1,925 matches
-
cheamă pe sine, căpătând reflexivitate) și suportă survenirea viitorului (deschizându-se către moartea proprie, care, constituită cu sens de Celălalt, intră cu acesta într-o relație de reciprocitate). Nu poate fi operată o diferențiere între aceste trei momente ale timporizării ființării conștiente; toate sunt adunate în ceea-ce-este aceasta. Problema legată de timporizarea prin survenirea viitorului ca moarete proprie și care îl în-ființează pe Celălalt reprezintă un nod aporetic în orizontul dictaturii judicativului; de aici toate dificultățile legate de rapoatarea "mea" la
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în cauză nu mai pot fi valabile. O anumită preeminență funcțională poate fi sesizată și trebuie acceptată în ordinea reducției pentru reflexivitate; dar în aceasta, posibilă prin prezentuirea care cheamă trecutul, "lucrează" deja timpul. Tocmai de aceea, timpul este ceea-ce-este ființarea conștientă, iar "lucrarea" acestuia, prin prezentuirea care îngăduie, întru propria desăvârșire, și chemarea trecutului și survenirea viitorului, constituie principiul ființării conștiente (reflexive și deschise). Am putea numi mai simplu acest principiu, prezentuire universală. A fi principiu nu înseamnă doar a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pentru reflexivitate; dar în aceasta, posibilă prin prezentuirea care cheamă trecutul, "lucrează" deja timpul. Tocmai de aceea, timpul este ceea-ce-este ființarea conștientă, iar "lucrarea" acestuia, prin prezentuirea care îngăduie, întru propria desăvârșire, și chemarea trecutului și survenirea viitorului, constituie principiul ființării conștiente (reflexive și deschise). Am putea numi mai simplu acest principiu, prezentuire universală. A fi principiu nu înseamnă doar a fi la început, ci și a însoți ceea ce își capătă începutul. Prezentuirea universală, ca principiu, se află în toate "momentele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
conștiente (reflexive și deschise). Am putea numi mai simplu acest principiu, prezentuire universală. A fi principiu nu înseamnă doar a fi la început, ci și a însoți ceea ce își capătă începutul. Prezentuirea universală, ca principiu, se află în toate "momentele" ființării conștiente, adică în viața sau istoria acesteia; de aceea trecutul poate fi încărcat cu fel de fel de fapte, care implică, într-o modalitate secundă de constituire, memoria, și tot de aceea viitorul își are sensul autentic în Celălalt. Dar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aceea trecutul poate fi încărcat cu fel de fel de fapte, care implică, într-o modalitate secundă de constituire, memoria, și tot de aceea viitorul își are sensul autentic în Celălalt. Dar, dată fiind universalitatea principiului, care cuprinde nu doar ființarea conștientă și timpul ei, ci, cuprinzându-l pe acesta din urmă, cuprinde întreaga ființare, prezentuirea universală se referă la ființare, în genere, având, totuși, ca "subiect" (substrat), ființarea conștientă. De aici urmează anumite consecințe, care au fost exploatate de-a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o modalitate secundă de constituire, memoria, și tot de aceea viitorul își are sensul autentic în Celălalt. Dar, dată fiind universalitatea principiului, care cuprinde nu doar ființarea conștientă și timpul ei, ci, cuprinzându-l pe acesta din urmă, cuprinde întreaga ființare, prezentuirea universală se referă la ființare, în genere, având, totuși, ca "subiect" (substrat), ființarea conștientă. De aici urmează anumite consecințe, care au fost exploatate de-a lungul istoriei filosofiei. Augustin, spre exemplu, susține că așteptarea (viitorului), amintirea (trecutului) și vederea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și tot de aceea viitorul își are sensul autentic în Celălalt. Dar, dată fiind universalitatea principiului, care cuprinde nu doar ființarea conștientă și timpul ei, ci, cuprinzându-l pe acesta din urmă, cuprinde întreaga ființare, prezentuirea universală se referă la ființare, în genere, având, totuși, ca "subiect" (substrat), ființarea conștientă. De aici urmează anumite consecințe, care au fost exploatate de-a lungul istoriei filosofiei. Augustin, spre exemplu, susține că așteptarea (viitorului), amintirea (trecutului) și vederea (prezentului), toate așezate pe principiul prezentului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
autentic în Celălalt. Dar, dată fiind universalitatea principiului, care cuprinde nu doar ființarea conștientă și timpul ei, ci, cuprinzându-l pe acesta din urmă, cuprinde întreaga ființare, prezentuirea universală se referă la ființare, în genere, având, totuși, ca "subiect" (substrat), ființarea conștientă. De aici urmează anumite consecințe, care au fost exploatate de-a lungul istoriei filosofiei. Augustin, spre exemplu, susține că așteptarea (viitorului), amintirea (trecutului) și vederea (prezentului), toate așezate pe principiul prezentului atemporal, al veșniciei, țin de unitatea de existență
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
