2,319 matches
-
mai speciala Mary Jane Reed, o versiune ficțională a primei soții, Margaret. Scenele de sexualitate și obscenitate ce rivalizează cu cele din romanul Naked Lunch al lui William Burroughs combinate cu percepțiile nefavorabile ale identității evreului american constituie o formulă ficțională ce stârnește în continuare controverse. Sfârșitul cărții pare o scenă hibrid, în care protagonistul se acuză și se condamnă, precum Campbell în finalul romanului Mama noapte al lui Vonnegut, și construiește un tribunal cu judecător și jurați în fața căruia apare
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
publicație The New Yorker, unde apăreau creații literare ale celor mai cunoscuți scriitori americani, îi acceptase lui Salinger povestirea "Slight Rebellion Off Madison", "ușoara rebeliune" din apropierea unei zone selecte a New York-ului de atunci (Madison Square, Madison Avenue) fiind fapta ficțională a unui anumit tânăr, un personaj numit Holden Caulfield. Personajul apare ca un adolescent dintr-o familie new-yorkeză prosperă, întors acasă de la școală de Crăciun, care îi propune prietenei lui să fugă cu el în sălbăticie, narațiunea fiind prezentată din
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
it goes, so he says. Capitolele centrale îl arată pe protagonist plimbat de soartă aparent la întâmplare între diferite momente ale vieții, coerența narativă și cauzalitatea evenimentelor în general fiind serios afectate, aruncând lumina ... umorului negru asupra iraționalității istoriei. Formula ficțională este completată de o perspectivă extraterestră asupra istoriei lumii, asigurată de înțelepții roboți ai planetei Tralfamadore. Bântuit de experiența apocaliptică căreia i-a supraviețuit la Dresda în februarie 1945, Billy Pilgrim, unul dintre cele mai bune exemple de antierou în
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Awards (Oscar-uri) în 2007. Cu douăzeci de ani în urmă, McCarthy publicase Blood Meridian, care urma mai îndeaproape formula western, combinând, pe fundalul dramatic (dacă un meridian al sângelui nu e dramatic...) al frontierei americano-mexicane, persoane reale și personaje ficționale de la mijlocul secolului al XIX-lea. După succesul acestui roman western, considerat de mulți critici capodopera lui McCarthy, autorul a perseverat, scriind o întreagă trilogie de gen, The Border Trilogy: All the Pretty Horses (1992), The Crossing (1994), Cities of
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
a apărut Black Power, un volum despre Kwame Nkrumah (militant african, primul președinte al Ghanei), al cărui titlu a servit de inspirație orientărilor apărute ca alternativă la Mișcarea drepturilor civile (vezi BLACK POWER și CIVIL RIGHTS MOVEMENT). În opera sa ficțională, Wright a încercat cu succes să evite protagoniști cuminți și patetici, victime ale rasismului, dramatizând personaje precum Bigger Thomas și Cross Damon, interesante prin mecanismele care îi pun în mișcare și prin faptele lor memorabile, dar reprobabile. Wright luptă astfel
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Juan și ceilalți (1997), autoarea intră pe terenul prozei. Recurge la fantastic, combină în manieră postmodernă planurile narative și alternează metode variate de aranjare a textului, impregnat tot de ironie și umor negru. „Se joacă” amestecând palierele temporale - reale și ficționale -, face un „curs scurt de istorie a clonării”, discută „viața lui Don Juan”, sfârșind cu o „pledoarie” în favoarea acestuia. Dar Don Juan nu e un simplu personaj, ci un laitmotiv prezent și în Labirint obligatoriu (2001), roman în care se
VERONA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290497_a_291826]
-
au făcut vâlvă la începutul anilor ’60, fiind entități literare insolite în contextul constituit de proza preponderent schematică publicată atunci; reconsiderate fără prejudecăți la câteva decenii de la ivirea lor, aceste personaje nici nu par atât de bizare. În fond, lumea ficțională e singularizată prin poziția autorului - un anumit neosentimentalism ne-duios și ne-dulceag, de grad secund, manifest în contemplarea binevoitor ironică, simpatetică, a delicateței sufletești „handicapate” de sfieli și de frustețea ori obscuritatea comunicării. Nici chiar „răii”, atâția câți sunt
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
fi identificate afinități incontestabile cu unele pagini ale lui Ion Creangă - Dănilă Prepeleac, Poveste (prostia omenească), Povestea unui om leneș - , cu observația că originalitatea lui V. rezidă nu numai în tonalitatea stilistică specifică, ci și în pragmatica internă a spațiului ficțional: personajele acționează nu atât ca răspuns la somațiile realului (care reconstituie cotidianul cel mai banal al existenței sătești), ci în bună parte prin reacție, de regulă polemică, la tezaurul paremiologic obștesc. Ele caută fie să-și potrivească experiența individuală după
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
