177,792 matches
-
Emil Brumaru Îngerii de duminică Au cam băgat-o pe mînecă; Prea s-au uitat la femei Cu-aoreola și cu ochii lor grei De sfințenie și puritate, Ba chiar au văzut cum își mișcă, la spate, Dînsele fesele mari, orbitoare, În găurica din mijloc c-o floare! De-aceea stau rușinați și spășiți Și-așteaptă să fie
Îngerii de duminică... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7361_a_8686]
-
drogurilor din Mexic sau Columbia, să le dea stăpânilor lui o sută de mii de dolari (pentru ea, un mizilic) și să-l elibereze din sclavie. Iarna Iarna-i așa de frig că-ngheață spermatozoidul în tine și ovulul în femeia iubită. Iar pe stradă, mereu trebuie să-l ocolești pe câte unul, rămas cum l-a prins gerul: cu un picior în aer, cu mâna la gură, încercând să-și tragă căciula pe urechi... Polițaii, grijulii, le-au atârnat câte
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
reflectorizantă, în față și-n spate, să nu dai peste ei noaptea, din greșeală. N-au nici o treabă: o să ajungă acasă sau la servici abia la primăvară. O nouă boală Toate gagicile din cartier - mamaiele și cucoanele, nevestele și celibatarele, femeile fatale și borfetul de rând, puștoaicele și fetițele de grădiniță - suferă de o nouă boală: depresia culturală. Nimic nu ajută: nici croșetatul, gătitul, cearta cu bărbatul, telenovelele și talk-show-urile, bârfa pe palier, epilatul, sexul torid, visele cu dactăr Nicu, ghicitul
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
buzunarul scaunului dinainte; mai văd în buzunarul scaunului o cutie mică, cadrilată: un joc de șah portativ. Ca pentru o fată isteață și singuratică. Și-a scos pantofii, îi văd sub scaun. Simt intimitatea locului pe care îl ocupă această femeie. In lumina de citit, cu furtuna vuind dincolo de fuselaj, e atrăgătoare. Mă vede, își desface centura de siguranță, se ridică sprinten. Are o talie care mi se pare extrem de subțire, și șolduri de fetiță. Mi se adresează vivace: Imi pare
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
a terminat. Se apleacă spre pantofii de sub scaun. Văd cum își împinge picioarele în pantofi, poate îi sunt puțin umflate picioarele. Ori pantofii sunt prea noi. Un crâmpei de secundă, văd în minte un nesfârșit urcuș de picioare desculțe. Golgota femeilor romance. Zoia se întoarce spre mine. Chipul îi e palid, cu o paloare care parcă îi urcă și în pupile, și nasul îi pare mai mare, și obrajii mai inguști, chiar scobiți. Tatăl meu e un om foarte deosebit, îmi
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
niscai filosofie, ajunsese la adevărul că gîndirea categorială te îmbie și la alternative false: să te duci la Manutanța sau s-o pupi în cur pe Tanța? That is the question! O simțise prin stofă. Trupeșă, în ciuda subțirimii iluzorii de femeie-naltă. Șoldul făcea, orișicît, un pliu deasupra strungăreței bucilor, ardente numai în teorie. Dar care nu simțeau, se vede treaba, chiar foame de cucuruz. Chestia era că nu prea știa de ce mîner s-o apuce. Erau din lumi diferite, omul
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
un toreador, cînd violată de o gorilă, cînd singură și somnoroasă pe un maldăr de zdrențe, cum dormise în copilărie pe țoale azvîrlite ca să închipuie o saltea. În cugetarea ei dispersă, sexul pe bani, blestemul de a se fi născut femeie, dilema dacă, la un ministru, e sau nu de bon ton să o sugă din prima, și imaginea lui Doamne-Doamne pîlpîiau la fel de viu și de neamestecate ca sferișoarele de mercur, cînd spargi termomentrul. Doar insistînd, ele se adunau într-o
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