susține că așteptarea (viitorului), amintirea (trecutului) și vederea (prezentului), toate așezate pe principiul prezentului atemporal, al veșniciei, țin de unitatea de existență umană, structurată după modelul Treimic. Kant, indicând drept suport al timpului subiectivitatea transcendentală, susținea, de asemenea, că doar ființării conștiente îi poate fi propriu timpul. Husserl, de asemenea, punea structura retențial-protențială a timpului, operațională în cazul oricărei constituiri obiectuale, pe seama fluxului conștiinței, al timpului imanent originar. Iar Heidegger, în analitica sa existențială, afirma răspicat că temporalitatea reprezintă constituția fundamentală
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cele ce ființează în lume căpătând semnificație temporală (semnificația sa); așadar, centralitatea temporală în lume a Dasein-ului este neîndoielnică. Cele patru experimente filosofice privind timpul mizează așa cum am mai precizat de-a lungul acestei lucrări pe un privilegiu "temporal" al ființării umane. Acest fapt este cu totul posibil și capătă întreaga îndreptățire în orizontul dictaturii judicativului, cum, de altfel, a dovedit reducția operată până aici. Nu trebuie uitat că reducția judicativă a dictaturii judicativului, pe care o desfășurăm încă, scoate la
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aici. Nu trebuie uitat că reducția judicativă a dictaturii judicativului, pe care o desfășurăm încă, scoate la iveală ceea ce a căpătat chip și ceea ce poate căpăta chip în înseși granițele dictaturii judicativului. Ceea ce am numit "prezentuire universală", ca principiu al ființării conștiente, constituie "criteriul" după care este acreditată ideea preeminenței temporale a ființării conștiente în orice reconstrucție filosofică. 3. Ce înseamnă ființare deschisă către Celălalt? Problema reciprocității. Semenul. Ființarea conștientă este deschisă permanent către Celălalt prin survenirea viitorului. Constituirea obiectuală a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o desfășurăm încă, scoate la iveală ceea ce a căpătat chip și ceea ce poate căpăta chip în înseși granițele dictaturii judicativului. Ceea ce am numit "prezentuire universală", ca principiu al ființării conștiente, constituie "criteriul" după care este acreditată ideea preeminenței temporale a ființării conștiente în orice reconstrucție filosofică. 3. Ce înseamnă ființare deschisă către Celălalt? Problema reciprocității. Semenul. Ființarea conștientă este deschisă permanent către Celălalt prin survenirea viitorului. Constituirea obiectuală a Celuilalt are însă ca prim moment survenirea viitorului ca moarte proprie a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
chip și ceea ce poate căpăta chip în înseși granițele dictaturii judicativului. Ceea ce am numit "prezentuire universală", ca principiu al ființării conștiente, constituie "criteriul" după care este acreditată ideea preeminenței temporale a ființării conștiente în orice reconstrucție filosofică. 3. Ce înseamnă ființare deschisă către Celălalt? Problema reciprocității. Semenul. Ființarea conștientă este deschisă permanent către Celălalt prin survenirea viitorului. Constituirea obiectuală a Celuilalt are însă ca prim moment survenirea viitorului ca moarte proprie a acestei ființări conștiente și deschise; de aceea, pe de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
înseși granițele dictaturii judicativului. Ceea ce am numit "prezentuire universală", ca principiu al ființării conștiente, constituie "criteriul" după care este acreditată ideea preeminenței temporale a ființării conștiente în orice reconstrucție filosofică. 3. Ce înseamnă ființare deschisă către Celălalt? Problema reciprocității. Semenul. Ființarea conștientă este deschisă permanent către Celălalt prin survenirea viitorului. Constituirea obiectuală a Celuilalt are însă ca prim moment survenirea viitorului ca moarte proprie a acestei ființări conștiente și deschise; de aceea, pe de o parte, nu este posibilă moartea "mea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în orice reconstrucție filosofică. 3. Ce înseamnă ființare deschisă către Celălalt? Problema reciprocității. Semenul. Ființarea conștientă este deschisă permanent către Celălalt prin survenirea viitorului. Constituirea obiectuală a Celuilalt are însă ca prim moment survenirea viitorului ca moarte proprie a acestei ființări conștiente și deschise; de aceea, pe de o parte, nu este posibilă moartea "mea" decât prin constituirea "obiectuală" a Celuilalt, iar pe de altă parte, Celălalt însuși cere moartea "mea". Cum survenirea viitorului ființării conștiente și deschise operează concomitent cu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
viitorului ca moarte proprie a acestei ființări conștiente și deschise; de aceea, pe de o parte, nu este posibilă moartea "mea" decât prin constituirea "obiectuală" a Celuilalt, iar pe de altă parte, Celălalt însuși cere moartea "mea". Cum survenirea viitorului ființării conștiente și deschise operează concomitent cu chemarea trecutului, prezentuită totodată cu survenirea viitorului, deschiderea către Celălalt este continuă, adică este un fapt legat direct de timporizare, de în-ființarea neîntreruptă în direcția celor trei acte de timporizare a ființării conștiente determinate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
