1,715 matches
-
1840 tipul femeii cochete circulă mai des prin poezie. Heliade se dezlănțuie Împotriva ei Într-un pamflet. C.A Rosetti scrie, În 1839, o romanță: A cui e vina? În care misoginismul e mai discret. El face o filozofie a fatalității sexului, scuzînd inconsecvența femeii. Există, lîngă o pasionalitate de tip trubaduresc, și puțină parodie În versurile: „Tu-mi ziceai o dată cum pîn’la moarte Dragostea ta toată mie-mi vei păstra; M-ai uitat pe mine, le-ai uitat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
1840 tipul femeii cochete circulă mai des prin poezie. Heliade se dezlănțuie Împotriva ei Într-un pamflet. C.A. Rosetti scrie, În 1839, o romanță: A cui e vina? În care misoginismul e mai discret. El face o filozofie a fatalității sexului, scuzînd inconsecvența femeii”. Însă - constată cu evidentă plăcere autorul - poetul român „este, de regulă, ginofil, momentele de «mistificație eroticăă (numite astfel de G. Călinescu) sînt puține și neesențiale. Numai poeții erotici mari, ca Eminescu, găsesc uneori accente mai convingătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de noroi a Îngerului. X. Spitalul amorului. 1. Apariția conștiinței erotice și nașterea conștiinței lirice. Scriitura erotică și funcțiile ei. Dragostea ca excitant al expresiei. 2. Conachi și preocuparea de a cuprinde noima amorului. Cele două firi ale amorului. Tema fatalității erosului. „Urgiile” și „bețiile” iubirii după Anton Pann și alții. 3. Amorul și prieteșugul. Simpatia, mila și credința. „Muncile” lui Don Conachi. Un Don Juan care se ia drept un Tristan. Umilința, arma seducătorului moldo-valah. Impaciența năvălitorului erotic. Cele patru
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
noapte a privegherii”. 20. Carnavalul numelor. Un spirit prevăzător și un invariabil pățit: Anton Pann. Îngerul iatacului și Îngerul demon. 21. Anton Pann și critica erosului. Cum se poate vindeca „nădădaica” la femei. Femeia modistă după C. Stamati și Asachi. Fatalitatea sexului: „A cui e vina?” de C.A. Rosetti. 22. Misoginismul lui Pann. Un cod al manierelor elegante la 1830. CÎntecele de lume, Spitalul Amorului. Smintirea, prăpădirea sufletului și trupului. Trecerea de la iatac la circiumă. 23. Pann și obsesia muierii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu se declanșează, deci, pe neașteptate, sub imperiul "miresmelor" inefabile de altădată. Procesul reamintirii lasă aici mai curând impresia unui act reflex, determinat de contactul cu un spațiu familiar, cunoscut încă din copilărie și desenat pe ecranul memoriei prin însăși fatalitatea biologică ce leagă pe indivizi într-o comunitate psiho-spirituală. Astfel, orice întoarcere acasă anunță călătoria în timp, punctată pe "panglica" memoriei de acele "momente muzicale" pe care prozatorul ține să le marcheze grafic cu ajutorul punctelor de suspensie (procedeu aproape didactic
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a sancționa pretenția absurdă a cititorului naiv care vrea cu tot dinadinsul să despartă literatura de viață. Prin urmare, autorul se vede nevoit să-și asume "eșecul" anterior (în ideea că Bizu chiar e o carte ratată) ca pe o fatalitate 41, deoarece obiecțiile criticii (vizând sentimentalismul, nostalgia, poezia naturii etc.) se referă, nu-i greu de remarcat, exclusiv la configurația imuabilă a temperamentului său artistic ("moldovenesc"), înclinat către un anumit tip de creativitate (îndatorată "sămănătorismului"), și nu la voința bovarică
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
alte cuvinte, o dată schițată, psihologia invariabilă (schematică, schizoidă) a eroului lovinescian se cerea ilustrată epic printr-o serie de situații și procedee specifice, care s-o scoată în evidență cât mai pregnant ceea ce nu era posibil (aceasta e, în fapt, "fatalitatea" literară atât de des invocată) decât în cadrele și în orizontul estetic al melodramei. Și, pe lângă amprenta melodramatică, nu trebuie omisă nici componenta cvasimuzicală a orchestrației narative, în care personajele și secvențele epico-dramatice se armonizează melodic-sugestiv, asemeni acordurilor într-o
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
înaltă, netedă, senină, ochi cafenii, bărbie proeminentă, rotundă"), de care se îndrăgostește instantaneu, fără tatonări ("privea doar spre asistentă cu intuiția precisă că fata aceasta avea să joace în viața lui, cel puțin pentru un timp oarecare, rolul destinului, al fatalității..."). Solicitantul face impresie bună și e angajat chiar de a doua zi, cu interesatul concurs al ministrului. Dar inocentul Bizu nu bănuiește deocamdată nimic, încredințat fiind că soarta a aranjat lucrurile în așa fel încât, o dată cu postul de la institut, s-
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