ființe vii, nu foarte deosebite de cele din proza mai veche a scriitorului. Există - dovedită de recurența discretă a unor personaje, toponime, anecdote și situații - o continuitate între texte din diferite etape, scriitorul trasând, fără să insiste, schița unei microlumi ficționale specifice, dublând-o pe cea reală, a regiunii natale, de la care a plecat. În Vorbă-n colțuri și rotundă se coagulează, de altfel, câteva nuclee epice dezvoltate în secvențe de povestiri și nu e absentă referirea la momente și contexte
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
istoriografiei tradiționale, spune că În acest fel se neagă posibilitatea cunoașterii adevărului istoric. Dar această acuzație este complet gratuită și nu poate fi dovedită cu nici un exemplu concret, deoarece nici un profesionist nu mai construiește astăzi, În mod deliberat, istorii „neadevărate”, ficționale (așa cum făceau, În schimb, romanticii, de genul lui Bogdan-Petriceicu Hasdeu). Epistemologia prudentă a zilelor noastre nu face decât să atragă atenția asupra limitelor care stau În calea Înțelegerii trecutului. Mai mult decât atât, ea ne oferă instrumentele necesare pentru a
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În acest ansamblu atât de vast al surselor, textele În care prevalează intenționalitatea imagologică (literatura de călătorie, descrierile literar-documentare ale unui spațiu exterior, comentariile și eseurile privitoare la realități culturale străine), de cele care conțin o viziune imagologică implicită (proza ficțională a cărei acțiune se desfășoară În străinătate, care portretizează personaje din afară etc.); deși, trebuie spus, distincția nu poate fi prea rigidă, deoarece, În numeroase cazuri, cele două aspecte coexistă În același text. Pe lângă analiza directă de text, imagologul literar
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
intenționalitate de natură imagologică, asumată deliberat de către istoric printre obiectivele cercetărilor sale. Astfel, dincolo de valoarea documentară a respectivelor surse (și Într-un mod analog cu situația reprezentărilor desprinse de comparatist din analiza relatărilor literare sau chiar din cea a prozei ficționale), istoricul devine adeseori interesat de caracterul de construcție autonomă, sieși suficientă, al imaginilor conținute În relatări, de geneza și de evoluția acestora, ca și de impactul pe care Îl produc, la rândul lor, asupra realităților istorice „mai concrete”. Se mai
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
inepuizabilă de putere simbolică pentru istorici sau politicieni. Aceste valențe ideologice nu au scăpat nici ele atenției cercetătorilor. Sunt de amintit, mai Întâi, lucrările dedicate mitizării și ideologizării figurii lui Horea XE "Horea" la nivelul folclorului, al publicisticii, al literaturii ficționale sau al reprezentărilor plastice. Ștefan Pascu și alți istorici marxiști au cheltuit multă energie În fastidioasa lor dezbatere cu privire la „caracterul” mișcării lui Horea, etichetată drept „revoluție”; este adevărat, demersul respectiv prelungește un interes „terminologic” (de fapt, cu substrat ideologic) mult
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Impresiile și constatările sale s-au materializat atât printr-o serie de reportaje, descrieri de călătorie, note, eseuri sau articole politice, cât și În creațiile sale literare, romane, nuvele sau versuri. După cum vom vedea, În scrierile sale cu caracter literar, ficțional, tematica românească sau referirile la români ocupă un loc important. 1. Operele literare cu subiecte românești ale lui Jókai Primul volum care merită amintit În acest sens se intitulează Forradalmi és csataképek 1848 és 1849-ből șTablouri revoluționare și de război
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
scrie eroul nostru, spărgând peretele ploștii, am scos de aici lista și am salvat-o ca pe o relicvă, Împreună cu jurnalul meu de detenție. Ce credit se poate acorda acestui scenariu romantic, căruia Îi putem găsi corespondențe atât În literatura ficțională a epocii, cât și În numeroase relatări ale unor experiențe carcerale concrete, care merg până târziu În secolul al XX-lea? Este reflexul unui topos literar sau e vorba de consemnarea unei situații tipice, dar reală, frecvent Întâlnită În cazuri
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Ion Codru Drăgușanu XE "Codru Drăgușanu" la Iorga XE "Iorga" , Petre Comarnescu, Blaga XE "Blaga" sau Ralea, face, practic, imposibilă indicarea unor referințe bibliografice. Pe larg, indicații metodologice și modele de analiză deosebit de interesante, cu privire la imaginile naționale conținute În literatura ficțională, la Daniel-Henri Pageaux, op. cit., pp. 175-180. Tot autorului francez Îi aparțin și unele cercetări aplicate de acest gen, citate În bibliografia din finalul articolului său, privitoare la imaginile iberice În literatura franceză. Vezi și lucrările citate ale lui Dyserinck. Din
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
pe de ală parte analizează modul de desfășurare al acestor evenimente. Scriitorul de literatură apocrifă este în egală măsură atât un martor al unor evenimente importante cât și un observator atent al reacțiilor societății. Scrierile apocrife au permis transformarea romanului ficțional în roman istoric și plasarea lui în aceasta mobilitate intelectuală prin schimbarea polilor de interes. Aceste „memorii imaginare“ au permis cititorilor și cercetătorilor să-și formeze o viziune de ansamblu și de interior a unei perioade istorice, păstrându-și perspectiva
