4,205 matches
-
acum cerul era senin, iar pescărușii țipau în lumina unui soare înflăcărat. L-am așteptat pe individul cu mers de pisică să-și scuture ca de obicei șervetul la fereastră, să și-l așeze în față și să-și mănânce felia de pâine unsă cu dulceață de piersici pe care o înghițea în fiecare dimineață. Știam că după aceea, dacă tac ostentativ, va ieși să se plimbe. Când am rămas singur, mi-am băut liniștit ceaiul, m-am bărbierit, apoi am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
era Lola Hepburn. Putea să facă orice voia. Se apropie de avatarul unui bărbat, o creatură absurd de musculoasă care, bănui Maggie, fusese proiectată având în minte piața homosexualilor. Pe ecran se ivi o diagramă în formă de tartă, fiecare felie fiind destinată unei opțiuni diferite: Vorbește, Flirtează, Atinge-mă fură primele pe care le observă Maggie. Ezită, privind ecranul care afișa aceste două creaturi cibernetice grotești - și se întrebă ce vor crede oamenii despre scena aia. În toiul nopții, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
alunec aici, pe covor?! Nimeni nu se apucă să baleteze așa din senin! Un zâmbet sumbru a Înflorit pe buzele mătușii Zeliha pe când Își trecea degetele prin păr. N-a mai spus nimic, părând mult mai interesată să-ți mănânce felia de tort decât să se certe cu fiică-sa. Însă zâmbetul ei era de-ajuns ca s-o enerveze pe Asya. A Împins farfuria cât colo, a tras scaunul și s-a ridicat. În seara aceea, la nouă și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a usturoi În seara asta. — Nici o problemă. Dacă te speli pe dinți și mesteci o gumă de mentă n-o să se mai simtă nici un miros. Vorbise mătușa Zarouhi care venea cu o farfurie de musaqqa frumos garnisită cu pătrunjel și felii de lămâie. A pus farfuria pe masă și a desfăcut larg brațele ca să-și Îmbrățișeze nepoata. Armanoush a Îmbrățișat-o și ea Întrebându-se Între timp ce căuta ea acolo...? Însă Începuse să se lumineze. Ce „coincidență“ bine plănuită era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Articolul Patru: Dacă nu te interesează răspunsurile lor, atunci nu pune nici un fel de Întrebări. În mijlocul agitației obișnuite a unui mic dejun de week-end putea auzi apa picurând din robinetul micuț al samovarului, cele șapte ouă fiebând febril În oală, feliile de sucuk sfârâind pe grătar, pe cineva care schimba fără Încetare canalele TV, trecând de la desene animate la videoclipuri de muzică pop și apoi la știri locale și internaționale. Fără să fie nevoită să arunce vreo privire, Asya știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era „coiotul“ Însă, cum cei douăzeci și patru de ani de când lucra În Învățământ o făcuseră să fie grozavă la a da răspunsuri și la fel de Îngrozitoare la pusul Întrebărilor, nu a Îndrăznit să pună nici una; Petite -Ma s-a oprit din ronțăitul feliei de sucuk din farfurie; mătușa Feride a Încercat să se gândească la alte accidente despre care citise, Însă, În locul altor vești macabre, și-a amintit de sombrero-ul de un albastru strălucitor pe care nevasta americancă a lui Mustafa Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
A zâmbit, a mângâiat-o pe umăr pe Armanoush, a pus farfuria lângă laptop și apoi a plecat, Închizând ușor ușa În urma ei. Pe farfurie erau două portocale curățate și feliate. Aprinzând din nou ecranul, Armanoush a mușcat dintr-o felie de portocală, gândindu-se ce să-i răspundă lui Baron Baghdassarian. CAPITOLUL ZECE Migdale În cea de-a cincea zi a șederii ei acolo, Armanoush descoperise deja rutina matinală a konak-ului Kazanci. În fiecare zi din săptămână micul dejun era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
că-i era foame. Haideți să dăm ceva de mâncare pisicii, Înainte să devoreze tot ashure, a spus mătușa Zeliha. În clipa aia mătușa Banu care lucrase În ultimele douăzeci de minute pe blatul de bucătărie, pregătind ceaiul, tăind lămâile felii și ascultând discuția aceea fără să intervină niciodată, s-a Întors către soră-sa mai mică și a decretat: — Avem treburi mai urgente de făcut. Mătușa Banu a deschis un sertar, a scos un cuțit imens și strălucitor, a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Nimic. Fusta ei portocalie era fleașcă, părul nu mai avea nici o formă și totuși ea Își facea griji pentru Charlie. — Să mergem În colțul opus, e mai comod pentru el. E și o pizzerie acolo, vreau să-i cumpăr o felie de pizza... poate Îi e foame! Trecură strada până la pizzerie și acolo, În mijlocul străzii, sub rafalele de ploaie, Kitty avu o revelație: dacă dragostea adevărată Însemna să fii atât de altruist și de Înțelegător față de celălalt, atunci ea nu iubise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
