2,317 matches
-
Îi plăcea să asculte sunetele care gemeau în grinzi, urechile începeau să audă tot felul de zgomote venind din sufletul acestei case mari care era spitalul, apoi din sufletul străzilor, al șinelor care pocnesc, răcindu-se ori înfierbântându-se, al felinarelor care zumzăie, al rădăcinilor care se încordează sub asfalt. Simțea că trebuie să-l caute pe cel asemenea lui. Îl va găsi, într-o noapte, probabil într-o odaie de subsol, ca să fie cât mai întunecoasă, întins pe jos, rezemat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
chiar înainte să fi început. Și tot din acest motiv, bărbatul își trase gluga pe cap și își urmă calea. Se oprea, din când în când, să asculte, pe la răscruci, apoi pornea din nou, fără să se grăbească. În urma lui, felinarele pâlpâiau, dacă nu se stingeau cu totul. Ușa blocului era deschisă. Nu citi numele de pe avizier, ochii lui deprinși cu întunericul ar fi putut să o facă, dar, după cum simțise vibrațiile, știa că acela e locul. Ușile apartamentelor, pe toate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în jos se aplecă să le întoarcă. Ridică din umeri cum că nu mai e nimic de făcut, apoi flutură din mână a rămas-bun și se depărtă, cu mersul săltat pe vârfuri, ca fetișcanele. — Canci, scânci Ologu, rezemându-se de felinar... Ce fel de lume o mai fi și asta ? — Ce mai întrebi ? oftă orbul, căutându-și cu vârful bastonului castronul de tablă. Fiecare lume are cerșetorii pe care și-i merită. — Ba, pardon ! se sumeți Costică Ologu. Noi suntem prea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îl privi pe fereastră, cum rămâne ghemuit acolo, săltându-și din când în când umerii aduși. Apoi cum se ridică greu, ținându-se de speteaza băncii. Îl însoți cu privirea până se pierdu în întuneric. Și încă puțin, până când lumina felinarului trase, după sine, și umbra. Își aminti, pentru o clipă, umbrele lungi ale minerilor care apăruseră în prag, cu răsăritul în spate, când porțile hangarului se deschiseseră. Îi privise, profilați în lumina piezișă, și apoi umbrele lor, mai lungi decât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
frânse cercul și se propti în fața ei. — Hei, Magdalena ! Ce faci ? Fata se opri, se încruntă și privi în jur, ca și cum voia să se asigure că lucrurile nu pot ajunge prea departe. Se lăsa întunericul subțire și grăbit din preajma echinocțiului. Felinarele se aprinseseră, iar puținii trecători își vedeau de drum. Fata își strânse ghiozdanul la piept : Cum m-ai găsit ? — Când ? Prima oară sau acum ? Nu mă întreba când a fost prima oară, că nu știu. Poate că ne-am mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de vizavi. — De ce trebuie să facem toate astea ? șopti Jenică. Nu trebuie, răspunse Tili. Dacă ar trebui, n-am face. De câte ori ai făcut tu ce trebuia ? — Adică nu știu ce sens mai are... Bătrânul mergea, bâjbâind pe întuneric. Se opri la lumina felinarului, ca și cum s-ar fi apărat sub acoperișul unui cort. Intraseră pe strada Tăbăcarilor, trecătorii se răriseră, umbrele, în schimb, se îndesiră. Cerul era înnorat, de aceea întunericul căzuse mai devreme. Ar fi putut începe să plouă. Vorbeau doar pentru a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
au stins țigările, cică n-aveau alte scrumiere... — Ai auzit, tataie ? Sau te-ai lăsat, între timp, de fumat, din lipsă de scrumiere ? Nu mai găsești mâini întinse ? Hai, marș înainte, până nu mă enervez... La capătul străzii se vedea felinarul roșu al barierei. Cineva apăruse pe trotuarul de vizavi. Bătrânul dădu s-o ia spre dreapta, dar se lovi de pieptul lui Tili. — Ajutor ! strigă, dar atunci Maca ambală motorul, așa că strigătul se pierdu în huruitul de drujbă al motocicletei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
intre în trimestrul al doilea, la școală, o să termine cu bastonașele. O să treacă la scris și citit. Atunci or să afle și alții cum e cu boala ei, a cititului... Noaptea era senină. Vântul sufla doar atât cât să clatine felinarele și să agite frunzele. Luminile pâlpâiau, așa că stelele păreau că se mișcă pe cer. În aer plutea o limpezime de parcă până atunci nu fusese nimic. — Poate că nici n-a fost, spuse Tili. Poate ceea ce ne amintim e, de fapt
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Îți lipsește curajul sau ce-ți lipsește ? O clipă ferestrele amuțiră. Alte fețe se iviră la geamuri, unele consternate, altele furioase. Pe sub ele, atât cât le permitea înălțimea pervazului, apărură și chipuri de copii, cu nasurile sclipind umed în lumina felinarului. Apoi, dintr-odată, porniră toți să vocifereze. Maca ridică mâinile, ca și cum ceea ce se revărsa asupra lui era o ploaie răcoroasă și roditoare. Și, pentru ca vâlvătaia să nu se stingă, continua să țopăie, strângând pasărea de plastic, care chițăia din răsputeri
