KorAP: Find »[drukola/base=feminist & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...66 67 68 ...109 >

2,721 matches

Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777

În linii generale, "spațiul interior" constituie zona de autonomie absolută a feminității, "locul" în care femeia ajunge să-și fie suficientă sieși, fără a mai depinde de vexațiunile sistemului falocentric. În toate civilizațiile mari, unde există o tradiție a filozofiei feministe, avem și un echivalent al noțiunii de mai sus. Francezii au legat "spațiul interior" de l'ecriture feminine (autoscriitura feminină, revendicată din capacitatea femeii de a media între "văzut" și "nevăzut", "inteligibil" și "neinteligibil", capacitate prezentată cu atîta aplomb de

[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
nevăzut", "inteligibil" și "neinteligibil", capacitate prezentată cu atîta aplomb de Simone de Beauvoir în Le deuxième sexe/Al doilea sex), iar americanii de gynocritică (termen propus de Elaine Showlater, în anii șaptezeci, în Toward a Feminist Perspective/Către o poetică feministă, ca semn al independenței social-mentale femeiești). Pînă și englezii dețineau deja un concept-prototip în spațiul propriu (a room of one's own) predicat de Virginia Woolf, în eseul omonim, la sfîrșitul anilor douăzeci ai secolului trecut. În sistemul de valori

[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
de amfitroană, o americancă postmodernă, femi nistă și nimfomană, care l-a înțepenit într-o păpușă gonfla bilă, expunîndu-l apoi tuturor. Eva Wilt, nevasta persona jului, isterizată, pleacă într-o croazieră (direct de la petrecere, fără să-și anunțe soțul!), alături de feminista perfidă și de soțul ei semipsihotic. Henry se procopsește cu păpușa buclucașă, pe care, turbat, o îmbracă în hainele doamnei Wilt și o aruncă, ulterior, într-un puț ce urmează să fie cimentat. Recunoaștem aici, desigur, o materializare sublimată a

[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386

cu generozitate, nu lipsit însă de probleme metodologice și epistemologice, calea spre transformarea relațiilor internaționale prin reconstruirea conceptuală a actorilor, intereselor, identităților, structurilor și sensurilor interacțiunii dintre ele. Olivia Toderean FEMINISMUL ÎN RELAȚIILE INTERNAȚIONALE Introducere O abordare a ansamblului contribuțiilor feministe la studierea relațiilor internaționale, în economia cărții de față, este o încercare dificilă, întrucât presupune o sinteză a mult mai mult decât o anumită teorie sau chiar școală de gândire. Se impun, tocmai de aceea, câteva precizări dintru început. Ca

[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
relații internaționale utilizate în cercurile academice occidentale, capitolul se referă la feminism în relații internaționale, nu la feminism și relații internaționale. Parcurgerea unei bibliografii extinse și înțelegerea ei sedimentată și filtrată de timp duc la concluzia că genul sau teoriile feministe își au rostul lor numai atunci când sunt scrise și receptate ca parte a domeniului relațiilor internaționale, nicidecum în cazul alăturării stranii, forțate, a două domenii distincte precum feminismul (de obicei deloc sau prost înțeles, ca termen) și relațiile internaționale. A

[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
înțeles, ca termen) și relațiile internaționale. A doua observație este că, atunci când discutăm despre feminism în relațiile internaționale, dacă dorim să respectăm rigoarea științifică, trebuie să tratăm de fapt în mod clar cele câteva tipuri distincte de teorii de inspirație feministă în relațiile internaționale și, în același timp, abordările de gen ale unor fenomene concrete ale realității și politicii internaționale de astăzi. Pentru cititorii care au lecturi din literatura feministă sau cunoștințe de studii de gen, nu va fi o surpriză

[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
în mod clar cele câteva tipuri distincte de teorii de inspirație feministă în relațiile internaționale și, în același timp, abordările de gen ale unor fenomene concrete ale realității și politicii internaționale de astăzi. Pentru cititorii care au lecturi din literatura feministă sau cunoștințe de studii de gen, nu va fi o surpriză ideea că nu există un singur feminism, ci o pluralitate de curente feministe, inclusiv în relațiile internaționale. Pentru ceilalți, sperăm ca acest capitol să aducă, printre altele, și noutatea

[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
fenomene concrete ale realității și politicii internaționale de astăzi. Pentru cititorii care au lecturi din literatura feministă sau cunoștințe de studii de gen, nu va fi o surpriză ideea că nu există un singur feminism, ci o pluralitate de curente feministe, inclusiv în relațiile internaționale. Pentru ceilalți, sperăm ca acest capitol să aducă, printre altele, și noutatea descoperirii acestei multitudini de idei și curente, uneori contradictorii, care desemnate în mod comun prin eticheta „feminism”. Mergând înspre esența dezbaterii despre rostul genului