omului e împuțit și cleios ca o fiertură calmâcă. Și dă-i cu borș și budincă și încă olecuță de cașă, iar trupul ei se tot umflă și-ai spune că o să explodeze de-atâta cugetare îndurerată. Polina e o femeie dintr-o bucată. Dar când vorbește despre tătuca, glasul îi tremură și parcă deodată nici pârjoalele nu-i mai priesc: Viața asta... nenorocita asta de viață, fără noroc... Cașa s-a terminat. Polina suspină. Lacrimile țâșnesc. Dacî tu nu mai
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
zi, când a și-nceput nebunia. Mai întâi oamenii s-au oprit să citească textul, în special cei care treceau pe-acolo spre Biserica Sfântul Pantelimon. Se apropia Paștele, iar printre casele de pe mica stradă, se strecurau prin ceața dimineții femei senine, oameni îndoliați, tineri cu inimi zdrobite, fete mulțumite că ținuseră tot Postul Paștelui. Ajungeau în intersecție și dădeau cu ochii nu atât de cubul de marmură, cât de textul vinețiu, pe care îl citeau din curiozitate ori din neglijență
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
Leonard întinse mâna și văzu cum i se adună în podul palmei stropi aurii. Era o ploaie repezită, de vară, luminoasă și stranie, căci din culmile albastre ale cerului ploua cu pulbere de aur. Din stradă se ridicau glasuri de femeie, iar dinspre Foișorul de Foc se vedea o mică vânzoleală, din care Leonard nu distingea decât fustele colorate ale florăreselor. În poarta bisericii un bărbat își dezbrăcase cămașa în care încerca să prindă fulgii mari și strălucitori. Nu cumva o
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
spate și o îngroapă în pământ. Măgarii nu mai sunt sfinți. Sătenii sunt îngroziți de bărbatul care și-a ucis cei cinci copii. Regina Mamă își doreșete o mamă. Primește o rochie din catifea roșie. Regina mamă mulțumește pentru mamă. Femeia a vrut să se sinucidă, dar s-a răzgândit. Servitoarele strâng farfuriile murdare. Botnițele miros a salivă învechită. Frumoaso, cu pistruii copiilor tăi abandonați în ploaie! Frumoaso, cu reginele care fug din palate ca să chiuie la porțile scunde! Frumoaso, cu
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
plângi și strigi "Copilul meu! Copilul meu!" De ce plângi mamă ? Copilul tău are ani, iar mama ta are lemnul de nuc ascuns in pod! De ce plângi pentru mine, mamă, când mama ta moare? În neamul meu e lege scrisă ca femeile să nu-și plângă mamele atunci când plâng copiii. În neamul nostru e lege în piele ca femeile să plângă în nisip, lacrimile să se absoarbă repede. Câinii beți de vâsc Câinii mei. Copite nepotcovite în fugile lui decembrie. Părinții mei
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
are lemnul de nuc ascuns in pod! De ce plângi pentru mine, mamă, când mama ta moare? În neamul meu e lege scrisă ca femeile să nu-și plângă mamele atunci când plâng copiii. În neamul nostru e lege în piele ca femeile să plângă în nisip, lacrimile să se absoarbă repede. Câinii beți de vâsc Câinii mei. Copite nepotcovite în fugile lui decembrie. Părinții mei au cântat despre vâsc. O să-i găsesc mormântul după crucile proaspete. Câinele alb adulmecă mâinile tatălui nostru
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
Emil Brumaru De-abia acum mi-e șoapta-mbelșugată, Chiag cald de carne-amestecat cu suflet. De-aceea să-ți scriu limpede mă-ncumet, Femeie grea de sîni, turlă perlată În roua dimineții, clipă lentă Ce mă atinge-n trecăt, ca pe-un stîlp, Cu șoldurile, drogul meu de mentă Și cimbrișor. În jur melcii tac mîlc. E vremea fluturilor fără haine, Doar în amiezi
De-abia acum mi-e șoapta-mbelșugată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7823_a_9148]
-
Emil Brumaru Era un înger care se oprise Nedumerit de-nfumurarea mea De-a scotoci prin lucruri și prin vise Semnele calde, moi și nepermise Ale femeilor cu coapsa grea? Era un înger ce mă dojenea. Aoreola i se aburise și aripile le mișca abia În aerul albastru ce încins e De-adolescența-mi frîntă-n catifea?...