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe toate. De ce simt toți nevoia să-mi ceară o țigară ? — Dacă nu mai ai, îți dau eu. Da’ mai caută-te... Își duse totuși mâna la buzunarul de la piept, însă pentru că auzi mesageria telefonului mobil. Se trase mai aproape de felinar, să citească. Citea fără să înțeleagă. Dar literele ce îi jucau pe dinaintea ochilor se potoliră până la urmă și atunci scoase un urlet. Motanul scheună, pierzându-se în întuneric, iar bărbatul, ridicând din umeri, dispăru în casa scării, după el. Maca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ioanide, uscată și senină, fărăvînt, când frunzele cad în troiene. La București e somptuoasă G. Călinescu toamna fără ploaie, ploaia degradează totul, dă o impresie de groapă cu noroi. La Paris, dimpotrivă, ploaia este pigmentul autumnal care face să sclipească felinarele și dă contururi fine bulevardelor. Nu-i așa, domnule Hagienuș? Regele Lear, denumit de când cu numărul de revistă într-un singur exemplar și Ulise, confirmă foarte fîstîcit: - Da, da, chiar așa! " Ce dracu au ăștia? se miră Ioanide. Parcă sunt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mă căutați mai departe. Să nu-mi spuneți însă că lumea în care trăiți ar fi vinovată pentru nereușita voastră. Dacă există, mizeria există în primul rând în voi, în limitele voastre interioare. S-au citit cărți și la lumina felinarului." 19 noiembrie - 22 noiembrie 1980 Miercuri, 19 noiembrie 1980 Am sosit ieri-seară cu Andrei la Păltiniș, după un drum extenuant, de 12 ore, cu mașina. Pene de motor repetate: către Dealul Negru am vrut să ne întoarcem în București. Mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cea care decide asupra împlinirii sau ratării unui destin uman, și nu angajarea, niciodată liberă (și întotdeauna vinovată), într-o faptă sau alta. Iar pentru neîmplinirea acestui destin, nimeni nu cunoaște scuze; de vreme ce "s-au citit cărți și la lumina felinarului" înseamnă că nici un argument sociologic nu poate fi invocat pentru a-i scuza pe cei ce nu au intrat în cultură sau care s-au ratat, rămânând în ea. Cultura ridicată la rangul unei entități metafizice și transformată în unitate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
merg să văd unde locuise el." Acum e liniște, nespus de liniște, ca într-un final de piesă în care personajele au dispărut de pe scenă. A rămas doar carcasa lor, decorul ― o străduță, o scară de piatră, două-trei case, un felinar, pomi revărsați peste garduri ―, totul scăldat în lumina bolnav-portocalie a cartierului. Istoria își evacuează actorii, căutând alt decor și alte personaje. Cei pe care am venit să-i văd rostindu-și epilogul și-au jucat bine rolul. 19 august Poimâine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
va sfârși în vastul cimitir al cărților. Cărțile acestea care intră în timpul tău cu propriul lor timp pot fi citite chiar acolo unde ai apucat să le deschizi, în picioare în mijlocul camerei, lângă raftul unei librării sau la lumina unui felinar. 14 iulie A murit Ricu Wald. L-am văzut ultima oară înainte de a pleca la Heidelberg, în toamna anului trecut. Avea metastaze osoase și fusesem prevenit de către Sorel Vieru că voi avea un șoc. Dar a fost mai rău decât
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este că lucrătoarele, pornind noaptea de la fabrică pe șoseaua din valea Bahluiului, sunt espuse obrăzniciei stâlpilor de cafenele, cari tocmai în vremea ieșirei fetelor din fabrică găsesc că primblarea pe întunecoasele uliți e foarte aerisitoare. De aceea ar trebui ca felinarele să fie mai dese și mai cu samă să fie aprinse, asemenea nici prezența unui număr mai mare de serjenți de noapte nu e de prisos. [12 decembrie 1876] ["ZIARELE ENGLEZE... "] Ziarele engleze reîmprospetează știrea, ce s-a mai fost
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
gunoaie și resturi vegetale de la animale. Mulți locuiau în bordeie săpate în pământ, altele la nivelul solului, acoperite cu pământ și luminate cu opaițe. În condițiile lipsei luminii electrice, pe timp de noapte sau ploi abundente, plecarea de acasă fără felinar în mână, era un act de curaj. Nămolul ce trecea de butucul roților pe ulițele satului sau pe drumul principal al comunei (șoseaua de astăzi), n-a dispărut și nu va dispărea din memoria multor localnici mai vârstnici. Satele de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