[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
creșterea exponențială a literaturii de gen în relațiile internaționale, s-a ajuns și la nevoia clasificării, ordonării ei. Există mai multe versiuni propuse pentru sistematizarea acestui subdomeniu (vezi Toderean, 2002). Margot Light și Fred Halliday disting două categorii de contribuții feministe în relațiile internaționale: scrierile care consideră femeile o categorie de studiu și cele care iau genul ca reper epistemologic (Light și Halliday, 1999). O autoare feministă importantă în studierea relațiilor internaționale, Jacqui True, ajunge la concluzia că există trei modalități

[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
subdomeniu (vezi Toderean, 2002). Margot Light și Fred Halliday disting două categorii de contribuții feministe în relațiile internaționale: scrierile care consideră femeile o categorie de studiu și cele care iau genul ca reper epistemologic (Light și Halliday, 1999). O autoare feministă importantă în studierea relațiilor internaționale, Jacqui True, ajunge la concluzia că există trei modalități - chiar etape - de integrare a „genului” în studiul relațiilor internaționale: genul ca variabilă, genul ca element constitutiv și genul ca element transformator (True, 1996). A existat

[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
și practicare a relațiilor internaționale - cu alte cuvinte, în construirea unor teorii și practici alternative, care merg mai departe decât simpla criticare a teoriilor mainstream, redenumite sugestiv malestream. Sunt, de altfel, etape similare, deși plasate ulterior temporal, cu parcursul studiilor feministe în ansamblul științelor sociale, mergând de la descoperirea femeilor ca subiecți sociologici la regândirea teoriilor sociologice și politice și ajungând la propunerea unor noi fundamente teoretice, a unor metode alternative și a unor recomandări de politici publice alternative non-discriminatorii și echitabile

[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
mai mult conținut și claritate acestor considerații introductive. Reducerea lor la un singur curent este imposibilă din cauza diversității și, mai ales, dat fiind că între ele există diferențe epistemologice, metodologice, ontologice și axiologice semnificative. În ultimele decenii, majoritatea teoriilor politice feministe au dobândit proiecții în domeniul relațiilor internaționale, ca disciplină, deși respectivele teorii au apărut mult mai târziu decât „echivalentul” lor în teoria politică. Literatura de specialitate este foarte recentă (primele încercări datând din anii 1970), iar dezvoltarea ei impresionantă din

[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
internaționale” între cele patru capitole dedicate relațiilor internaționale din Manualul de știință politică coordonat de Goodin și Klingemann, publicat în România în 2005 (Tickner, 2005), și în impresionantul Handbook of International Relations publicat de Carlsnaes, Risse și Simmons (2002). Teoriile feministe în relațiile internaționale Feminismul liberal, asociat sau nu cu feminismul empirist (ca reflecție metodologică a unei poziții ontologice), este, într-o abordare cronologică, primul curent feminist în relațiile internaționale. El se înscrie în prima etapă identificată de True, aceea a

[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
popoarele africane), în mod similar cu percepțiile imaginarului colectiv, de-a lungul secolelor și până astăzi, despre femei, prin opoziție cu raționalitatea, civilizația, spiritualitatea și caracterul independent, autonom, al bărbatului. Feminismul teoriei critice este o altă teorie importantă în studiile feministe contemporane ale relațiilor internaționale care poate fi încadrată etapei genului ca element constitutiv. Fiind un curent mai recent (anii 1990), se resimt asupra lui anumite influențe marxiste, îndeosebi importanța cauzelor materiale în evoluția societăților, influențe gramsciene - orice societate este scena

[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
de modelare, în timp, a instituțiilor naționale și internaționale și a identității lor, mai ales în sensul integrării diferențelor de gen și a unor valori ambigen. Feminismul perspectival (standpoint) este astăzi una dintre cel mai bine reprezentate linii de cercetare feministă în relațiile internaționale, axată pe evidențierea, analiza și critica asumpțiilor de gen implicite domeniului, așa cum a fost el definit și teoretizat până în acest moment. Feminismul perspectival consideră că identitatea istorică, socială, de gen a autorului, a teoreticianului influențează modul de

[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
universului feminin, precum valoarea relaționării, experiența dependenței în ambele posturi, de exemplu, în calitate de soție și mamă simultan. Pentru a rezuma una dintre liniile de argumentare importante ale feminismului perspectival, J. Ann Tickner, una dintre primele și cele mai reputate autoare feministe din relațiile internaționale, afirmă în cercetările sale că universul feminin este unul relațional prin definiție, nicidecum competitiv sau dihotomic. Teoretizarea lumii internaționale dintr-o asemenea perspectivă, relațională, a necesității și inevitabilității raporturilor cu celălalt (stat, organizație, țară vecină) pentru propria

[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
și supraviețuire, fiindu-și simultan propriii stăpâni, gata de luptă și autonomi în deciziile pentru supraviețuire. Este parabola de întemeiere a societăților democratice și liberale de astăzi și, sub forme diferite, a teoriilor relațiilor internaționale. Așa cum subliniază însă multe autoare feministe, este o analogie artificială, distorsionată, dintre existența și coabitarea ființelor umane, fie și într-o etapă istorică primitivă, și existența și coabitarea statelor în relațiile internaționale. În starea de natură nu există relații de afectivitate, de grijă, nu există ființe