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
în medievalitatea occidentală dar și în cea răsăriteană modelele umane nu le înlocuiesc pe cele vechi sau, mai corect, dacă acestea din urmă persistă își schimbă semnul și ponderea în sistemul de relații sociale și politice - situații translatate în universul ficțional, literar sau plastic. Se restituie, de exemplu, drumul de la "cărturar" la intelectualul propriu zis, adică spre tipul de om care compune și, mai ales, care citește cărți nonfuncționale, ce nu răspund adică unor necesități imediate, precum în schemele de gândire
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
o secvență discursivă, avem pretenția că ne referim, prin cuvintele noastre, la lumea reală, la o anumită stare a lumii, pe care vrem să o facem cunoscută interlocutorului. Există, însă, anumite tipuri de discurs (poetic, literar) ce sunt considerate enunțuri ficționale. În concepția lui Frege, ele au sens dar nu și referință; în viziunea lui Ricoeur, acestea au doar denotația literară nulă, în cazul lor fiind valabilă o „denotație metaforică” (trimit la lumile ficționale create de autor). Pentru Ricoeur metafora este
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
discurs (poetic, literar) ce sunt considerate enunțuri ficționale. În concepția lui Frege, ele au sens dar nu și referință; în viziunea lui Ricoeur, acestea au doar denotația literară nulă, în cazul lor fiind valabilă o „denotație metaforică” (trimit la lumile ficționale create de autor). Pentru Ricoeur metafora este o modalitate referențială, chiar dacă indirectă, „slabă”; metafora poartă informație, cunoaștere, pentru că ea „re-descrie” realitatea. Unii gânditori, precum Nietzsche, Mauthner, consideră că limbajul în totalitate este de natură metaforică, prin el omul nu poate
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
există independent de reprezentarea și gândirea noastră asupra ei, de „prinderea” ei în limbajul nostru. Doar experiența sau cunoașterea lumii este dependentă de gândirea și limbajul nostru. Totuși, dependente de gândirea și limbajul nostru, ca și existență, sunt doar „lumile ficționale”, care nu sunt altceva decât creații ale acestora. Parțial - va spune Searle - chiar realitatea socială depinde, ca existență, de gândire și limbaj. „Afirmația mea că limbajul constituie, parțial, faptele instituționale echivalează cu a spune că faptele instituționale conțin în mod
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
într-un cadru explicativ. Ficțiunea, producție a imaginației, este văzută ca „lume imaginară” sau „lume posibilă”, iar în plan discursiv ca discurs cu denotație nulă. Este acceptată, în genere, ideea că discursul literar și cel poetic în special sunt discursuri ficționale sau generatoare de imaginar. P. Ricoeur, vorbind despre discursul „a cărui folosire este generatoare de imaginar”, va afirma că „poetul este acel meșteșugar al limbajului, care generează și configurează imagini numai cu ajutorul limbajului.” (P. Ricoeur, 1999:203, 205). Acestor tipuri
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
discurs le-a fost negată orice valoare referențială sau informativă, „operelor de ficțiune le-a fost refuzată orice valoare cognitivă...enunțurile literare sunt pseudo-propoziții având o funcție emotivă.” (O. Ducrot, 1996:243). Carnap va include însuși discursul metafizic printre discursurile ficționale, având doar funcție emotivă. Aceasta deoarece el consideră că o propoziție nu poate exprima altceva decât fapte empirice. De aceea metafizica, care își propune să descopere și să descrie ceea ce se ală dincolo de experiență, dacă constituie ceva, „acest ceva nu
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
a limbajului, în: Al. Boboc, Filosofie contemporană,1998:212). Nu discutăm aici pertinența includerii discursurilor literar, poetic și metafizic în genul de discurs funcțional. Ceea ce ne interesează este valoarea referențială a acestui tip de discurs. În opinia lui Frege, enunțurile ficționale au un sens, dar nu și semnificație sau referent, cu alte cuvinte au referința sau denotația nulă. Pentru unii autori (Goodman, Ricoeur) ele ar avea doar denotația literală nulă, în cazul lor fiind valabilă o „denotație metaforică”. În teoria lumilor
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
sens, dar nu și semnificație sau referent, cu alte cuvinte au referința sau denotația nulă. Pentru unii autori (Goodman, Ricoeur) ele ar avea doar denotația literală nulă, în cazul lor fiind valabilă o „denotație metaforică”. În teoria lumilor posibile, enunțurile ficționale ar avea rol referențial, în sensul că „funcția denotativă a enunțurilor ficționale referă la lumile ficționale create de autor și (re) construite de cititori.” (Ducrot, 1996:243). P. Ricoeur va vorbi de un „nou efect de referință”, care „nu este
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]