rotund. Elena Huștiu era una dintre femeile care făcea capete pentru înmormântări. Toate acestea erau împodobite cu „pomișori”, sub forma unor țepușe din lemn de brad, în care se înfigeau fructe (mere, nuci, prune uscate). „Uneltele”, adică prapurii sau steagurile, felinarele și crucea, aveau legate, la rândul lor, câte un prosop cu bănuț legat la colț. Urma, apoi, preotul cu dascălul, iar în urma lor carul mortuar tras de cai sau boi, împodobit cu lăicere și covoare. Rudele celui mort și cunoștințele
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
pline de struguri sau cu pepene în ștergar, însoțiți de nelipsitul și credinciosul cățel, plecam cântând acasă, printre păpușoi, probabil și pentru a ne înlătura spaima întunericului. Din același motiv, alteori ne retrăgeam din câmp cu torțe aprinse sau cu felinare încropite din bostani goliți de conținut și ciopliți în chip de măști hidoase. Dincolo de grijile, responsabilitățile și alergatul după vite pe miriștea aspră și plină de „colții babei”, viața la colibă a avut farmecul ei. De coliba din câmp se
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Individul resimte o neliniște, o incertitudine la nivelul sentimentelor (indiferent care ar fi obiectul acestor sentimente). Întrucât nu știe prea bine dacă iubește sau nu, are impresia că dragostea vine de la celălalt, dar Îi scapă. Adesea, se Înșală idealizând, ia felinarele drept faruri, barăcile drept castele În Spania și... broscoii drept prinți fermecați! Pe scurt, Își face vise. Evenimente: Fie te Înșeli, fie te-ai Înșelat, fie ești Înșelat: iluzia plutește În aer. Acest tranzit guvernează sentimentele complicate sau imposibile, situațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
l-a făcut să se lase de meserie și să bată scările celor mai mari, pentru a-i da o slujbă. Și de... să se scape de el, i-au dat. L-au pus mai mare peste cei ce aprind felinarele. Păcatul însă urmărește pe oameni, și într-o bună dimineață, oarecare denunțuri făcute de un amic al dsale, au făcut să se constate multe. Și... iată-l trimis la plimbare. Iar meseriaș, iar luptător înfocat. S-a mai găsit un
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
profesoară, pe întuneric [...]. Chiar era comic. La matematică, la liceu, s-a stins lumina în timpul tezei de mate[matică]. Și profu' [spunea] stați așa, stați așa, nu mișcă nimeni. A trimis-o pe femeia de servici[u] să aducă două felinare de jos, le-a plantat pe mijlocul clasei și el se foia printre noi, deși vedea umbre care se mișcau de la o bancă la alta, se întrebau, șoșoteau, dar nu le distingea care erau" (P.O.N.); "eu chiar eram
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
o acuarelă pe care Lister o consideră între cele mai importante din selecția lui. Sunt reprezentate, într-o narațiune continuă, mai multe incidente. În stânga, un hoț este gata să fure portofelul din buzunarul unui polițist care se sprijină de un felinar și conversează cu un soldat. În dreapta se află câțiva oameni adunați în jurul unui vânzător de castane calde și fructe. În centru, este plasat un funcționar care afișează anunțuri, urmărit atent de un hornar pipernicit. Undeva, în zare, se vede cupola
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
o acuarelă pe care Lister o consideră între cele mai importante din selecția lui. Sunt reprezentate, într-o narațiune continuă, mai multe incidente. În stânga, un hoț este gata să fure portofelul din buzunarul unui polițist care se sprijină de un felinar și conversează cu un soldat. În dreapta se află câțiva oameni adunați în jurul unui vânzător de castane calde și fructe. În centru, este plasat un funcționar care afișează anunțuri, urmărit atent de un hornar pipernicit. Undeva, în zare, se vede cupola
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
o acuarelă pe care Lister o consideră între cele mai importante din selecția lui. Sunt reprezentate, într-o narațiune continuă, mai multe incidente. În stânga, un hoț este gata să fure portofelul din buzunarul unui polițist care se sprijină de un felinar și conversează cu un soldat. În dreapta se află câțiva oameni adunați în jurul unui vânzător de castane calde și fructe. În centru, este plasat un funcționar care afișează anunțuri, urmărit atent de un hornar pipernicit. Undeva, în zare, se vede cupola
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]