1,782 matches
-
GHEORGHE BÂLICI n.1963 Născut Sat Hiliuți, raion Râșcani, R. Moldova, filolog și absolvent al Academiei de Administrare Publică, funcționar la primăria Chișinău, membru al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova, maestru al literaturii și membru de onoare al Uniunii Epigramiștilor din România. Este laureat a numeroase festivaluri de umor din România și
GHEORGHE B?LICI by GHEORGHE B?LICI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83931_a_85256]
-
i se uite în casă. Matur, îi depășise etajul: Mă cam privea de sus. Și, oftînd: Avea pielița prea fină ca să reziste la poluare. S-a prăbușit. Nichita Stănescu îl personalizase și el pe "arborele Gică". E luxul nostru de filologi. Îi bag sub ochi albumul. O las să-l răsfoiască pînă pun de-un filtru mic și-i dau lui Tano o jumătate de ardei gras, să-și țină blana-n formă. Înghite și latră la umbra proprie, de pe perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
că amândoi, deși au intenția de a oferi jurnale ale unor ființe de excepție, se păstrează fără voie pe o linie comună și, În loc să apară ca individualități irepetabile, devin tipuri: adolescenta veșnic patetică, pierdută după idealuri vaporoase, respectiv junele veleitar (filolog), tânjind după celebritate... M. mai cu seamă e victima unui puternic complex de superioritate: Își tratează de sus colegii și profesorii (drept pentru care A. ajunge să scrie În jurnal: „În lumea noastră, ceea ce ești tu se cheamă geniu. Providență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de consemnat că lucrarea lui Alexandru Alexianu conține un glosar de arhaisme care desemnau în trecut diferite articole de vestimentație, fapt ce permite analiza transformărilor vestimentare pornind de la vocabularul unor epoci. Nu întâmplător, acest demers a intrat ulterior în atenția filologilor: în 1978, Zamfira Mihail semnează lucrarea Terminologia portului popular românesc (apud Gh. Achiței, 1988, 272), iar doi ani mai târziu, în 1980, profesorul Marcel Grădinescu susține o teză de doctorat cu tema Vocabularul românesc al modei feminine în secolul al
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
străromână). Această limbă era înțeleasă de locuitori, dar oastea însăși era alcătuită din provinciali romani și lupta se dă dincoace de Haemus, în jurul Dunării.11 Slavii instalați în nordul Dunării, în fosta provincie Dacia, sunt denumiți "daco-slavi", de istorici și filologi, iar după 602, au rămas triburi slave și în nord ce au conviețuit cu autohtonii. Istoricii români mai vechi au subliniat că slavii așezați în Dacia s-au purtat ca niște cuceritori și cotropitori, și au transformat pe autohtoni în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dreptate, pe adversarii Școlii ardelene, ai latiniștilor, ceea ce i-a provocat să pună din nou în circulație ideile lui Sulzer. Aceste idei au fost elaborate într-un sistem nou, bine închegat, cu adăugarea de noi amănunte, de către Robert Roesler (1836-1874), filolog și istoric german. Lucrarea sa principală, de notorietate, din 1871, a provocat mare vâlvă și discuții pasionate în epocă, a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dar azi este considerată "cu totul depășită" (I. I. Russu) și fără valoare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
va fi asociată cu numele său. În România, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu nașterea noii școli istorice, dezbaterea angajată se desfășoară într-o atmosferă mai curând academică, de unde și punctele de vedere nuanțate, formulate de filologi și istorici români. Aceste poziții merg de la apărarea tezei continuității (B.P. Hasdeu, A.D. Xenopol) la susținerea unei versiuni a teoriei imigraționiste (Al. Philippide, Ovid Densușianu). Menționăm aici lucrările lui B. P. Hasdeu, Istoria critică a românilor, vol. I, București, 1875
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în Dacia, el susținea că "nu toți au fost trecuți peste apă (Dunăre) și o parte din populația de jos a rămas în țară (Dacia), mici negustori, meseriași, țărani și ciobani", însă aceștia au plecat și ei mai târziu. După filologul german H. Schuchardt, Aurelian n-a strămutat decât o parte din populație. Istoricul ungur Hunfalvy se pronunța împotriva oricărei persistențe a elementului roman pe malul stâng dunărean-monedele romane încetează la 258, invoca și el lipsa elementelor gotice în limba română
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
teritoriile ilirilor, în apropiere de Albania și de vechea Dalmație. Trebuie să se țină seama de caracterul unitar lingvistic și cultural (o singură limbă latină populară) al populației provinciale dintre Adriatica și Marea Neagră. O teză eronată (veche!), adoptată de mulți filologi și romaniști susținea o "simbioză albanezo-română" în centrul Peninsulei Balcanice. De fapt, relațiile limbii române cu albaneza sunt de altă natură: comunitatea de substrat etnic-social și lingvistic. Ideea adepților teoriei imigraționiste că limba și poporul român s-ar fi format