[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
ceva împreună cu celălalt, care să aducă beneficii reciproce și să cimenteze o relație de putere împărtășită. Este un pas conceptual care poate duce la deconflictualizarea domeniului relațiilor internaționale, la regândirea legăturilor dintre comunități, state, umanitate în ansamblu (iar aici orice feministă perspectivală are în vedere inclusiv comuniunea cu generațiile care vin, tocmai în spiritul grijii și al relaționării). Un pas mai departe în inventarea unui concept alternativ de putere este realizat prin postularea puterii proactive, adică a puterii de a da

[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
înțelegerea politicilor mondiale, nu a relațiilor internaționale care presupun posibilitatea împărțirii lumii în intern și internațional, acest curent de teoretizare este susținut de majoritatea autorilor postmoderni ai disciplinei, chiar dacă nu sunt feminiști (de exemplu, R.B.J. Walker, James Der Derian). Teoretizarea feministă postmodernă este de altfel, la rândul ei, o sintagmă improprie, pentru că feminismul postmodern înseamnă atacarea epistemologică și metodologică a teoretizării existente, deconstruirea ei, a conceptelor pe care le vehiculează, devoalarea dependențelor interne ale dihotomiilor-cheie ale domeniului. Acuzând discursul raționalizant, logocentric

[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
Ceea ce desemnăm prin „realitate” (inclusiv realitate internațională) reprezintă o colecție de fapte și actori disparați, în care teoreticienii și practicienii (im)pun un sens, o ordine, pe baza căreia concep proiecte de progres. Ignorând aceste acte de impunere, alte curente feministe riscă să devină parte a lumii și cunoașterii pe care încearcă să o critice, tocmai prin rolul emancipator pe care și-l asumă. În consecință, feminismul postmodern valorizează, asemenea postmodernismului în general, alteritatea, diversitatea, marginalizarea, deconstrucția, meta-nararea. El aduce în

[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
mai departe, aparent, decât existența femeilor și universul asumatelor valori specific feminine ale emoționalului, esteticului, naturalului, grijii, slăbiciunii și dependenței, fără puncte de intersecție cu valorile lumii internaționale. Cu toate acestea, capitolul de față sintetizează cele mai importante curente teoretice feministe în relațiile internaționale, arătând, pas cu pas, modalitatea în care exact definirea domeniului a dus la excluderea altor valori, concepte, conduite din sfera internațională și, ca un corolar, modalitatea în care redefinirea poate extinde și modifica sfera internațională. Studiind lucrările

[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
în relațiile internaționale, arătând, pas cu pas, modalitatea în care exact definirea domeniului a dus la excluderea altor valori, concepte, conduite din sfera internațională și, ca un corolar, modalitatea în care redefinirea poate extinde și modifica sfera internațională. Studiind lucrările feministe despre lumea internațională, putem constata că acestea se orientează, cel mai adesea, spre trei direcții. Prima își propune să evidențieze faptul că femeile au existat în relațiile internaționale și până acum, dar rolul lor a fost ignorat. Este o abordare

[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
constata că acestea se orientează, cel mai adesea, spre trei direcții. Prima își propune să evidențieze faptul că femeile au existat în relațiile internaționale și până acum, dar rolul lor a fost ignorat. Este o abordare prezentă mai ales la feministele liberale, fără a se limita totuși doar la acestea. Războiul însuși este descris într-o altă formă. În timpul războiului femeile constituie, mai ales în ultimele decenii, marea majoritate a victimelor. Există forme de violență asociate războaielor care le vizează în

[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
mod organizat și sistematic pe ele. În același timp însă, femeile îndeplinesc roluri vitale și permanente în susținerea războaielor, asumându-și îngrijirea medicală, distracția și relaxarea soldaților, devenind forța de muncă masivă în producție, pentru a înlocui bărbații absenți. Cercetări feministe (începând cu lucrările Cynthiei Enloe (Enloe, 1989)) au arătat că aceste fenomene nu sunt incidente separate, ci parte a unor politici de gestionare a situațiilor de război. O a doua categorie importantă a literaturii feministe în relațiile internaționale se concentrează

[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
a înlocui bărbații absenți. Cercetări feministe (începând cu lucrările Cynthiei Enloe (Enloe, 1989)) au arătat că aceste fenomene nu sunt incidente separate, ci parte a unor politici de gestionare a situațiilor de război. O a doua categorie importantă a literaturii feministe în relațiile internaționale se concentrează pe critica profundă a teoriilor consacrate, de la premise și până la ultimele consecințe teoretice, și chiar practice. Este categoria cel mai bine reprezentată în literatura ultimelor două decenii și în marea majoritate a curentelor teoretice feministe

[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]