zise Charlie de Îndată ce urcară În mașină. Soția lui, chinezoaică, e o foarte bună pictoriță. Ne ducem la studioul ei. Va fi o mică petrecere acolo În seara asta. — Minunat! se entuziasmă Desert Rose. Ți-e foame? Ți-am luat o felie de pizza. — Chiar Îmi e foame. Mulțumesc! Văzându-i pe amândoi În mașină, stând pe scaunele din față, scunzi, Îmbrăcați neconvențional, glumeți, i se părură cu adevărat un cuplu. „Deci Desert Rose avea dreptate, Își spuse Kitty. Există o scânteie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
XIX-lea? Desert Rose tăcu preț de o secundă și se gândi. — Erau toți bărbați. Cina era animată. Josh Rothschild era un bucătar excelent, care acorda o foarte mare atenție esteticii mesei. Le servi sashimi de ton și somon cu felii de mango, fructul pasiunii și piersici, totul stropit cu un sos delicios de portocale și ghimbir. Felurile de mâncare erau la fel de desăvârșite ca mobilierul din casa lui, la fel de exotice precum colecțiile sale de artă și la fel de Încântătoare ca propria-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
amprente ale vedetelor de pe trotuar. Vedea nume cunoscute, dar și nume ale unor celebrități de mult apuse, de care nu auzise niciodată. Își aminti de remarca lui Milan Kundera- kitsch-ul e ultima oprire până la uitarea totală. Făcu niște fotografii, felia ei din plăcinta kitsch a Hollywoodului, apoi urcă repede În taxi și-i mulțumi lui Carlos că riscase o amendă de dragul ei. — Asta pentru că sunt puțin anarhist, zise el, târând taxiul Înapoi În traficul aglomerat al după-amiezii. — Și eu, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ea uitându-se la ceas. Era opt. — Trebuie să-l sun pe Charlie și să-i spun că vreau să plec... să-l Întreb dacă are ceva Împotrivă. — E o prostie să-i ceri permisiunea, zise Kitty, ungând calm o felie de pâine prăjită cu gem de căpșuni și Întinzându-i-o. Ia. Mănâncă, să te mai Întremezi Înainte să vorbești cu el. — Nu mi-e foame. Desert Rose Îi aruncă o privire tăioasă. Furia pe care i-o stârnise Charlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
acum cerul era senin, iar pescărușii țipau în lumina unui soare înflăcărat. L-am așteptat pe individul cu mers de pisică să-și scuture ca de obicei șervetul la fereastră, să și-l așeze în față și să-și mănânce felia de pâine unsă cu dulceață de piersici pe care o înghițea în fiecare dimineață. Știam că după aceea, dacă tac ostentativ, va ieși să se plimbe. Când am rămas singur, mi-am băut liniștit ceaiul, m-am bărbierit, apoi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lente și somnoroase mișcări subterane ale pământului-mamă, care, tot Întinzându-se și stratificându-se, parcă face și desface planuri azurii În fulgerarea posomorâtă a o sută de vulcani. Nici urmă de diriguire profundă dinspre curenții subterani. Pământul se desfăcea În felii În starea aceea de somn-veghe, și schimba o suprafață cu alta. Unde odinioară pășteau amoniții, sunt diamante. Unde mai Înainte Înmugureau diamantele, podgorii. Logica morenei, a avalanșei, a apei. Pui o pietricică altfel de cum trebuie, din Întâmplare, se agită, coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Engleza e o bucățică din gît. Maggie și-l imaginează pe extraterestrul eșuat, o ființă pe bază de siliciu, poate, rășchirat ca un manechin dezmembrat. Doi saxoni și un gal Îi frîng gîtul și-l taie În bucăți, ca niște felii de pîine, pe care le halesc. Așa s-a născut limba engleză. Înțelege. E fată de la țară. Diavolul se face roșu: nu-i corect. Cum de-a ghicit Zamyatin chestia asta? E adevărul adevărat, a văzut naufragiul cu ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