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
praznic, ibovnic, amarnic, îndoielnic, comic), -niță (botniță, clopotniță, melniță, vârtelniță), -iște (siliște, porumbiște, grădiște, pajiște), -eț (călăreț, cântăreț, drumeț), -iță (suliță, undiță, mlădiță, mioriță), -av (mârșav, trândav, scârnav), -iv (uscățiv, milostiv, guraliv), -uire (mânuire, făptuire, uluire, dăinuire, prețuire).61 Dicționarul filologului A. Cihac (1879), ce cuprindea 5765 de cuvinte, relevă că două cincimi din ele sunt slave și doar o cincime sunt latine, dar acestea sunt doar o mică fracțiune, căci lexicul românesc însumează, după dicționarul Candrea (ce conține 43.269
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Romulus, O legendă heraldică: legenda lui Dragoș, în AIINC, 1921-1922, p. 300-309. Vulpe Radu, De la Dunăre la Mare. Mărturii istorice și monumente de artă creștină, Galați, 1977, p. 16-22. Xenopol A. D., Întemeierea țărilor române, în Rev. pentru ist., arh. și filolog. 3, 1885, 5, p. 1-28, 285-309. Idem, Un document asupra lui Bogdan, descălecătorul Moldovei, din 1349, în RIAF 3,vol. V, 1885, p. 166-170. Idem, Descălecarea Munteniei, în Viața Românească, VI, 1911, nr. 3, p. 309-322. Idem, Istoria Românilor din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Cultural-Științifică Iași • str. Cronicar Mustea nr. 17 • C.P. 161 • cod 6600 • Tel. Difuzare: 032/233731 • Fax: 032/230197 • euroedit@hotmail.com * În versiunea românească au fost respectate, fără a exclude eventuale inconsecvențe, normele generale de transliterare aplicate de istoricii și filologii noștri (n.tr.). 1 În privința situației economice din această perioadă, cititorul ar trebui să consulte lucrarea lui Iván T. Berend și György Ránki, Economic Development in East-Central Europe in the Nineteenth and Twentieth Centuries, Columbia University Press, New York, 1974, și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
se spune c? din cauza dificult??ilor de a se face admis de c?tre egalii s?i, cu toate c? a fost unul dintre promotorii cei mai activi ai sociologiei �n cadrul universit??îi germane (sau poate tocmai de aceea). Filolog ?i filosof de forma?ie, atras de g�ndirea lui Hobbes pe a f?cut-o cunoscut? �n Germania, Ferdinand Ț�nnies r?m�ne esen?ialmente cunoscut pentru o lucrare din tinere?e, Gemeinschaff und Gessellschaft publicat? �n 1887. O
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
caricatural, prin voluntarismul grandilocvent, de a afirma încă o dată supunerea istoriei și instituirea memoriei ca adevăr științific și ideologic. Inconvenientul istoriei românești apare dintr-o contradicție a reprezentării timpului. Tradiția cronicarilor secolului al XVII-lea, apoi a istoricilor și a filologilor din secolele următoare impune o continuitate a povestirii din Antichitate pînă în era contemporană. Însă această continuitate afirmată se izbește de lipsa izvoarelor, de o dispariție a românilor, de o tăcere de mai multe secole. Această ruptură este negată, acoperită
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
importante în abordarea familiei, chiar dacă ele nu au fost în întregime cercetări sociologice sau antropologice (Damian, 1972). 1.5.1. Reconstituirea formelor de familie din analiza miturilortc "1.5.1. Reconstituirea formelor de familie din analiza miturilor" Mai mulți etnografi, filologi, istorici și specialiști din alte domenii din secolul al XIX-lea au întreprins explorări ale textelor literare, biblice și ale altor documente pentru a deduce formele trecute de organizare a comunităților umane, în particular a familiei. Astfel, J. Bachofen, în
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de stat era stabilită limba moldovenească, ce funcționa pe baza grafiei latine, dar nu se mai făcea nici o referire la limba română. Măsurile erau luate în ciuda opoziției marii majorități a cetățenilor și a forurilor științifice. La acea vreme, specialiștii filologi de la Academia de Științe a Moldovei dădeau următorul răspuns la solicitarea Parlamentului Republicii Moldova de a analiza istoria și folosirea glotonimului „limba moldovenească”: „Deși în izvoarele istoriei medievale se utiliza și termenul limba moldovenească, cărturarii și oamenii de cultură ai timpului
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
întâmplă întotdeauna, au existat și elogiatori care au apreciat apariția lucrării, nu ca valoare științifică, ci ca manifest politic, așa cum o spune explicit Ia. Grosul: „recent, chiar vara trecută, apare în limba moldovenească, la Chișinău, cartea lui V. Stati, cunoscut filolog și istoric, - „Istoria Moldovei”. Anume această carte a atras atenția noastră, deoarece ea este scrisă după niște canoane neobișnuite și, întâi de toate, este o demonstrație a patriotismului moldovenesc”. Canoane neobișnuite, într-adevăr, și, de asemenea, o „demonstrație de patriotism