lumii fără nici o legătură cu viața de toate zilele. Pesimismul meu nu e aici (și se lovi pe frunte), ci aici (și se lovi peste corp), în organe, în sânge, în celule". Care va să zică, vocația creatoare se manifestă în felul unei fatalități biologice, ceea ce face ca fizionomia (și fiziologia) să determine, în mod necesar, o anumită conformație psihică, iar aceasta, la rândul ei, impune un gen particular de creativitate: "Funcția mea este exclusiv lirică; creez din propria mea substanță, din sentimentul și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de a anula "opoziția suflet/ trup", un exeget subtil precum Caius Dobrescu considera poetica eminesciană o poetică a memoriei par excellence, deoarece "prin puterea ei de a crea, prin repetiții continue, un câmp al disipării, al indeterminării, opus cauzalității și fatalității", memoria "este învestită în același timp cu aceeași funcție ca și poveștile Șeherezadei, aceea de a amâna și, în cele din urmă, de a suspenda moartea"145. Nimic mai adevărat. În primul roman din ciclul eminescian există o secvență în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nu trebuie înțeleasă în termenii teoriilor freudiene (p. 11). 33 Marian Papahagi, " Pentru o lectură "în sistem" a romanului lovinescian", în op. cit., p. 32. 34 Ioan Holban, Proza criticilor. Lovinescu. Ibrăileanu, Editura Minerva, 1983, p. 91. În opinia criticului ieșean, "fatalitatea se manifestă aici în forma amintirii-obsesie", astfel că "vocea autorului exprimă bucuria de a se regăsi în spațiul trecutului", iar "bucuria de a se regăsi în trecut devine obsesie a trecutului" (p. 88). Ciclul Bizu conține de fapt, cum bine
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Lovinescu să-și fi modificat proiectul din mers, încercând să scrie altfel, într-o manieră tot mai melodramatică și mai puțin eseistică, teoretizată post factum. 41 După Ioan Holban, în Firu'n patru "autorul însuși pare a se supune acelei fatalități literare care guvernează destinul personajelor sale", pentru că "scrisoarea lui Anton Klentze inversează rolurile, autorul devenind personajul propriului său personaj". Drept urmare, "ideea personajului naște problematica și intriga romanului, iar senzația naratorului dezvăluie principiul său de construcție, unindu-i pe eu și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
din Europa s-a autosegregat. Politicile publice europene, în special franceze, s-au dovedit a fi, în timp, de o splendidă ineficiență și de o tristă inactualitate. Ele au creat ,,societăți paralele" lumi complet străine ce coexistă printr-o tristă fatalitate a istoriei coloniale 184. Din aceste ,,societăți paralele" sau ,,lumi străine" musulmane se recrutează deseori fundamentaliștii religioși care cultivă violența extremă motivată și argumentată religios 185. În schimb, Marea Britanie a cultivat o politică multiculturală de alt tip. Conform acestui nou
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Își recomandă, după exemplu dat de clasa muncitoare În frunte cu partidul ei, partidul nostru, un plan. E un salt ca de la Evul Mediu la epoca de tehnicitate și civilizație de astăzi. Trecem, astfel, de la climatul improvizației, al hazardului, al fatalității („dacă m-o ajuta Dumnezeu și dacăă”) la era seriozității și a Încrederii depline În puterile noastre bine chibzuite. Nu e vorba, firește, de planificarea inspirației, ci de ordonarea și justa compartimentare a muncii noastre. Însuflețirea de care dă dovadă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de două milenii se îndepărtează de viziunea providențialistă asupra Franței ca fiică mai mare a Bisericii. În ceea ce privește unitatea franceză, ea a devenit realitate la sfîrșitul secolului al XIX-lea, în cadrul celei de a treia republici, dar aceasta nu era o fatalitate ce-i era scrisă încă de la origini. Trecutul trebuie studiat și înțeles pentru el însuși fără prejudecăți, păreri preconcepute sau referințe anacronice la prezent. Desigur, este normal ca un francez să aibă un interes deosebit, chiar pasionat, pentru istoria propriei
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
unele piese și unele "scrisori"). În "Junimea" au fost multe feluri de oameni. Ne mărginim la dl Maiorescu. Asupra d-sale nelucrând acele cauze care au lucrat asupra lui A. Russo și, pe de altă parte, el neținând în seamă fatalitatea faptelor istorice și scăpîndu-i considerația că binele ar putea veni tocmai prin ducerea cât mai departe a constituționalismului liberal, adică prin stoarcerea a tot ceea ce poate da el, dl Maiorescu, a fost împotriva constituționalismului liberal, cu toate că nu tocmai consecvent, cum
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
la scrierile lui, IIIÎ. În Muza de la Burdujăni C. Negruzzi, ca și Alecsandri în "teatrul" său, se arată critic, șarjând însă ca și Alecsandri (care a fost puntea de trecere între școala veche critică și junimism), pentru că Negruzzi nu înțelegea fatalitatea fenomenului pe care îl zugrăvea, pentru că nu avea încredere în efectele civilizației introduse pe pământul românesc - pentru că era junimist. Acest critic în toată puterea cuvântului, acest fenomenalist în privința limbii, care nu admite îndreptări ori creațiuni de cuvinte după voința conștientă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