survenirea viitorului ființării conștiente și deschise operează concomitent cu chemarea trecutului, prezentuită totodată cu survenirea viitorului, deschiderea către Celălalt este continuă, adică este un fapt legat direct de timporizare, de în-ființarea neîntreruptă în direcția celor trei acte de timporizare a ființării conștiente determinate de timp cu sensul de Celălalt. De aici putem înțelege că în-ființarea însăși nu este doar aducere pe lume, punere în față a ceva prin cine știe ce activități obscure, chiar magice, ci neîntreruptă timporizare; această mișcare devine semnificativă în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
însăși nu este doar aducere pe lume, punere în față a ceva prin cine știe ce activități obscure, chiar magice, ci neîntreruptă timporizare; această mișcare devine semnificativă în sens de Celălalt în anumite momente: tocmai cele care confirmă și reconfirmă statutul de ființare conștientă, adică acelea în care prezentuirea îngăduie chemarea trecutului și survenirea viitorului. Toate aceste acte constitutive sunt, desigur, "lucrări" ale judecății (și variații ale timporizării). Deschiderea către Celălalt, pe care o voi descrie mai departe, nu poate fi ruptă de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aceste acte constitutive sunt, desigur, "lucrări" ale judecății (și variații ale timporizării). Deschiderea către Celălalt, pe care o voi descrie mai departe, nu poate fi ruptă de reflexivitate; numai împreună cu aceasta, deschiderea capătă și sensul reciprocității, fiindcă "modelul" Celuilalt este ființarea conștientă determinată (aflată în relație cu Celălalt). Nu este vorba despre un model întocmai, ci despre survenirea viitorului ca moarte proprie; această proprietate reprezintă indiciul unui model: de aceea Celălalt este după ființarea conștientă determinată. Deschiderea este totodată către sine
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și sensul reciprocității, fiindcă "modelul" Celuilalt este ființarea conștientă determinată (aflată în relație cu Celălalt). Nu este vorba despre un model întocmai, ci despre survenirea viitorului ca moarte proprie; această proprietate reprezintă indiciul unui model: de aceea Celălalt este după ființarea conștientă determinată. Deschiderea este totodată către sine și către Celălalt, iar acesta din urmă nu este, în primă instanță, ceva în afară, dat ca o ființare-simplu-prezentă, ci este, înainte de toate, înlăuntrul unei ființări conștiente, și anume este imanent propriei ființe
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unui model: de aceea Celălalt este după ființarea conștientă determinată. Deschiderea este totodată către sine și către Celălalt, iar acesta din urmă nu este, în primă instanță, ceva în afară, dat ca o ființare-simplu-prezentă, ci este, înainte de toate, înlăuntrul unei ființări conștiente, și anume este imanent propriei ființe a acesteia și tocmai de aceea poate fi "în afară", adică transcendent, ca un autentic Celălalt; este, datorită timporizării determinate, "eu însumi" prin moartea "mea". Timpul, ca element al aspectului alethic al judecății
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și tocmai de aceea poate fi "în afară", adică transcendent, ca un autentic Celălalt; este, datorită timporizării determinate, "eu însumi" prin moartea "mea". Timpul, ca element al aspectului alethic al judecății (și judicativului), comută în mod firesc de la sine, către ființarea determinată, sensul de transcendent, dat fiind faptul că sensul în cauză aparține chiar aspectului alethic, după cum a scos la iveală deja reducția. De aceea transcendența pare a domina orice relație, de la aceea cu sine se pretinde o dedublare a celui
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pretinde o dedublare a celui care relaționează cu sine, așa cum se întâmplă prin survenirea viitorului în sens de moarte a mea -, până la relația cu un lucru (ființare-simplu-prezentă, constituită obiectual). Totuși, ea nu ar fi posibilă fără relația cu sine a ființării conștiente, așadar fără ca ea să fie un sens al timpului, care, timporizând prin cele trei momente ale sale respectiva ființare, o pune pe aceasta în identitate cu sine și i-l revelează pe Celălalt în propria-i ființă. Acesta însă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mea -, până la relația cu un lucru (ființare-simplu-prezentă, constituită obiectual). Totuși, ea nu ar fi posibilă fără relația cu sine a ființării conștiente, așadar fără ca ea să fie un sens al timpului, care, timporizând prin cele trei momente ale sale respectiva ființare, o pune pe aceasta în identitate cu sine și i-l revelează pe Celălalt în propria-i ființă. Acesta însă nu poate scăpa "reificării"; de fapt, el este, în modalitate natural-istorică, Celălalt ca ființare-simplu-prezentă: este "semenul". Gândul din urmă, referitor
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trebuie gândit judicativ în acest moment, căci prin el putem căpăta un semn despre o cale către non-judicativ. Cum apare Celălalt? Într-un chip propriu, ca survenire a viitorului în chip de moarte a mea. Dar "ființa" Celuilalt (el însuși ființare conștientă, reflexivă și deschisă) se constituie tot printr-o reciprocitate care se impune ca sens al Celuilalt al său; printr-o aprezentare reciprocă, ar spune Husserl. Prin reciprocitate este păstrată, pe de o parte, identitatea celor astfel legați, iar pe
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]