Întîmplare... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7803_a_9128]
-
trăiască așa ca o nălucă pe-un turn care zvâcnește mărgele de ce ar vrea viața asta să intre în mine mai mult decât i s-a dat cu toată dragostea ei cu lamă dublă dacă sora mea nu e o femeie simplă sângerie cineva mă lovește cineva îmi caută ochiul cu dalta latinul anonim ziua de astăzi la fel și aparatul de ras și omul pe care îl iubești sunt o convenție și sufletul tău hibrid monogramă fiindcă zice-va ziua
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
trecea râul cântând. vremea când am rămas singuri La început erau vitele noastre și grâul nostru și viile noastre care dădeau rod și ne scăldau în vinul aurorei. Călăreții treceau simplu și se sfârșeau în amurg minunile se-arătau des femeile prindeau contur din propriile mișcări din cântecele înflorate pe câmp și livezi prindeau contur din iubire. La început lucrurile erau lucruri le foloseam pentru că erau bune și frumoase erau bune și frumoase pentru că le doream cuțitul tăia carnea vițelului sacrificat
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
descopăr rezolvarea a două enigme care mă tot frământau. Prima - interminabilele claxoane ale lui Juan, deși circulația în Havana n-o depășește în intensitate pe cea dintr-un centru raional de la noi. Juan salută pur și simplu proeminențele dorsale ale femeilor de pe trotuare, iar durata semnalului e în raport direct cu gradul de entuziasm al bietului nostru... era să-i zic maniac. Dar după vacarmul produs de sirenele automobilelor, cât și după gâturile întoarse ale celor vizate și zâmbetul lor de
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
de a face cu un obicei al pământului și renunț la calificativul eronat. Cu tot riscul de a părea un pic obscen, voi nota că nu am văzut nicăieri în lume atâ-tea funduri uriașe la suta de locuitoare, dar nici femei să le poarte cu atâta grație... Și a doua - cred că am descoperit motivul comportamentului lui N., respectiv - esența misiunii. Dar nu mă grăbesc să fiu sigur sută la sută. Mai am nevoie de probe. (Seara, rămas singur, ca de
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
ca pe-un drum spre Emaus, toate acele schimbări ce nu mai pot fi printre rânduri citite. Iată ispitele neduse până la capăt. Moartea, bucuria de-a vedea totul, mereu nevăzut. într-un târziu, putința de-a te ivi în calea femeii ce demult te-a iubit, în acea dimineață când rufele se deschid proaspete-n vânt ca niște aripi nehotărâte între firea de aici și cea de acolo.
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/7729_a_9054]
-
rațe sălbatice, ochiul sticlos al apei privindu-ne din adânc. De mână amândouă, două crengi răsucite în timp, prin bătălia de iatagane, decapitate zâmbind. Cheie sub preș Trebuie să îmi spui cine ești. Cum ai lăsat familia ta pe ape femeia, copiii, și alergai pe mal prin țipetele ierbii - și cum ai împăturit toate malurile, le-ai pus în portofel și ai plecat. Trebuie să îmi spui despre construcțiile tale vizionare arse de rebeli până în temeliile ființei. Toți am trecut pe
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
ai plecat. Trebuie să îmi spui despre construcțiile tale vizionare arse de rebeli până în temeliile ființei. Toți am trecut pe acolo cu stânci, cu pietre, cu arbalete, pe unde toți se feresc să o spună cresc masacre. Mărturia e o femeie grasă, dormind dintr-o infinită candoare, pe un morman de coceni descojiți un chibrit face totul - o picătură de otravă. Să intri violent cu avionul în zid, la prânz să lași cheia sub preș, pentru fetița ce vine de la școală
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
de covoare, metalice, grele cu zgomot de porți de fier de închisoare. Si praful urca docil în sus, pentru că în jos stă cineva care face scandal. Pîmânt roșu negru Allumette Pe piele mi se plimbă agale nu muște, costelivii îngeri. Femeia de culoare doarme lânga mine, pe o tejghea cu ardei iuți de soare scorojiți. Salvați din scurta mea memorie. Nimic nu mai țin minte! Oameni jilavi, rame trezite leneș din pământ natal cu morții tineri îngrășați. Plouă cu sânge în
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
leneș din pământ natal cu morții tineri îngrășați. Plouă cu sânge în orașul copilăriei mele (bâlci, acadele, carnetele roșii, hrănit cu idealuri roșii poporul meu născut în domiciliu forțat, plouă cu mărunțișuri, țigări proaste, chibrituri, ziare din Piața, desigur, Chibrit) Femeia neagră se alungește printre pietre și îmi întinde miezul încremenit în dulce, de papaya! ... în magazia de cărbuni Maia s-a spânzurat. Plângea bunica, ofilită, mică, cu mărgele multe, peste tutungeria din Piața Chibrit ... Plătim mândria din primii ani de
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
ce m-a trăit ... pământul roșu umed, limba aspră a unui taur adormit. Ah, miezul dulce de papaya ... mi se topește-n gură un cocoșel de zahăr de la bunica mică cu pălării de soare ... dorul de-acasă gâtuit la gâtul femeii de culoare orașul meu în flăcări într-o mărgea de sticlă ... Piața Chibrit. M-AM NĂSCUT ÎN PIAȚA CHIBRIT Dimineața din pieptul mamei se risipea o cutie cu chibrituri tata le aduna și pleca la serviciu. Eu visam la fosforul
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]