decât dacă o formă superioară e impusă - cum ni s-a impus liberalismul, cum ni s-ar putea impune socialismul, când ar izbuti în Europa. În literatură însă nu există fenomenul impunere. Dar chiar dacă ni s-ar impune baudelairismul prin fatalități ca cele sociale și economice - ce-ar rezulta? Rezultatul îl vedem, căci am făcut baudelairism, fără să ne mai forțeze cineva. Iar acest rezultat e caricatura, cum a fost și în ordinea politică și socială caricatura formelor noi. Formele noi
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
poate opri să nu observe fondul obscur, ambivalent, al patimii, încât balansul continuu fascinație-blasfemie, adorație-insultă formează esența și a acestor poeme. Pentru că B. nu recunoaște altă materie literară în afara neliniștilor eului creator, a trăirii subiective, determinate, în viziunea lui, de fatalitatea sângelui, romanele Bagaj... și Pensiunea doamnei Pipersberg au un nucleu autobiografic (liric, totodată), fiind părți ale aceluiași tot: jurnalul intim, un „memorial psihologic”. În stil, opțiunea e de partea violenței expresive, deformatoare: grotescul, atât de cultivat de expresioniști, dă formei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
articol intitulat „Un român reabilitează în România pe dictatorul fascist ANTONESCU”, în care se susține că MARIN PREDA ar fi primit, în mod expres, sarcina de a scrie romanul respectiv, în care ANTONESCU ar fi prezentat ca victimă a unor fatalități istorice. De asemenea, revista vest-germană „Der Spiegel” a publicat, la 30 iunie a.c., articolul „Dictatorul de război și prietenul lui HITLER - ANTONESCU - este reabilitat epic, pentru că el luptase împotriva rușilor”, în care se fac aprecieri calomniatoare la adresa politicii partidului și statului
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
Toate aceste popoare au cunoscut istorii tragice de libertate pierdut? , identit?? i �mpov? rate de obligă? îi, masacre ? i grani? e fluctuante. Mul? i vor considera dramă acestei zone � a? a cum a f? cut? o Mircea Eliade � drept o �fatalitate istoric? �. Dar trebuie s? ? inem seama de faptul c? unii oameni manifest? , mai mult interes fă?? de sim? ul istoriei dec�ț fă?? de ponderea ei. Dac? �n Occident problemă Alsaciei ? i Lorrainei era o povar? , �p? m�ntul nim? nui� se confrunt? ce
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
reptile, originează în matricea perinatală II, după cum unele crime, nevroze obsesiv compulsive, depresii agitate, piromanii etc., și-au configurat rădăcinile în matricea perinatală III. în fine, și pentru a nu eticheta capitalul patogen al celor două matrici ca o sumbră fatalitate (dacă persoana a avut neșansa de a rămâne conectat la ele), suntem datori să subliniem că prin iubire și securitate obstinantă, părinții pot estompa considerabil toxicitatea combustiei lor. Așa cum precizam în cartea Psihologia copilului și a adolescentului (Munteanu, 1998), în
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
prix Nobel) ne-a zis-o pe la-nceputul secolului: România nu e o țară, e o profesie. Vizînd, prin parșiva butadă, corupția noastră endemică. Dacă nici noua formațiune politică nu va reuși să stîrpească flagelul, ne-am putea gîndi la fatalitate? Să fim optimiști și să sperăm că Chirac n-o fi auzit de drăgălășenia rostită de Briand (la un pahar de Beaujolais...). Luvru. Sala Giocondei. Nu-i voie de fotografiat, dar blițurile spintecă scurt de sub mîneci, de sub chimonouri, burnuzuri, foiala
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de admis. "Individul poate avea iluzia că vrea și odată faptul consumat să-și închipuie că a greșit, c-ar fi putut vrea și altfel; în fapt el e strict determinat și noțiunea de "voință" în realitate decât o strictă fatalitate. De unde rezultă că liber-arbitrismul este lipsit de orice temei științific"109. Ca urmare, noțiunea de responsabilitate penală este, pentru P. Zosin, de neadmis: "individul fiind strict condiționat în toate apucăturile sale, el nu poate fi câtuși de puțin răspunzător de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de politică generală. Vâltoarea războinică în care sunt atrase toate popoarele, unul după altul, este atât de uriașă, masele ce își stau față în față, cu interese potrivnice și vrăjmașe sunt atât de numeroase, încât pare să fie o tristă fatalitate că nici un stat mic sau mare nu poate scăpa de urgia războiului. În ce mă privește, nu pot avea față de evenimentele de azi, pe care istoria le va judeca, decât o atitudine de diplomat, adică de soldat al țării mele
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]