal, fără început și fără sfârșit, și nu era vizibilă decât prin câteva pete de argint fără forme fixe, tremurătoare, plutitoare - imaginea stelelor diluată în apă. Prin creștetul brazilor de pe muntele scund din față, apăreau câteva puncte de aur, clătinate de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu ea, am cerut voie și scuze doamnelor și m-am ridicat în picioare, intercalîndu-mi figura între umărul ei drept și cel stâng al vizitiului. Culcată pe câmp, în stânga, până departe, mergea în aceeași direcție cu noi, cu o exactitate fatală, o fantasmă apocaliptică, neagră, imaterială, în care se deslușea umbra trăsurii, a cailor, a vizitiului, a coanei Anicăi, și una informă, mare, bizară: a mea și a Adelei. Contopirea asta, în umbra de pe câmp, îmi era ascuțit prețioasă. Vântul se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
înmulțire": vrând să te apropii cât mai mult de imaginea din oglindă, spargi sticla și în cioburi nu mai vezi un singur chip, ci mai multe. În Paradis, Eva era sterilă și Adam ignorant. Ce cunosc cei doi după mușcătura fatală? Se cunoaște fiecare pe celălalt, se văd și se rușinează, se acoperă, se ascund. Cunoașterea fundamentală, primordială este, în Biblie, cunoașterea carnală, echivalentul uzual al actului sexual. Iar consecința imediată a cunoașterii este facerea. "Pedeapsa" constă în repetiție, în ceea ce
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]