îndrăgite erau dosite fără milă, suprafețele lucioase erau acoperite de suporturi pentru pahare ca de o epidemie de pojar. Chiar și acum, adult fiind, Fran își păstrase obiceiul straniu de-a nu lăsa niciodată din mână un biscuit sau o felie de prăjitură începută, ca nu cumva să dispară pe vecie. Singurul lucru pe care nu putea să-l ierte sau să-l uite era faptul că, întorcându-se într-o bună zi de la facultate, descoperise că dormitorul ei fusese transformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să fie cinstit și să-i spună că nici nu se punea problema să aibă copii. Pur și simplu nu erau incluși printre obiectivele lui. Dar dacă îi spunea acest lucru, bănuia el, putea s-o piardă definitiv. Își unse felia de pâine prăjită cu gem Cooper’s Oxford și o tăie exact la jumătate. Oare ar conta într-adevăr atât de mult pentru ea? Nu semăna cu femeile pe care le văzuse la clinică, încordate, disperate, incapabile să se gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
scăzut în colesterol și cu un gust execrabil. De aceea, Fran cumpără o prăjitură de casă cu nucă, din aceea cu glazură albă și aluatul plin de nucă pisată, așa de dulce încât nu puteai mânca mai mult de-o felie. Era preferata tatălui ei. Avea obiceiul să se strecoare pe furiș și să cumpere una aproape în fiecare din plimbările lor speciale. Cursele de la Epsom Downs și Derby ar fi fost de neînchipuit fără prăjitura glazurată cu nucă. Pe porțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
al maică-sii și abordă problema pragmatic. — De cât timp lipsește? — Să tot fie vreo două ore. — Are obiceiul să se ducă undeva anume? — În parc. Dă de mâncare la pasări. Trebuie să-i înmoi pâinea și să-i păstrez felii de șuncă. O spunea de parcă ar fi fost o pretenție complet absurdă, cum ar fi să aduci zece oameni în plus la cină. — OK, mă duc să-l caut. Parcul era doar la zece minute distanță, înghesuit într-o latură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sac de culoarea cartonului și iluminați de sus cu niște jgheaburi mici de zinc care cuprindeau lămpi albe ca rampele de teatru) erau niște fotolii joase de forma celor americane, dar de lemn gros în întregime și tăiate parcă în felii negre, alternate cu gălbui. Totul avea un aer ușor improvizat, de decor de teatru...” (Camil Petrescu, Patul lui Procust, ed. îngrijită și prefață de Constantin Cubleșan, Editura Minerva, Colecția „Biblioteca pentru toți”, București, 1982, pp. 186-188, text reprodus după Opere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
îi zise Mă-chan, cu un zâmbet rece. Înseamnă că a venit pescarul, omul nostru cu peștele. A, da, normal. Eu sunt pescarul... dar ce comandați astăzi? — Ce-mi oferi? — Ce zici de niște sawara proaspăt? — Cât costă? — Patruzeci de yeni felia. — E cam scump. Mă-chan ieși în ușa bucătăriei și, cu mâinile în șolduri, se uită încruntată la Shōsuke. — O să avem un musafir străin, așa că presupun că o să comandăm mai multă carne. Ai grijă să ne servești ca lumea. — E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
servesc numai sushi. Japonezii nu rostesc cuvântul fundoshi în societate. Chimono folosit și în loc de pijama. În casele tradiționale japoneze, mesele sunt foarte joase și se stă pe perne. Păpușă fără picioare, care nu cade, oricât ai încerca să o dobori. Felii subțiri de carne de vită și legume, cu ingredientele aferente, de obicei prăjite chiar de către client, pe plita de la masă. Felii de pește crud. Fost teatru renumit pentru spectacole de strip-tease, transformat în zilele noastre în supermagazin. Zona cu cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
foarte joase și se stă pe perne. Păpușă fără picioare, care nu cade, oricât ai încerca să o dobori. Felii subțiri de carne de vită și legume, cu ingredientele aferente, de obicei prăjite chiar de către client, pe plita de la masă. Felii de pește crud. Fost teatru renumit pentru spectacole de strip-tease, transformat în zilele noastre în supermagazin. Zona cu cele mai renumite magazine din Tokyo. Cartier modern, renumit, în plin centru al orașului Tokyo. Jocuri mecanice așezate pe verticală, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să realizez ce se Întîmpla. Îmi imaginesem Întotdeauna viața Împreună ca pe un fel de ideal romantic: să ne trezim unul În brațele celuilalt, să ne petrecem diminețile de duminică rîzÎnd la un pahar de suc de portocale și o felie de pîine prăjită. Oricît de rușine mi-ar fi să recunosc, cred că ideea asta a mea s-a format punînd laolaltă diverse reclame TV cam ieftine. Dar realitatea era alta: apartamentul era al meu, eu Îl plătisem și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]