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
viul cugetător Conta cu poligraful Xenopol, exactul Melic cu „volintirul“ Chibici, amarul critic Panu cu blândul Lambrior, anecdotistul Caraiani cu teoreticianul Missir“, bunul „papa“ Culianu cu epi gramaticul Cuza, izbucnitorul Phillippide „Hurul“ cu blajinul Miron Pompiliu, super gingașul Volenti cu filologul Burla, popularul Slavici cu rafinatul Naum, înaltul visător Eminescu cu nemilosul observator Caragiale, și alții și alții în penumbră, iar, din când în când, în mijlocul lor, întineritul Vasile Alecsandri, cu farmecul povestirilor lui. Unde sunt aceste timpuri și unde sunt
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
ne-am propus să facem considerații de specialitate cu privire la specificul acestui gen de creație populară, comparativ cu alte genuri literare, sau cu privire la originea și istoricul fiecărui proverb În parte. Lăsăm ca aceste lucruri să le realizeze, cum este și firesc, filologii, esteticienii, istoricii și criticii literari 1. Noi nu am dorit aici decât să selectăm din bogatul tezaur de proverbe românești și străine pe acelea care ni s-au părut că incită mai mult observația psihologului și a educatorului. Am selectat
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
acesta s-a simțit (de cititori și de poet) abia după ani și ani. într-o primă etapă, el a fost perceput ca fiind „ciudat” sau ca avînd „rezonanță slavă”. Dacă lui I. M. Rașcu și lui Vladimir Streinu, doi filologi rafinați, li s-a părut așa,2) sau dacă un cercetător al simbolismului îl va considera „sinistru”, cu „rezonanțe de cavou”,3) cum li se va fi părut celor fără un simț lingvistic deosebit? Ca să știe ce înseamnă „Bacovia” ar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Homorodeanu (1876)”, publicat în mai multe numere din „Cuget clar”, 1934. Fiu de preot din Borșa, fire serioasă, ușor pedantă, la data din titlu, autorul studia medicina în Franța, după ce trecuse prin Italia și Belgia. în același timp era și „filolog” într-o accepție diferită decît cea cunoscută a termenului: adică preocupat, ca și alți tineri intelectuali romîni din ținuturile aflate sub ocupația austro-ungară, de cunoașterea limbii („Limba, la noi, e chestiune de viață”) și bun mînuitor al ei. Observațiile și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
, Alexandru (9.X.1827, Bezded, j. Sălaj - 23.X.1877, Sibiu), filolog și publicist. Este fiul Anei (n. Hodoș) și al preotului Ioan Bucur Pop, al cărui nume l-a preluat latinizat. Învață la Târgu Mureș, la Blaj, unde va deveni discipolul profesorului Simion Bărnuțiu, și la Cluj. Aici redactează, împreună cu alți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288680_a_290009]
-
niciodată total legătura cu patria mamă. Rareori a avut condiții favorabile, în special în domeniul intelectual, de cele mai multe ori a înfruntat grave discriminări și persecuții, în special în Occidentul creștin, unde, de altfel, evreii s-au distins ca medici, filosofi, filologi, astronomi, fizicieni și bancheri.
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
anul 1971. Buletinul își propune să fie „un instrument de cunoaștere a tradițiilor filologiei românești și a realizărilor ei actuale” (Cuvânt înainte), un îndrumător pentru profesorii de limba și literatura română și pentru elevi. Rubrici: „Societăți, instituții filologice și istorice”, „Filologi și dascăli. Evocări”, „Aniversări”, „Comemorări”, „Acte, documente”, „Cronica”. Buletinul cuprinde articole despre rolul cercetării și al societăților științifice, despre activitățile Societății de Științe Filologice, ale filialelor și subfilialelor sale, articole pentru informarea și perfecționarea cadrelor didactice, materiale prezentate la congrese
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285941_a_287270]
-
a expresiilor idiomatice, standarde minimale aflate astăzi pe cale de dispariție. În anumite cazuri, această limbă română fluentă, care profită de capacitățile de reprezentare și conceptualizare ale limbii naturale mulțumitor însușite, este „bine temperată” de metadiscursurile relativ populare în cercurile lingviștilor, filologilor, criticilor și teoreticienilor literari, unde se citea avid carte occidentală și înainte de 1989. Anumiți universitari din facultățile de filozofie au avut un parcurs similar, deși controlul partidului-stat asupra domeniului lor generase consecințe catastrofale, mergând până la înflorirea unei exegeze a „gândirii
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]